3,448 matches
-
lipi brațele unul de celălalt și le ridică, cu mâinile atingându-se și cele două banderillas alcătuind două linii roșii descendente; aplecându-se Înainte, Între coarnele taurului, Îi Înfipse cele două cârlige În umăr și, ajutându-se de cele două bețe acum Înfipte, pivotă, cu picioarele lipite și trupul curbat pentru a-l lăsa pe taur să treacă. — Olé! se auzi mulțimea. Taurul Încerca sălbatic să agațe ceva, sărind ca un păstrăv, cu toate picioarele În aer. Cele două bețe Înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
două bețe acum Înfipte, pivotă, cu picioarele lipite și trupul curbat pentru a-l lăsa pe taur să treacă. — Olé! se auzi mulțimea. Taurul Încerca sălbatic să agațe ceva, sărind ca un păstrăv, cu toate picioarele În aer. Cele două bețe Înfipte-n el se legănau când sărea. Manuel, stând la barrera, observă că taurul se uita mereu În dreapta. — Zi-i să le-nfigă-n dreapta pe astea, Îi spuse puștiului care fugea la Fuentes cu alte două banderillas. O mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
faena, pasa cu mantia roșie menită să-l obosească, să-l aducă mai la Îndemână pentru ce urma. Țiganul se-ndrepta din nou spre taur, mergând doar pe vârfuri și călcâie, ca un dansator, ca să-l insulte, cu cele două bețe roșii săltând când mergea. Taurul Îl privea fără a-l ținti, dar pândindu-l, așteptând să se apropie mai mult ca să fie sigur că nu-l ratează, că o să-și bage coarnele În el. În timp ce Fuentes se apropia, taurul atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
umăr. Fuentes se apropie puțin. Se lăsă pe spate. Îl strigă din nou. Cineva din public Îl avertiză. — Pe dracu’, e mult prea aproape, spuse Zurito. — Stai să vezi, spuse omul lui Retana. Lăsându-se pe spate, agitând taurul cu bețele, Fuentes sări cu ambele picioare-n aer. Când sări, taurul Își ridică coada și atacă. Fuentes ateriză pe vârfuri, cu brațele Întinse și trupul arcuit cu totul Înainte și Înfipse cârligele cu putere, ferindu-se În același timp de cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atacă din nou când se Încheie pase natural și Manuel ridică muleta pentru un pase de pecho. Cum nu se dădu Într-o parte, taurul Îi trecu pe lângă piept pe sub muleta ridicată. Manuel Își lăsă capul pe spate ca să evite bețele de banderillas. Trupul fierbinte și negru al taurului Îi atinse pieptul În trecere. „Al dracu’, mult prea aproape“, se gândi Manuel. Zurito, care se sprijinea de barrera, Îi spuse ceva repezit țiganului, care intră cu o capă, mergând Încet spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un bărbat controla biletele. Ne Întorceam la Paris ca să ne stabilim În locuințe separate. O idilă alpină Dacă coborai În vale chiar și dis-de-dimineață, tot era cald. Soarele topea zăpada de pe schiurile pe care le purtam pe umeri și usca bețele. În vale era primăvară, dar era deja foarte cald. Străbăteam drumul spre Galtur cu schiurile pe umeri și rucsacurile-n spate. Tocmai se Încheia o Înmormântare când trecurăm pe lângă o biserică. În clipa În care preotul trecu pe lângă noi, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
om din satul meu! Și uite în ce hal arăt!” - s-a uitat la el cu deznădejde... Nu după multă vreme, a băgat de seamă că cel ce se apropia era un bătrân. Mergea ușor îndoit de spate, cu un băț în mână... Când bătrânul a ajuns aproape, l-a recunoscut: Bună ziua, moș Petrea! Bătrânul s-a oprit și cu ochii burnițați l-a privit lung pe Toaibă... Dumirindu-se pe cine are în față, a exclamat: Da’ bine măi băiete
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
măcar un cuvânt de la Toaibă. Neprimindu l, a reluat vorba: Tu ai auzit de ocnă? Am auzit! Gura!... Dacă tot ai auzit, atunci află tu că ocna te mănâncă! Nu avem nevoie de provocatori și sabo...de cei care pun bețe în roate noii orânduiri! Aiștia nu au loc decât la ocnă sau la zid!!! Acum ieși! Te căutăm noi. De asta să nu duci grijă! N-oi duce grija asta, că am destule altele... Ieși!!! Toaibă a făcut stânga mprejur
