52,493 matches
-
vedere: mai întîi pentru că reușește să ne facă să intuim chinurile nevăzute ale unei dereglări psihice, cum numai Carlo Emilio Gadda mai reușise în literatura italiană; în al doilea rînd, pentru că aparține puținelor opere prin care un scriitor abordează textul - artistic, în cele din urmă, deși, probabil, lipsesc derapajele în ficțional - dintr-un impuls autodefensiv într-un moment biografic dramatic pînă la tragism. În acest sens, romanul ar putea fi pus alături de Cronica familială din 1947 al lui Vasco Pratolini, cu
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
este însă diferit. Broșura, editată în condiții excelente, conține pe lângă libretul operei (în original și în italiană) ilustrat cu schițe de costume, nu mai puțin de 8 articole - unele adevărate studii ample pe diverse teme legate de semnificațiile filozofice și artistice ale mitului lui Oedip, cu accent, bineînțeles asupra operei enesciene. Sub semnătura prestigioasă a lui Roman Vlad, primul studiu - probabil un segment din conferința de presă susținută de autor cu abundente exemplificări la pian - decodează modelul țesăturii motivice care coagulează
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
datorat, în bună măsură, soției marelui pictor, Ana Maria Smigelschi, precum și reputatului critic plastic, Dan Hăulică, prezentând volumul. Fiind împiedicat să fiu de față la data anunțată, mă văd obligat astăzi să particip și eu, deși târziu, la marele eveniment artistic. Astăzi, 6 martie a.c., cu trei zile înaintea Sfinților Mucenici... Venind cu un text, de fapt cu reproducerea unui articol de-al meu publicat în timpul vieții lui Alin și retipărit în albumul GHEORGHIU, în primăvara chinuită a lui 2005... Trebuie
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
mecanicul) nu l-am cunoscut niciodată... Adorația lui Alin se îndrepta spre modestia, spre liniștea, ordinea și corectitudinea bătrânului în tot ce făcea. în acestea își regăsea Alin curajul și noblețea, cu acestea se mândrea el... Secretul severei sale forțe artistice cred că stă tocmai în această adorație simplă a muncii... Celălalt părinte, tatăl său spiritual, maestrul lui Alin, a fost Henri Catargi... Și iată cum fiul mecanicului și al plinei de duh periferii bucureștene intră în aristocrația europeană a picturii
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
Ce știu personajele despre actorii care le însuflețesc? Lumile spectacolelor, amestecate, plutesc în amintiri. Teatrul, scena, locuri misterioase devin pentru o noapte refugiul ultimei confesiuni. Minunat fiecare, minunați ca parteneri unul pentru celălalt, Horațiu Mălăele - într-o ipostază a vulnerabilității artistice mai puțin cunoscută - și Nicolae Urs - care face un rol de o mare delicatețe și sensibilitate - Actorul și Sufleorul, Svetlovidov și Nikita Ivanîci privesc înapoi cînd cu mînie, cînd cu mîndrie, cînd cu melancolie. Și beau. După ce prologul apropierii dintre
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Game"-ul a ales îndrăzneala ca început al biruinței ori ca viziune a unui nobil scop, dincolo de propria ființă și peste orice lacomă primejdie. Iar Alexandru Matei, dacă în urmă cu douăzeci de ani, cînd l-am cunoscut, săvîrșea întreprinderi artistice și manageriale cu impact strict muzical, astăzi zbuciumul și străduințele lui au un evident impact social.
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
s-a scuzat pentru prezența lui pe scenă! Cu alte cuvinte, în lumea filmului, noul demiurg e producătorul, nu regizorul. Cred că Michel Foucault ar fi zâmbit în fața acestei inovații: puterea îi aparține celui care desemnează limitele "terestre" ale viziunii artistice (a regizorului). Oricum, există un raport de dependență între mai mult de două straturi, între mizanscenă (care include prestația actorilor), cinematografie, sunet și montaj, care determină calitatea unui film. Ca să fiu și mai clară, aș relua analogia cu poezia din
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
ea revine în uz (chiar cu variații neînsemnate: "probleme, Gogule?"), după principiul antonpannesc "de prin lume adunate și iarăși la lume date". Exemplele de mai sus arată că succesul lingvistic al publicității are de-a face mai curînd cu gratuitatea artistică decît cu eficiența comunicării practice. Nu îndemnul la cumpărare sau consum rămîne din mesajele publicitare, ci enunțul de comică absurditate.
