4,163 matches
-
să i mângâiem. Erau atât de firavi... de nevinovați. I-am luat cu grijă, fără să stricăm aspectul sălciei, fără s-o facem să se întristeze. Ni se părea că e ca o mamă, căreia i se răpesc copilașii... O asemănam cu o ființă înlăcrimată... Ghiță ne-a zis că și salcia este o viețuitoare care suferă, se bucură sau plânge. Atunci mi-am amintit un dicton care spune că: Ochii plâng, după ce plânge sufletul", Nu vroiam nicidecum să-i facem
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
împletesc, într o sublimă armonie, dansul, muzica, ritualurile vechi, respectul pentru strămoși și natură, credința, entuziasmul, ritmul, energia, comunicarea și sincronizarea... Festivalurile de primăvară Setsubun 3 februarie. Este un festival ciudat și fascinant, cu elemente de magie populară care se aseamănă, într-un fel, cu Sfântul Andrei al nostru, dar și cu tradiția Mărțișorului... Se sărbătorește ca o ultimă zi a anului care a trecut și ca un Ajun al Primăverii ce va veni. A doua zi, începe Noul An Lunar
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
neglijăm prezența, lăsându-le să rătăcească undeva, în decor. Liantul prieteniei noastre l-a constituit, înafara spiritului sahaj ce ne ghida viața, caracterul cald, iubitor și ospitalier al celor două femei: Ana, soția lui Aurel și Marinela, soția mea. Se asemănau în multe privințe, pornind de la calitatea de mame grijulii de fete, dar și de soții de bărbați - să acceptăm realitatea - ceva mai neîndemânatici, mai... boemi! Noi, bărbații, eram doar alți copii, niște copii mai mari ai celor două nobile femei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
adevăruri fundamentale: „Presa a devenit școala mulțimii”, „Presa e sentinela neadormită care luptă cu înverșunare contra minciunii, răului și tiraniei pentru izbânda dreptății și a binelui”, iar dispariția ei „ar însemna o totală stagnare a vieții publice”, care s-ar asemăna cu întreruperea „dintrodată a căilor de comunicație, a firelor de telegraf și telefon etc.” * Concordia, săptămânal socio-politic, economic și cultural al românilor din Ucraina, apare în septembrie 1995 ca supliment în limba română al gazetei Radei Supreme a Ucrainei „GOLOS
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1935 Muzeul Regional fuzionează cu vechiul muzeu industrial din Cernăuți, instituția căpătând o nouă organizare. Reluarea firului întocmirii și publicării anuarelor muzeului Bucovinei se realizează cu lucrarea de față. În ce privește „Epaminonda Bucevschi”, gloria „picturii arborosene”, Leca Morariu, autorul studiului, îi aseamănă destinul cu acela care l-au avut Ion Creangă și Mihai Eminescu în regat. „Pornit de la țară (capodoperele „Îngândurare”, „Dar eu, bietul de mine”, „Poftiți! floricele” - creații izvorâte pe plaiuri bucovinene), fiul preotului Dimitrie Bucevschi, el însuși om între oameni
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mah³parinirv³na. Eliade a știut să transforme scrierea unei nuvele sau a unui roman, consecvența păstrării unuijurnal în mijloace regeneratoare, tonifiante, pentru salvarea de stagnare, de „vagotonie”. După modelul unei vechi și îndepărtate dispute, diferența dintre cei doi ar putea fi asemănată cu decalajul dintre opțiunea pentru interiorizarea morfologiei materiale a ritualului soteriologic și cea pentru ritualismul pur, devenit plin sau - mai ales - vidat de sens. Pentru că, paralizat de contradicția (reală?) dintre elanul spiritual și „probitatea științitifică” („...această opoziție între elanul spiritual
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
finale: Ohrmazdmenține spiritul cerului asemenea unui războinic îndrăzneț, care poartă armură de metal. Spiritele păzitoare sunt asemenea războinicilor pe cai, cu sulițe în mâini, care păzesc frontiera cerului bun împotriva lui Ahriman (cf. Z³dspram 5.1-3). Arhanghelii (AmeÍa Spenta) se aseamănă cu niște războinici care păzesc fortăreața lui Ohrmazd ținând mereu întinse sulițele, fără teama de a fi vătămați (D³dest³n ș d¶nșg). Nu poate fi nimic neliniștitor în analiza unui asemenea vocabular războinic, care poate calchia terminologia unor structuri feudale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de Douglasț, publicată pentru prima oară în 1690 și tradusă de timpuriu în suedeză, unde a devenit o veritabilă poveste populară, în ciuda originii sale recente. Se spune că textul contesei d’Aulnoy are origine celtică, în orice caz povestea se aseamănă cu alte descripții celtice ale lumii de dincolo. Există cel puțin o mare monografie Ș(în suedeză) Ț despre acest poem, dar presupun că dvs. cunoașteți tot ceea ce are legătură cu această poveste și cu sursele sale. Știu că grație
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