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pentru a se feri de ploaia și omătul ce îi băteau în ochi fără milă. Călca greu prin mocirla drumului. Piciorul rănit îl durea, mai ales că în ziua aceea și-a lăsat bastonul acasă. „Uite cum un amărât de băț face mult când ai un picior beteag” - gândea el în timp ce i s-a părut că în jur s a furișat o lumină roșcată pâlpâind nefiresc... Și-a ridicat 142 privirea... La casa Dochiței - moașa satului - se ridicau vâlvătăi de flăcări
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
într-un strat de gheață lustruită ca sticla. Pentru Toaibă fiecare pas însemna o reușită. Ajunsese să se încurajeze singur: „Hai, băiete! Încă un pas! Uite că suntem aproape de casa Dochiței și de aici până la noi îi o aruncătură de băț”. Tocmai când se bucura de cele constatate, a simțit că îi fuge pământul de sub picioare și a ajuns cât era de lung în fundul șanțului de la 148 poarta Dochiței... Orice încercare de a ieși din șanț nu-i reușea, fiindcă nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
jocul se repetă până ce sunt prinși toți elevii. Indicații metodice Cei prinși se țin toți de mână formând un lanț, continuând să prindă cât mai mulți elevi. 22.Ștafeta Elevii sunt împărțiți în 2-4 echipe. Pentru fiecare echipă există un băț colorat diferit. Fiecare echipă se împarte în două și se așază pe două rânduri față în față și cu distanță între rânduri de 10-15 pași. Între echipe se află o oarecare distanță unde stă învățătorul. Numerele „1” din fiecare echipă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
echipă se împarte în două și se așază pe două rânduri față în față și cu distanță între rânduri de 10-15 pași. Între echipe se află o oarecare distanță unde stă învățătorul. Numerele „1” din fiecare echipă au câte un băț de ștafetă în mână. La un semnal, numerele „1” aleargă și dau ștafeta numărului „2”, numărul „2” aleargă și dă ștafeta numărului „3”. Numerele care au alergat își reiau locul la sfârșitul rândului. Jocul continuă până la ultimul din echipă care
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
fi îmbrăcat de toți jucătorii la fel, adică începându-se cu piciorul stâng și dezbrăcat prin scoaterea piciorului drept. Indicații metodice Procedeul trecerii prin cerc este arătat și explicat de învățător înainte de începerea jocului. 37.Mingea în tunel Din trei bețe lungi de cel puțin un metru (bastoane de gimnastică), legate la mijloc între ele cu o sfoară, se improvizează un trepied care reprezintă „turnul”. Din efectivul de 10-20 jucători se alege un „păzitor” al turnului. Păzitorul trece lângă turn iar
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Astfel jocul continuă. Variantă La un semnal, cei care trec din cerculeț în cerculeț caută să-și schimbe locurile, iar cel din mijloc caută să ocupe și el un loc liber. Cel rămas fără loc trece la mijloc. 2.Sare bățul! Elevii, împărțiți în două sau mai multe echipe cu număr egal de jucători, se așează în flanc câte unul la 4-5 pași interval. Primii jucători din fiecare echipă stau unul de-o parte iar altul de cealaltă parte a șirului
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
barbarii ăia - Errius puse mâna pe botul calului. Nu-i așa? În loc de răspuns, Antonius arătă spre signum manipularis pe care un signifer îl ducea sus, deasupra capetelor soldaților care mărșăluiau. Soarele strălucea pe mâna de fier argintat aplicată la capătul bățului și înconjurată de o cunună de lauri. Nu crezi că ar trebui să-i ajungem din urmă pe soldații noștri? Dădu pinteni calului, cu ochii la signum. Vântul făcea să oscileze însemnele de bronz, cele două discuri aurii și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și, mai ales, dinarii lor. În fiecare lună, signifer-ul primea plata pentru întreaga centurie, pe care o distribuia apoi soldaților. — Dacă soldații tăi nu mă apără, adio plată, adio manipul. Fără mine e un mare haos - signifer-ul ridică mai mult bățul signum-ului, ca să fie văzut și de soldații din ultimele rânduri. Antonius lăsă oamenii să treacă prin fața sa și studie cu atenție toate detaliile. Vântul făcea să unduie crestele de păr roșu de pe coifurile centurionilor și ale așa-numiților optiones, transversale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o sumă cât mai mare. Apoi înștiințați-l pe Antonius Primus despre hotărârea mea - râse ca