4,155 matches
-
al analizei teoretice propriu-zise. În ce privește stilul, îmi declar și mărturisesc, încă de la începutul acestei analize, limitele, în fiecare dintre cazurile în care, cum procedez de obicei, voi încerca o traducere personală a paragrafelor pe care le consider extrem de elocvente în argumentarea directă a unuia sau a altuia dintre elementele interpretării. Cu siguranță, stilul excepțional al lui Kenneth Burke merită un traducător pe măsură. Pentru scopurile mele din studiul de față, însă, voi fi mulțumită dacă modestele mele traduceri își vor îndeplini
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
a altuia dintre elementele interpretării. Cu siguranță, stilul excepțional al lui Kenneth Burke merită un traducător pe măsură. Pentru scopurile mele din studiul de față, însă, voi fi mulțumită dacă modestele mele traduceri își vor îndeplini funcția în ilustrarea și argumentarea interpretării mele a acestui text. Cu siguranță, dacă interesul publicului român față de această lucrare și, de ce nu?, altele ale marelui critic retoric Kenneth Burke va fi stârnit de această modestă analiză, mijloacele care pot facilita un astfel de efect, merită
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
conținutul paragrafului respectiv. Cum adică, ne întrebăm (firește), e atât de simplu? Da, iată, în cea mai esențializată formă a sa, povestea. Paragraful introductiv al studiului lui Lewis, prin urmare, ne spune întreaga poveste, în formă sublimată, urmând ca, pe parcursul argumentării, această poveste esențializată să devină obiectul de interes al criticului retoric. Ce face ca povestea de succes a președintelui Reagan să aibe caracterul său aparte, printre numeroasele povești politice cu final fericit ale Americii, este faptul că, observă Lewis, "se
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pe de altă parte, firesc, s-a spus, cu referire la retorica lui Reagan, că a enunța un obiectiv nu înseamnă a îl atinge. Însă răspunsurile lui Reagan, în fiecare situație, ilustrează modalitatea în care "accentul pe moralitate poate influența argumentarea publică"598. Astfel, atâta timp cât publicul consimte că este mai constructiv să vorbești despre principii și scopuri decât despre caracterul practic al unei acțiuni sau despre mijloace, strategia propusă în contextul narativ al discursului rămâne "imună la majoritatea obiecțiilor"599. Mai
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
cuvintele lui Hitler, pe care Burke le include în propriul text fără niciun fel de trimitere bibliografică; ele sunt deliniate formal în textul lucrării lui Burke, astfel că pasajele din Mein Kampf sunt clar scoase în evidență, ca diferite de argumentarea propriu-zisă; pentru evitarea confuziilor, de fiecare dată când textul citat îi aparține lui Hitler, am să consemnez acest lucru precizând 'Hitler' la sfârșitul trimiterii. 351 Ibidem; sublinierea mea. 352 Ibidem; sublinierea autorului. 353 Ibidem, p. 210; Hitler. 354 Ibidem. 355
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
conceperea activităților educative (proiectarea flexibilă, constructivistă vs. designul instrucțional); • evaluarea (evaluarea calitativă formativ-constructivistă și sumativ-integrativă vs. evaluarea cantitativă, standardizată); • conducerea educației (prioritatea leadershipului vs. managementul educațional), educatorul și perfecționarea educației (implicarea în acțiuni-formare-cercetare vs. experiența educațională). Demersul propus valorifică în argumentare nu numai studiul documentar actualizat, ci și experiențe, experimente și reflecții proprii de-a lungul carierei. Dar acum fiind axat pe problematica practică a educației, el devine: de dezvoltare și orientare conceptuală (ca finalizare), de analiză critică și explicativă (ca
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aici raportul între potență și afirmare efectivă, capacitatea precedând competența, sunt abordate complementar, ambele fiind purtătoare de sens. Apoi este corectarea înțelegerii greșite a termenului de competență, care se asociază cu cunoștințele procedurale (a ști să faci), generale sau transversale (argumentare, structurare a gândirii, exprimare orală și în scris, sintetizare a informațiilor, traducere în alt limbaj, generare de informații, estimare, verificare, aproximare a timpului, lucrul în echipă, cercetare a unei informații ș.a.). Aceasta ar lăsa impresia limitării la o abordare disciplinară
