5,357 matches
-
-i las să-și aprindă țigara de la țigara mea, să pun umărul spre a urni din loc vreo căruță prea încărcată, să împing la automobilul aflat în pană, să cumpăr ziarul de la o femeie din Armata Salvării și flori de la bătrâna vânzătoare, deși știam că le fură din cimitirul Montparnasse. Îmi plăcea, ah, îmi vine mai greu s-o spun, să dau de pomană. Un prieten al meu, bun creștin, recunoștea că primul sentiment pe care-l încerci când vezi apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
se poate opune un altul și discuția nu s-ar mai termina niciodată. Puterea, dimpotrivă, le rezolvă pe toate. Ne-a trebuit multă vreme, dar până la urmă am izbutit să înțelegem atâta lucru. Cred că ați observat, de pildă, că bătrâna noastră Europă a început, în sfârșit, să filosofeze așa cum se cuvine. Nu mai spunem, ca în străvechile timpuri naive: "Gândesc așa. Ce obiecții îmi aduceți?" Am devenit lucizi. Am înlocuit dialogul prin comunicat. Acum spunem: "Acesta-i adevărul. N-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
primul rând propunând aceste două coordonate, prin organizarea materialului, dar mai cu seamă prin simțirea vibrantă pe care se străduiește să o transmită și cititorului. „Gaselnița” lui Vasile Ilucă - Spiritul domnesc, întruchipat de bătrânul călugăr, și Zeița Istoriei, metamorfozată în bătrâna țigancă - este demnă de subliniat în mod aparte, pentru că ea l-a ajutat pe scriitor să evite inevitabila monotonie în cazul unei tratări cronicărești, pur științifice, a chestiunii, apropiind substanțial opera de spațiul mult mai generos și mai atrăgător al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat între dorința de a afla cine îmi calcă pe urme și renunțare. Îmi adun totuși voința și întorc fața. Descopăr că nu e altcineva decât o bătrână, care pășește cu greutate aburcându-și mereu o traistă pe umăr. O privesc cu băgare de seamă. După culoarea obrazului și îmbrăcăminte, îmi dau seama că face parte din neamul celor care au ales să-și poarte gospodăria într-o căruță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
n ar fi mare lucru, dar mi s-o băgat aici în coșul pieptului și nu mă lasă să răsuflu în voie. Da’ până la urmă te-am ajuns, boierule. Ce grabă ai să mă ajungi musai? întreb eu, în timp ce privirea bătrânei mă sfredelește fără înconjur. Apoi, conașule, multe am eu să-ți spun, numai că tare greu te-am prins. Am mai încercat și altădată, dar tot n-o fost chip. Vorbele bătrânei mi-au trezit curiozitatea: „Ce-o fi vrând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să ne puie grumazul în jug. Atunci domnii sunt purtați mai mult de dorința biruinței și mai puțin de gândul ca acele fapte să fie scrise cu de amănuntul, dar diacul trebuie să le însemneze... Încerc s-o urmăresc pe bătrână cât pot de atent, dar pleoapele îmi devin din ce în ce mai grele și... mi se închid. Mă zbat între vis și realitate... ...Nu după multă vreme, prin fața ochilor pornesc să se strecoare imagini; la început ca niște umbre pe un perete alb
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sunt gânduri eretice, ci mai degrabă niște vise...Ai fost și sfinția ta martor... Vreu însă să te întreb dacă nu cumva ai văzut o țigancă în preajma mea acolo la umbra stejarului, unde m-ai găsit? Tocmai se depărta o bătrână, dar nu pot spune dacă era o țigancă, pentru că nu am văzut-o la față. Dar ce treabă ai cu o țigancă? Țin minte doar că o țigancă m-a ajuns din urmă și apoi mi-a spus o mulțime
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
15 iunie 1695 (7203): „Doamna Anastasia a fericitului răpoasatului Domnu Ducăi vodă ce-au fostu domnu Țărăi Moldovei și Ucrainei...Facem știre cu acest adevărat zapis și carte a noastră că...gândit am întru inima noastră pentru svânta Mitropolie cea bătrână a țărăi, din târgu din Iași,...fiindu mică, socotit-am pentru un țintirim de o biserică stricată ce s-au numit Beserica Albă...în târgu Iași, aproape de Mitropolia cea veche, să facem pre acel țintirim de beserică stricată altă svântă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mărunți. Sărut mâna, conașule. Nu te-am văzut de câtăva vreme. Tocmai mă întrebam ce mai faci, boierule. Și uite cum norocul mi te-o scos în cale. Bine te-am găsit, conașule - a pornit să turuie cu voce moale bătrâna. Când a ajuns lângă mine, mi s-a părut că m-a privit cu duioșie, așa cum se uita la mine adeseori mama, și m-a întrebat: Pot să stau și eu aici la umbră, boierule? Stai, că abia oi avea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