altfel decât prin cărți. Dar, orice ar fi, întotdeauna e Orientul 2... Vă mulțumesc pentru informațiile legate de F. Altheim. - Aveți ultimul SMSR? Rezervele pe care Brelich 3 și de Martino le au față de Dumézil și față de mine însumi se aseamănă în mod straniu șsubl. S.W.ț. Dar studiul lui de Martino este admirabil șsubl. S.W.ț4. Cele mai bune gânduri din partea soției mele. Omagiile mele dnei Wikander. Cu prietenie al dvs. și toate urările noastreș,ț Mircea Eliade
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
irita pe Cristi. În spaniolă, da, avea un sens. Era vorba despre un bou care trăgea la căruță. Își ducea cărăușul acasă. Zaraza însemna creton, iar boul avea pe spate o cârpă din acest material oriental, a cărui culoare se asemăna Zaraza 109 cu pielea lui. Astfel, cărăușul îl alinta în melodie, spunându-i boului Zaraza, vorbind despre cum va fi când ajung acasă. În caietul lui Fernic se găseau notele și versurile originale : !A la huella, huella, zaraza, huella, huella
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aprind câte o țigară, schimbă subiectul, se prefac că sunt interesați de vreme mai întâi, de modă, de ultimele melodii în vogă, dar după minute bune revin : — O, dar să știi că suntem diferiți, amice ! țipă Ionel. Oricât ne-am asemăna ca fire, ca nebunie, ca talent, să nu fim modești, este ceva esențial înăuntrul nostru care ne separă. — Uimește-mă ! — Da, da, suntem amândoi niște trăsniți care-și trăiesc viața din plin, care petrec fără măsură, care preferă întot- deauna
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
elogia în presă eru- ditul Nicolae Iorga. A fost poate copilăria lor plină de dramă, sărăcie și război sau poate doar dragostea nebună de viață și mai ales de cântec ce a legat prietenia Mariei Tănase cu Cristian Vasile. Se asemănau mult cei doi interpreți, chiar dacă la poli opuși, Maria fiind la început de drum, pe când Cristi deja consacrat, un adevărat idol al generației sale. Sufereau de același per- fecționism exagerat, se odihneau puțin și își dedicau cele mai multe ceasuri muncii și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nespus de mult asemănarea. Dar nu a fost numai schimbul de experiențe și istoria tipurilor de șansonete pe care o învățase, francezii s-au îndrăgostit de-a dreptul de Cristi, pe care, cum l-au auzit cântând, l-au și asemănat cu marele Tino Rossi. Iar dacă el aflase despre atâția și atâția artiști, a fost și rândul parizienilor să descopere muzica românească, doinele și melodiile tradiționale, romanțele noi, generația lui Cristi și a lui Jean Moscopol, Titi Botez, Ion Luican
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și așa facem Îndeobște, prin câteva imagini și simboluri. De când există comunități umane, funcționează un mecanism arhetipal: tandemul identitate- alteritate. Noi suntem noi, cu trăsăturile noastre, iar ceilalți sunt diferiți, fiecare cu trăsăturile lui. În fapt, oamenii mai mult se aseamănă decât se deosebesc; la fel și comunitățile. Putem Însă renunța la distincții? Se pare că nu. Și atunci identificăm trăsături deosebitoare, le scoatem În evidență, le punem sub reflector. Și astfel ne construim pe noi Înșine și Îl construim pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o fază inițială, cele două popoare ar fi fost vecine. Fondul slav din limba română (ca și din cultura și societatea românească) este, de asemenea, de factură balcanică. Dialectul macedo-român sau aromân (vorbit În Grecia, Albania și În Macedonia) se aseamănă Îndeajuns cu româna de la nord de Dunăre pentru a-i „atrage“ din nou pe români spre Balcani. La toate acestea, susținătorii români ai continuității nu sunt lipsiți de replică. Ei explică asemănările cu albaneza prin substratul comun tracic, respectiv dacic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un german desăvârșit, corespunzător Întocmai „tipului ideal“ al germanului. Era disciplinat, metodic și perseverent; avea În cel mai Înalt grad simțul datoriei. Așa ceva românii nu mai cunoscuseră. Poate doar transilvănenii. Prin calitățile, ca și prin Îngustimile lui, Carol I se asemăna cu Împăratul Austriei (apoi al Austro-Ungariei) Franz Joseph. Nu este de mirare că soția lui, Elisabeta (cunoscută și sub pseudonimul literar Carmen Sylva), a Încercat să evadeze — ca și Împărăteasa Elisabeta, faimoasa Sissi —, În ce o privește găsindu-și refugiul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din Întreaga Europă. Dar „folclor românesc“ este un termen generic pentru tot felul de varietăți locale. Portul popular, casa și gospodăria țăranului, obiceiurile și credințele sunt diferite de la o zonă la alta; se Înțelege că prezintă și asemănări, dar se aseamănă totodată și cu folclorul popoarelor vecine, Îndeosebi cu aria culturală balcanică. Ideea unui românism elementar, concentrat În folclor și simbolizat prin țăran este mitologică. Nu folclorul tradițional, ci ideologia națională modernă a dat unitate spațiului românesc (și tuturor celorlalte spații