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cazuri. • Utilizarea de erori, dificultăți ca noi provocări. Sugerarea construcției de soluții, proceduri, modele. Căutarea de date în mai multe surse, compară, interpretează. • Motivarea educaților prin propunerea de scopuri, avantaje. • Valorificarea curiozității epistemice, a așteptărilor cognitive. • Stimularea verbalizării modului de argumentare logică. • Prezentarea de sarcini ca situații problematice pentru explorare și rezolvare directă, variată. • Valorificarea experienței anterioare pentru noi achiziții. • Dezbaterea de idei, soluții, procedee, aplicații găsite. Stimulează, angajează • Antrenarea în cunoașterea directă, independentă, în grup. Emiterea întrebări, soluții, ipoteze, interpretări
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
moderează • Provocarea dialogului în procesul cunoașterii, rezolvării situațiilor problematice. • Utilizarea diferitelor tipuri de limbaje pentru alternare. • Prezentarea propriilor opinii, ipoteze, întrebări, soluții. • Acceptarea diversității răspunsurilor, exemplelor, ideilor. • Alăturarea proprie în căutare, analiză, procesare, rezolvare. • Participarea la dezbateri cu propria interpretare, argumentare, fără manipulare, fără impunere. Formularea de așteptări, rezultate, moduri de acțiune. • Afirmarea rolului de consilier, îndrumător, ghid, stimulator. • Influențarea prin modul de formulare, provocare, audiere. • Integrarea noilor tehnologii de informare în cunoaștere. • Coordonarea afirmării ideilor, întrebărilor, soluțiilor afișate. • Focalizarea pe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de afirmare a lor în diferitele activități corelate). Peste aceste obiective directe, specific enunțate se pot suprapune și altele, care exprimă aspecte mai generale, fundamentale, comune pentru mai multe dintre cele precizate. Ele pot fi numite "competențe transversale": capacități de argumentare, de aranjare a unui text, de scriere interpretativă, de efectuare a unui rezumat, de folosire a elementelor grafice, de realizare de analize sau sinteze, de comparare, de observare, de coordonare a acțiunilor ș.a. Se constată apoi că ele sunt valabile
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
necesare, situațiile, strategiile de motivare, instrumentele. Iar educații sunt încurajați să-și asume sarcini, responsabilități, acțiuni independente sau prin colaborare, pentru dezvoltarea prioritară a propriilor capacități și competențe. 4.2. Principii psihologice ale explicării eficacității învățării Mulți cercetători își construiesc argumentarea pedagogică a noii paradigme pe respectarea aici a 14 principii psihologice, care oferă o imagine asupra unui astfel de mediu educațional de învățare necesar (Kovalchick, 2004, pp. 403-406). Acestea oferă puncte de sprijin în a demonstra că cel mai bun
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și pentru eficientizarea altor metode (autoconvingerea, autostimularea, autoconstrângerea), pentru orientarea acțiunii și a motivației interne, cu condiția și a autoevaluării și autocorectării pe parcurs a rezultatelor obținute. De autoconstrângere • Autodezaprobarea prin exprimarea dezacordului propriu față de fapte, atitudini, exprimări, gesturi, interpretări, argumentări, concepții inadecvate, programe, proiecte, moduri de organizare sau de evaluare, explicații; • Autocomutarea, schimbarea intenționată a motivației, a activității, a metodelor, a stărilor afective, a gândurilor pentru evitarea de conflicte, autoapărare, autodetensionare, deconectare, inițierea altor acțiuni. • Autoimpunerea, autoordinul, autodisciplinarea dorințelor. • Autorenunțarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
dar și pentru a pregăti și a exersa competența de a învăța continuu prioritar independent de-a lungul vieții și de a evita manifestări care anunță un posibil eșec școlar. 5.1.1. Evoluția metodelor de învățare condiții determinante Dacă argumentarea provine din abordarea prioritară a scopurilor educației actuale, orientate către formarea pentru o eficientă, de succes integrare viitoare în realitatea tot mai complexă socio-profesională, atunci să fie identificate și efectele esențiale asupra deciziei de reconcepere a tuturor elementelor sistemului educațional