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
studii și trezită dintr-odată față cu alteritatea Occidentului, Ștefania este femeia-heterosexuală - ortodoxă, masterandă venită din Balcanii postcomuniști să înfrunte, conștientă de marginalitatea ei, discriminările Vestului. Lentila ideologiei deformează percepția oarecum comună a feminității, bruiază literatura și-i diluează efectul artistic. Spun comună pentru că, în ciuda complexității, nu ne mai e străină problematica feminității și a scriiturii asumat feminine. Nu substanța conflictului de gen mai face azi diferența, ci stilul, compoziția, construcția. Or, Ștefania Mihalache abdică din primele pagini pe un ton
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
Brașovul vulgar. Călătoria bibliografică printr-o Europă ca un campus universitar s-a încheiat, urmează confruntarea cu viața reală. Unii vor spune că nici una dintre obiecțiile de mai sus nu sunt propriu-zis neajunsuri, ci tocmai semnele unei altfel de conștiințe artistice de gen. Poate, însă n-ar fi mult prea comod!? Proteicele falii sunt alibiul perfect pentru a susține, în plan literar, aproape orice. Într-un anume fel, Est-falia este un roman în filiație gidiană, dacă vreți: amânată din start, cartea
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
susținere a întregului spectacol; au fost aclamați regizorul englez Graham Vick, maestrul de cor Paolo Vero, întregul grup al soliștilor - mulți dintre aceștia nume importante în spațiul liricii vocale a zilelor noastre, de asemenea corul și orchestra acestei minunate instituții artistice care este "Teatro Lirico" din Cagliari. Destinele muzicale ale acesteia sunt conduse actualmente de directorul Massimo Biscardi. Domnia sa a avut inițiativa alegerii lucrării, a distribuției, a vocilor, a caracterelor; ...cu toții sunt realizatori ai acestei prime-audiții italiene a operei Oedipe. Au
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
măsură; ulterior, repetiția generală a fost deschisă publicului, un public pasionat care a covârșit sala de peste o mie de locuri a teatrului; a fost, în fond, cel de al optulea spectacol al seriei dedicate operei enesciene. Date fiind semnificațiile, consistența artistică, dat fiind ecoul european al acestuia, evenimentul poate fi comparat cu apariția cu ani în urmă a ediței discografice realizate de dirijorul Lawrence Foster la conducerea formațiilor Operei din Monte-Carlo și în compania unei ilustre echipe de soliști; poate fi
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
meu criticul muzical Grigore Constantinescu am avut prilejul de a orienta fluxul interesului moderând discuțiile; am fost de față împreună la primele spectacole de la Cagliari. A reieșit faptul că premiera italiană a fost dintru-început gândită drept un eveniment de statură artistică europeană îndelung și intens pregătit. Regizorul Graham Vick visa de ani buni să realizeze o montare a Oedipe-ului enescian; este motivul pentru care, în baza înțelegerii dintre regizor și dirijor, construcția spectacolului nu a exclus nici măcar un sunet al partiturii
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
Cronicar Delatorii Un document "literar" incredibil, halcuinant, publică ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC în numărul din 1 martie 2005, descoperit de Marin Radu Mocanu în arhiva fostului Comitet Politic Executiv al CC al PCR. Este vorba de stenograma discuției dintre Nicolae Ceaușescu și un grup de 22 de scriitori care, în urma cererii scrise
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
neagreați. Au mers cu acuzele până la a-i învinui față de Ceaușescu de trădarea țării. Aici nu poate fi vorba, cum pare să creadă d-l C. Stănescu în comentariul său, de ceva ce în mod obișnuit se întâmplă în lumea artistică, "veșnic sfâșiată de obsesii ierarhice, de conflicte și de neînțelegeri". Aici este vorba de altceva, de ceva neobișnuit, de ceva ce întrece orice închipuire. Este vorba de acțiunea concertată a unor scriitori care urmăresc nimic mai puțin decât punerea la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
Sorin Dumitrescu La invitația lansată mediului artistic românesc de a comenta recent apărutul Muzeu Național de Artă Contemporană, instituție care a stîrnit mari controverse încă din faza ei de inițiere, am primit de la pictorul Sorin Dumitrescu această analiză surprinzătoare și neconvențională a fenomenului artistic contemporan. Deși textul
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
invitația lansată mediului artistic românesc de a comenta recent apărutul Muzeu Național de Artă Contemporană, instituție care a stîrnit mari controverse încă din faza ei de inițiere, am primit de la pictorul Sorin Dumitrescu această analiză surprinzătoare și neconvențională a fenomenului artistic contemporan. Deși textul inițial este mai amplu, cu o bogată incursiune istorică, am selectat fragmentul care se referă nemijlocit la modelul instituțional pe care MNAC-ul încearcă să-l reprezinte. (P. Șușară) In ce fel am putea evita riscul ca