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a continentului o lume care ne semăna atât de mult. Deși destinele ne-au fost diferite. Realizai aceste afinități comportamentale, mai puternice decât circumstanțele care ne-au deformat, și distanțele deveneau brusc o ficțiune, istoria - o glumă sinistră. Extremele se aseamănă și se atrag. O demonstrează și exodul mai puțin turistic al basarabenilor spre Portugalia, o „nebunie” asumată în speranța unui câștig pentru familiile lor abandonate. Însă orice ar face, oricât ar încerca să-și schimbe soarta, din nefericire, moldovenii rămân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de clasă socială mai modestă. Este frapant să constați, din nou, cât de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini așezate în poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume blândețe. Vorbesc repede, o portugheză care se aseamănă, la auz, mult cu româna, deși este o limbă cu o sonoritate mai dură, mai puțin patinată. Bărbații povestesc întâmplări hazlii, probabil în batjocură prietenească față de cineva. Din când în când, au scăderi de ton, se lasă o liniște a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cei care iau decizii, bande care au în subordinea lor alte bande, iar acestea - alte grupări criminale supuse lor, și tot așa până la nesfârșit. O păpușă rusească infernală. Cât despre guverne, ele nu reflectă niciodată aspirațiile popoarelor. Orașele nu se aseamănă satelor. Moscova și deciziile care se iau acolo sunt foarte departe de ospitalitatea familiilor care ne-au găzduit vara trecută la Kaliningrad. Ceea ce îi separă pe oameni este raportul lor față de Soare, nu frontierele. Ceea ce mănâncă. Ceea ce fac pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
își atinge apogeul creației, cred eu, trecând de și învingând ceea ce defineam eu ca „naturalismul opresant al artei contemporane” (și nu numai românești!Ă, având meritul rar și în lirica și arta occidentală de a „aborda conceptul, abstractul”, apropiindu-se, asemănându-se cu vârfurile artei universale. Nimeni, dintre criticii tineri sau mai puțin tineri, nu e „obligat” să-l iubească pe acest Nichita, constat că în ultimii ani e sărbătorit și cercetat cel din ultimele volume, în care metafizica sa e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
imitare”, dar mai ales luptă în acel spirit ce a însemnat mișcarea noastră umană în spațiul numit istorie, o înaintare care, poate, nu avea alt merit decât acela de a rămâne pe loc; dar un anumit „loc”, pe care îl asemănăm cu vârfurile unde s-au găsit, din când în când, omul și umanitatea. „Să fim încă o dată pe acele culmi pe care au stat congenerii noștri”, spunea cineva, acei „congeneri” care, sculptați în aerul timpului istoric, ne apar azi ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rămână tăinuit. Căci îndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui. Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei [...]. (Marcu, VII, 24-26) Drumul spre Tyr nu se aseamănă deloc cu cele din Israel: cratere în mijlocul carosabilului, poduri distruse, deviații, treceri prin vaduri, îngrămădiri de vehicule. Reparațiile vor lua timp. De-a lungul lor, de fiecare parte, case de ciment brut pe jumătate înălțate își exhibă tijele de fier
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tabere. Morgă, aroganță, brutalitate și dispreț de o parte. Insensibilitate, opacitate, propensiune spre înșelătorie și brutalitate de cealaltă parte, unde cerșetoria este o permanență. Doi adversari care se omoară de prea mult timp unii pe ceilalți sfârșesc prin a se asemăna: aceleași cuvinte, aceleași ritualuri. Drept printre drepți, nordicul nostru sârguincios și distant condamnă nesfârșitele pedepse colective (comandourile Tsahal au răpit în plină noapte și dețin ca ostatici patruzeci și doi de deputați ai Consiliului Legislativ Palestinian, printre care pe primarul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai în josul colinei de pe care privești, vechea necropolă evreiască, parte integrantă a "perimetrului sacru". Ambele cu spații libere, la același nivel, așa cum vine moartea prin aceste locuri, fără afectare, ca înhumarea. Planurile înclinate au aceeași ariditate și, de fapt, se aseamănă (până și ca orientare, unele înspre Mecca, celelalte înspre Templu): niște paralelipipede de piatră lipsite de ornamente, înghesuite unele în altele. De departe, ele par a forma un mozaic de plăcuțe albe, dalele fiind apropiate. În partea de răsărit a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]