poate am vedenii, dar în fața mea nu se mai găsea nimeni...Eram din nou numai în tovărășia veverițelor, a păsărilor și a soarelui, care încălzea din ce în ce mai tare. Întrebările au năvălit precum cucii în huciul din pădure: „Cine o fi această bătrână? Nu-i ceea ce pare. Prea le spune ca la carte. O simplă țigancă - cât ar fi ea de umblată prin lume - tot nu ar putea vorbi așa...Ceva nu-i la locul lui...” gândeam eu, privind neliniștit în jur... Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
e drept că dobândise oarecare educație de la guvernanta engleză, o puritană care, probabil, credea că, devotîndu-se copilului curtezanei, face operă de răscumpărare. Dar de ce nu-1 lăsa liniștit cu un album de poze, cu câinii, cu jocurile de fise colorate, lângă bătrâna Miss, și-1 târa după ea fără milă, din dragoste, din obicei - copil, adolescent, mereu? Poate că trebuia ținut prezent ca un argument subt ochii prințului bătrân, apoi ca o dovadă subt cei ai moștenitorilor, iar pentru străini era, desigur
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doar o părere subiectivă a omului aflat la capăt de drum... În final am revenit acasă cu mașina prietenului doctor Liviu Crăescu, după ce printre altele am avut ocazia să cunosc pe venerabila-i mamă la cei 91 de ani, o bătrână tânără, cu o memorie fenomenală, un adevărat depozit de fapte și evenimente personale și colective. Citește mult, se mișcă mult, deși are unele deficiențe locomotorii, e o minte deschisă pentru noutăți, pentru frumosul-frumos cu adevărat al vieții! Nu degeaba numeroasele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
S-acolo,în valiza aia. Luați-i, și spuneți-mi când mi-i restituiți. Niciodată. N-ai auzit ce am vorbit, niciodată! Bătrânul, alarmat, se retrage, binișor, pe ușa laterală,în cealaltă încăpere. Primul dulce, o presează din nou, pe bătrână. Hai. Scoate și ceilalți bani, pe care i ai, dosiți, cine știe pe unde. Și, către celălalt, cu care venise: tu, ce caști gura la noi? Dar ce să fac? Du-te după bătrân. Și scoate de la dânsul tot ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tu, ce caști gura la noi? Dar ce să fac? Du-te după bătrân. Și scoate de la dânsul tot ce poți. Ai grijă! Nu cumva să anunțe, pe cineva, de pe undeva. Ăla o rupe la fugă. Ăsta, din nou, la bătrână. Hai, nu mai sta pe gânduri! Scoate tot ce mai ai pe unde mai ai. Nu-i timp, de șagă, acum. Dar, măi dulciule, măi, fie-ți milă de viața mea, și nu mă apăsa, atât de nemilos, pe gât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
poker, și cu cei de la droguri, nu te joci. Ei ne vor banii, neapărat,în seara asta. Așa, că, numără-mi repede tot. Nu ne întârzia. N-auzi? Și,în vreme ce rostea aceste ultime cuvinte, o tot apăsa, pe gât,încât, bătrâna începu să horcăie. Din cauza sufocării. Hai, nu te mai preface! Banii! Cât mai iute, banii! Se zbate, de două-trei ori, scurt și nervos, după care se nmoaie, ca o cârpă udă. Și, chiar că este și udă, de transpirație, transpirația
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu privirea impăienjenită, cu mâinile prelungi, ca ale maimuței, din cauza greutății pachetului, pe care, din timp în timp, și-l trece, dintr-o mână în alta. Și, după câte încă o porție de drum, face un alt efort,înnaintând, către bătrâna-i și aproape pustia-i casă. Și nimeni, dintre politicieni, dintre guvernanți, dintre potentații vremii, nu o vede, și nu-i aude gâfâielile, oftaturile care-i însoțesc, aproape stinșii pași. Ea, ce ar putea să facă, alceva, decât, să îndure
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
S-a adunat lume. Nervoasă. Îndârjită, pe cel, care, fugise, cu automobilul său cumplit. Fetița, moartă de frică, sta, uitată de toți, la o parte. A sosit o salvare. L-a luat pe bunic. Nepoțica a fost luată de o bătrână, care o cunoștea, și a dus o, acasă, la bătrân. Stai aici, cuminte, până când vine bunicul, a îndemnat-o, ea. Și a plecat. Peste noapte bunicul a murit. Criminalul i-a desțânat inima, prin puternicele-i lovituri. Tot peste noapte