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
După asasinarea lui John, Yoko s-a transformat, ca mai toate muzele ce au supraviețuit artiștilor, în administratoare operei, amintirilor și tezaurului de informații a legendarului Beatles. Ea nu a renunțat însă la cultivarea pe mai departe a propriei identități artistice, dar și a mitului lor comun, foarte apropiat, în pofida contextului și a ingredientelor epocii, de accepțiunile pe care Platon le dădea erosului în al său Symposion: căutarea jumătății pierdute, aspirînd spre bine și frumos. Aceasta este una din concluziile și
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
Europei culte" (p. 54). Ce-ar fi zis despre numărul de zece ori mai mare al poeților de astăzi? Îmbucurător este pentru Caragiale că dintr-o masă amorfă se disting două excepții: Coșbuc și Vlahuță - suficiente pentru a salva onoarea artistică a națiunii (p. 52-53). Discută apoi raporturile literaturii cu societatea, din păcate inexistente: "Societatea română actuală este prea serioasă și prea pozitivă ca să aibă raporturi cu o artă de lux; iar literatura noastră este prea independentă și prea mândră ca să
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
în eprubete/ într-o chimie anorganică procreînd taifunuri de siliciu/ peste cristalinul impersonal// monumente împînzeau cîmpul vizual lentilele în spatele cărora/ eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptam lupta cu leii/ ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt/ libelule fluturau artistic în Colosseum/ cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic". Să remarcăm că puțini poeți români contemporani, de la Gellu Naum și Ion Caraion (între ei se cuvine neapărat menționat pe nedrept puțin cunoscutul Stere Popescu), vădesc o similară
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
definitiv cu tradiția ismelor '68-iste, diminuându-le orice influență și înscriind arta în "paradigma simultaneității și angajării". Devenind marfă integrată perfect mecanismului economic, arta (experiența estetică) și-a pierdut pe drum discursul politic contracarant, de critică a realității. Conceptele artistice generează doar "ornamentica realității", esteticul e strategie de marketing, arta se depolitizează, politicul e design. Abandonarea criteriului politic, spune Babias, suprapune esteticului problema socială a stilului de viață. Esteticul ca lifestyle. Mai mult: "La fel cum mărfuri încărcate cultural și
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
aici este valabil principiul, născut din incapacitatea de desfătare, al distrugerii prin consumabilitate, care pune în locul consumului mărfurilor consumul ideilor." Consumul este ideologia neoliberalismului care suspendă axiologicul și critica valorilor, de fapt, le transformă în marfă de consum intelectual. Atitudinea artistică e, așadar, lifestyle, iar stilul de viață e tot mai puțin legat de social și de politicul propriu-zis: e trend. Ștergerea graniței dintre artă și viață conduce la o percepție iluzorie a amândurora. Arta nu mai este o cercetare și
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
și de politicul propriu-zis: e trend. Ștergerea graniței dintre artă și viață conduce la o percepție iluzorie a amândurora. Arta nu mai este o cercetare și o critică a realului, ci este integrată, devine identică cu realul. Dobândirea de expresie artistică încarcă realitatea cu semnificații care nu-i sunt proprii, galeriile de artă și muzeele nu mai vând idei ci obiecte, își pierd puterea de "a chestiona critic realitatea", acea extrateritorialitate unde publicul înlocuia societatea în procesul de administrare a unui
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
originalitatea nu a dispărut, dar se vinde la toată lumea: a devenit lifestyle, spune Babias intrând în conflict cu propria poziție stângistă. Mai interesant ar fi fost dacă eseistul ar fi analizat, de pildă, impactul, audiența și chiar vandabilitatea unor produse artistice suprapolitizate tocmai de stânga cum au fost Bowling for Columbine sau Super size me. Dar, deși folosește tragedia de la Columbine pentru a demonstra efectele liberalizării portului de armă "ca expresie a politicii de dreapta", exemplele lui Michael Moore și Morgan
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
de a se identifica cu realitatea, dar nu are nici o legătură cu ea, fiind simulacrul însăși al Artei. Citându-l pe Habermas, Babias lasă să se înțeleagă că esteticul care drapează politicul e de preferat esteticului lifestyle care vinde produsul artistic. O altă chestiune discutabilă fiind aceea că tocmai privatizarea culturii are efecte depolitizante și conformiste. După ce s-a constatat că nici măcar cele mai extremiste forme de antiartă nu au reușit să submineze consumul de artă, teoreticienii au formulat celebrul paradox
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]