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ca obiective, cu reinterpretările psihologice sau sociologice ale proceselor învățării s-a afirmat și conceptul de strategie de învățare. Ca microparadigmă metodologică, strategia de cunoaștere aici reflectă nivelul și antrenarea capacităților cognitive în construcția învățării, utilizarea raționamentelor în înțelegere, interpretare, argumentare și analiză critică, utilizarea unor modele propriu verificate în rezolvarea situațiilor, problemelor, sarcinilor reale. Ea reprezintă o manieră globală de abordare, de proiectare și organizare, de urmărire a rezolvării practice a sarcinii, problemei, un element al artei unei astfel de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în învățarea/formarea continuă, • de aplicare a principiului centrării instruirii pe educat. Desigur, cunoașterea prin construirea înțelegerii, a explicației adevărului implică o metodologie de esență științifică, care să respecte rigorile ei, pentru formularea și apoi verificarea de ipoteze: logică, obiectivism, argumentare, identificare și interpretare de date/informații, semnificații, procesări mentale și practice, confruntare în contexte variate, comunicare, colaborare. Metodologia constructivistă arată cum se ajunge la clădirea înțelegerii de sensuri, semnificații, adevăruri științifice generale și particulare, indică proceduri, căi, utilizabile și de către
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
euristică de cunoașterea științifică, prin cercetare propriu-zisă: formularea de întrebări și ipoteze, observația, acțiunea directă de manipulare, cercetarea documentelor și a altor produse ale activității, conceperea planului de cercetare, analiza critică, tehnici de studiu individual, comparația, modelarea, studiul de caz, argumentarea, interpretarea multiplă, rezolvarea de probleme/situații, reflecția, tehnici de creativitate, tehnici de simulare ș.a. După cum nu pot fi separate aici metodele și tehnicile de comunicare în grup, conversația euristică, dezbaterea euristică, de colaborare și cooperare sau tehnicile metacognitive. Tabel 11
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
structurare, formulare de ipoteze, schematizare; integrare în context, exemplificare. • Prin formulare de întrebări, redefinire, reorganizare, restructurare, reîncadrare, reformulare, reinterpretare, integrare în noi structuri, schimbare a perspectivei, introducerea și rezolvarea perturbațiilor, identificare de noi probleme sau experiențe, recombinare. • Prin exprimare proprie, argumentare, exemplificare, interpretare proprie, transformare, clarificare, ilustrare, extrapolare, prevedere de consecințe, explicare variată. • Prin redare verbală a construcțiilor sau în scris sau prin scheme, modele, rețele cognitive, exemple, texte redactate propriu, desene, experiențe, simboluri. Metode pentru generalizări, conceptualizări în mod propriu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
trepte, • Modelarea, • Exerciții mentale de construcție, • Problematizarea • Prin identificare de relații, comparare, evidențiere de note comune, esențializare, sintetizare, atribuire la o clasă, grupare de elemente similare, asociere de imagini mentale, ordonare și reordonare, structurare și restructurare, comparare, combinare variată. Prin argumentare, interpretare critică proprie, completare de concepte anterioare, codificare, recunoaștere și rezolvare, redefinire în contexte noi. • Prin definire logică, numire, redare proprie, tipizare, concluzionare, explicare de caracteristici comune și în contrast, arbore de derivare noțională, matrice a conceptelor, grafuri conceptuale, prototipuri
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
tehnici, instrumente conceptuală, formarea constructelor, • Implică pluralitatea corelațiilor, variantelor, modelelor, criteriilor, interpretărilor, atribuirilor, • Arată rolul orientării globale, inițiale în problemă, apoi explorarea ei mentală, lelor și erorilor independent, analiză a conflictului cognitiv constatat, comparare și diferențiere a altor opinii găsite, argumentare construită propriu, contraargumentare, comunicare cu sine, contraexemplificare, utilizarea a diferite limbaje în exprimarea reprezentărilor și rezultatelor. • Prin confruntare, negociere, dezbatere a propriilor reflecții în grup sau analize critice, comparative cu alte abordări, prin studiu independent, verbalizare a reflecțiilor proprii, efectuare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