pentru sine. O să fie furibund. L-am pus cu spatele la zid... Îi privi pe soldați cum îl loveau pe Valerius cu picioarele, cu pumnii, cu bețele. Valerius își pierdu cunoștința. Când îl duseră de acolo, era plin de sânge. Înconjurat de mica lui curte, Vitellius ieși în urma soldaților care îl scoteau pe medic din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam de sus bețe cu vârful ascuțit, pietre, ghiulele de plumb și de bronz. Ei încercau să se adăpostească. Construiseră în grabă vineae din lemn. Le-am dat foc. A doua zi, dușmanii au devenit mai îndrăzneți. Au început să se cațăre pe ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu avea nici măcar pumnalul. Ținea în mână doar tridentul, ale cărui vârfuri erau niște sfere învelite în piele, pentru a evita accidentările în timpul antrenamentului, dar ale căror lovituri erau foarte dureroase. Rubrus se apropie de începător și îi dădu un băț scurt, la capătul căruia era legat un smoc de lână înmuiat într-o substanță roșie. — Ia bățul ăsta; va fi arma ta. Dacă îl atingi pe rețiar, lupta ia sfârșit. Dacă nu, o să luptați în continuare. Nu se îndepărtase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
piele, pentru a evita accidentările în timpul antrenamentului, dar ale căror lovituri erau foarte dureroase. Rubrus se apropie de începător și îi dădu un băț scurt, la capătul căruia era legat un smoc de lână înmuiat într-o substanță roșie. — Ia bățul ăsta; va fi arma ta. Dacă îl atingi pe rețiar, lupta ia sfârșit. Dacă nu, o să luptați în continuare. Nu se îndepărtase de cei doi, când rețiarul îl lovi cu tridentul pe secutor în tibia dreaptă. Se auzi un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu mai reuși să încline scutul așa cum îi arătase maestrul. — Odihnește-te o clipă, îi zise Proculus. Valerius se așeză pe iarbă, gâfâind și ștergându-și sudoarea de pe frunte. Se uită la Proculus, care monta pe parul de antrenament un băț cu capătul în formă de T, înfășurat în pânză. Bățul era suspendat în așa fel încât, atunci când maestrul îl înălța, capătul în formă de T se îndrepta în jos, iar când îl cobora, capătul se îndrepta în sus. — Ridică-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Odihnește-te o clipă, îi zise Proculus. Valerius se așeză pe iarbă, gâfâind și ștergându-și sudoarea de pe frunte. Se uită la Proculus, care monta pe parul de antrenament un băț cu capătul în formă de T, înfășurat în pânză. Bățul era suspendat în așa fel încât, atunci când maestrul îl înălța, capătul în formă de T se îndrepta în jos, iar când îl cobora, capătul se îndrepta în sus. — Ridică-te și ia-ți scutul. După o clipă, Valerius intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înălța, capătul în formă de T se îndrepta în jos, iar când îl cobora, capătul se îndrepta în sus. — Ridică-te și ia-ți scutul. După o clipă, Valerius intra în galerie și trecea pe sub furcă, aplecându-se. Proculus ridică bățul, și capătul în formă de T lovi partea inferioară a scutului, pe care Valerius nu apucase să-l încline pentru a evita lovitura. Capătul în formă de T i se strecură printre picioare, făcându-l să cadă. — Vezi? Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dacă nu ții scutul oblic, nu vei reuși să împingi tridentul ăsta în jos și să-ți continui alergarea. Vei cădea de fiecare dată. Valerius se ridică și-și concentră toată energia în braț și în umăr. Acum, imediat ce vedea bățul îndreptându-se în jos, înclina scutul, iar marginea de jos a acestuia lovea T-ul. Capătul bățului aluneca pe scut și Valerius reușea să-l împingă la pământ și să-și continue fuga prin galerie, ajungând să lovescă cu sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
continui alergarea. Vei cădea de fiecare dată. Valerius se ridică și-și concentră toată energia în braț și în umăr. Acum, imediat ce vedea bățul îndreptându-se în jos, înclina scutul, iar marginea de jos a acestuia lovea T-ul. Capătul bățului aluneca pe scut și Valerius reușea să-l împingă la pământ și să-și continue fuga prin galerie, ajungând să lovescă cu sabia ținta de paie. De fiecare dată când atingea ținta se simțea cuprins de o furie asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]