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
buiet gras și frumos. Să fie sănătos ! Tata lui Minu se sculă și îndesă în buzunarul rabinului patru hârtii de câte-o sută. - Să trăiască mama care a făcut un buiet așa voinic și deștept. Să fie sănătoasă ! Madam Burăh, bătrâna, se sculă ca să îndese trei hârtii. - Să trăiască socrul care a căpătat așa un ginere frumos și bogat. Să fie sănătos și să aibă moștenitori ! Bătrânul Mendic se sculă și el săndese cinci hârtii. La Lipa Lipovici din Dorohoi era
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
doliu mare fluturând. A patra zi de dup-amiază, Când pe blondină o-ngropă, Ionel, ce n-o iubea, Intră-n cârciumă și bea. Pe o vale mult adâncă O căsuță se zărea Și pe prispa ei cea joasă O bătrână tristă sta. Culegea la viorele, Le făcea buchețele Ș-arunca pe-a lor morminte Zicând aste cuvinte : „Cavaleri și domnișoare, Aruncați câte o floare, C-a fost dragoste curată Dintre un băiat și-o fată. Blestemat să fie ceasul Când
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ca să poată întemeia o gospodărie. Dacă părinții cădeau de acord, se bătea palma și se organiza nunta. Dacă nu, dragostea trebuia să sucombe. Femeile se urâțeau repede, renunțând la cochetăriile din tinerețe, și ajungeau să pară trecute înainte de a fi bătrâne, iar bărbații se împărțeau, la sfârșitul fiecărei săptămâni de muncă, între două biserici și patru cârciumi. Plecarea mea din Lisa a fost, poate, o șansă. Dar, probabil, fără a pierde nu învățăm să prețuim. Câți copii au dispus, ca mine
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de pe un camion încărcat cu cartofi în Piața Națiunii, actuala Piață a Unirii. Duceam pe umăr cufărul de lemn al tatei și, fiindcă n-aveam bani de hotel, am pornit-o spre marginea cartierului Ferentari, unde știam că locuia o bătrână originară din Lisa. Am trezit în noaptea aceea aproape toți câinii dincolo de bariera "Bacchus" care reprezenta granița oficială, administrativă, a Bucureștiului. Căutam strada Tufelor. Stradă cu nume simbolic, la fel ca numele barierei "Bacchus". Era o noapte înstelată, fără nori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lucas lămurise cazul Nildei, nu mai era nimeni care să-i adune pe toți În bucătărie, pentru a examina Împreună situația, nu mai era nimeni care să le reprezinte interesele, nici măcar s-o Întrebe unde avea de gînd să meargă. Bătrîna Arminda făcea din nou minuni cu cămășile de mătase ale conașului, din nou se transformase Într-un robot, devenise femeia care calcă, ascunzîndu-și fața Între șuvițele lungi și negre ale părului și nimic mai mult. Cel puțin dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius să mă Însoțească Împreună cu Carlos pînă În Florida și o să afle În felul ăsta unde locuiesc, „E ziua domnișorului Julius“, Îi spuse Arminda cumetrei Guadalupe, care gătise toată ziua și se uitase la ea cum calcă. Uneori cele două bătrîne reușeau să se Înțeleagă; de exemplu, Guadalupe Înțelesese că Arminda n-o să rămînă decît cîteva luni și că pe urmă se va Întoarce ca să lucreze mai departe la o familie care se muta Într-o casă nouă. Guadalupe era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan, gîndindu-se că Julius nu putea să fie la bazin, pentru că Îl Închiseseră de mai mult de o oră. Se duse iar la păhărelul de Jerez și mai bău o Înghițitură, doar-doar o găsi vreo ieșire din situația asta, fiindcă bătrîna stătea nemișcată În la suite și nu știa cum să scape de ea, Julius ar fi putut să mai Întîrzie cîteva ore. Dar nu era nimic de făcut, era totuna dacă stăteau sau nu de vorbă, se gîndea Susan, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capul, să-mi folosesc dovleacul, devia și-o să-l Înjur de mamă, să nu vorbești urît de mamă, Julius, Îi spunea mereu Nilda, grăbește-te că probabil te așteaptă, ce ciudată e Frau Proserpina, biata de ea e atît de bătrînă, unchiul Juan spune să nu-i vorbesc de Beethoven, ar putea să-i facă rău, dar mai mult ea sigur că nici n-o să-și aducă aminte, fiindcă e atît de bătrînă, pe aici trebuie s-o iau la stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]