mai eficientă procedură în clasa numeroasă este conversația euristică, cuplată cu explorarea directă și în grup. • Cele mai eficiente metode de cunoaștere științifică: experiențele directe, modelarea mentală, Dificultăți constatate în practica reală, curentă Ipoteze. Soluții. Reflecții informare nesistematizată, detalii, insuficienta argumentare, neprecizarea punctelor cheie, nesolicitarea prelucrărilor proprii și a reflecțiilor, neorganizarea finală a datelor, evitarea problemelor-conflict și a erorilor, limitarea la manual. utilizarea instrumentelor de organizare mentală euristică, interpretările variate, formularea de întrebări și ipoteze, efectuarea de structurări și restructurări, reflecția
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
elemente de metacogniție, implicarea motivației și a atitudinii, a abilităților acționale sau sociale. • Se afirmă pe fondul creării unor condiții favorabile pentru implicarea directă în rezolvarea de probleme reale, în formularea de întrebări și ipoteze de soluționare, de interpretări și argumentări proprii, în participarea la dezbateri. • Metoda îmbogățirii instrumentale a cunoașterii (Programul R. Feuerstein) valorifică tezele privind rolul învățării mediate, a posibilității de modificare a modului de cunoaștere și a creșterii potențialului de învățare, chiar în cazurile de relativă dezvoltare cognitivă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la nivel mintal sau aplicativ, ca artifacte. Acestea aparțin construcționismului (S. Papert, 1991). Capitolul 6 Conceperea activităților educative: paradigma proiectării flexibile, constructiviste versus paradigma designului instrucțional 6.1. De la planificare clasică, la design instrucțional și apoi la o proiectare flexibilă Argumentarea schimbării de paradigmă și în problematica pregătirii, conceperii și realizării acțiunilor educative este adesea raportată general la consecințele racordării educației la determinările date de dinamica dezvoltării societății, reținând câteva perechi de trăsături anatagonice, pentru paradigma societății industriale versus paradigma societății
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
proiectarea era asociată cu o construcție (B. Wilson și Cole, l997a), supusă acelorași probleme ale cunoașterii: • procesarea informațiilor acumulate privind rezolvarea optimă a curriculumului, a situațiilor de instruire în anumite contexte pedagogice, • formularea de interpretări și reflecții posibile de făcut, • argumentarea deciziilor luate, • conceperea alternativelor de organizare după modelul strategic adecvat, • apelul la colaborarea în grup de profesori pentru obiectivizarea lor, • conceperea instrumentelor necesare ridicării construcției învățării, • urmărirea continuă a progresului acesteia după reglările necesare. Iar rezultatul concretizării acestei întreprinderi nu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ca prototip, cât și a instruirii, a obiectivelor specifice, potrivit pedagogiei competențelor, a specificului elementelor contextului și a propriei măiestrii pedagogice. De aceea afirmăm că proiectarea constructivistă aspiră să fie caracterizată ca fiind: • științifică (aplică criterii specifice de cunoaștere, de argumentare logică, de rezolvare, de verificare, de interpretare), • interpretativă (recurge la ipoteze, caută răspunsuri și căi alternative de concepere și realizare, adoptă criterii variate, determină formularea de reflecții) și chiar • critică (analizează obiectiv condiții, relații, restricții, obstacole, oportunități, limite, alte alternative
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
suplimentară, comparare cu alte materiale sau modele, prin ordonare și triere a argumentelor, ideilor proprii, ca o primă confruntare, verificare, autoevaluare. 4. Confruntarea propriilor interpretări rezultate anterior cu cele oferite de către educator ca expert în problemă, cu modelul științific de argumentare. 5. Colaborarea cu ceilalți elevi asupra celor observate, asupra interpretării făcute și asupra completării ei prin extinderea contextului, chiar cu reluarea acestora. 6. Formularea, prezentarea și dezbaterea multiplelor interpretări conturate astfel ca semn al flexibilizării cognitive, sintetizarea lor de către educator
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]