4,306 matches
-
Siberia. Întâmplător sau nu, Wrangel este de mult timp un mare admirator al cărților "Oameni sărmani" și "Netoșka Nezvanova" și a asistat cu emoție la comedia macabră din Piața Semionovski, când țarul a cruțat în ultima clipă viața lui Dostoievski. Baronul Wrangel își amintește astfel prima întâlnire cu scriitorul rus: În ianuarie 1856, Dostoievski este promovat subofițer și i se permite să părăsească cazarma și să închirieze o cameră. În cele din urmă se retrage cu Aleksandr Wrangel într-o "dacea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
lui, Guillaume de Cerdagne, numit "Jourdain", după botezul primit în apele Iordanului. Guillaume continua asediul singur până în 1108 când în Palestina sosește, însoțit de un escadron genovez, Bertrand de Saint Gilles, fiul bastard al lui Raymond, recunoscut ca succesor de baronii din Toulouse în urma stingerii dinastiei conducătoare. Totul merge bine până la căderea orașului pe 10 iulie 1109, când problema succesiunii la conducerea comitatului se acutizează fiind necesar arbitrajul suzeranului, regele Ierusalimului, Baudouin I care hotărăște partajarea echiatabilă a teritoriului între cei
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Gibelet și Saint Gilles. Domnia lui Raymond al III-lea de Tripoli, personaj marcant al perioadei, reprezintă perioada de maximă înflorire a comitatului. Raymond al III-lea devine regent al Regatului de Ierusalim, a doi regi, însă este și conducătorul baronilor care nu doreau expansiunea Templierilor în zonă. Dușman declarat al lui Guy de Lusignan, al doilea soț al reginei Sybille, doritor al coroanei regale care nu s-a dat în lături nici de la rebeliune armată pentru a-și urma scopul
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
, Primul Baron Keynes de Tilton (pronunțat "keɪnz") (n. 5 iunie 1883, Cambridge — d. 21 aprilie 1946) a fost economist britanic ale cărui idei numite economie keynesiană radicale au avut un impact major atât asupra teoriei politice și economice moderne, cât și asupra
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
Muzeul Național Brukenthal este un muzeu din Sibiu, având sediul principal în Palatul Brukenthal din Sibiu, construit de baronul Samuel von Brukenthal între anii 1778 și 1788, pe o latură a Pieței Mari. a fost înființat în anul 1817, fiind constituit din colecțiile baronului Samuel von Brukenthal. În anul 2015, muzeul a avut peste 400.000 de vizitatori. Secțiile
Muzeul Brukenthal () [Corola-website/Science/298792_a_300121]
-
este un muzeu din Sibiu, având sediul principal în Palatul Brukenthal din Sibiu, construit de baronul Samuel von Brukenthal între anii 1778 și 1788, pe o latură a Pieței Mari. a fost înființat în anul 1817, fiind constituit din colecțiile baronului Samuel von Brukenthal. În anul 2015, muzeul a avut peste 400.000 de vizitatori. Secțiile muzeului sunt următoarele: În România există 4 tablouri atribuite pictorului flamand Peter Paul Rubens (respectiv atelierului sau): În ziua de duminică 26 mai 1968, un
Muzeul Brukenthal () [Corola-website/Science/298792_a_300121]
-
sarcină, dar la 18 ianuarie 1754 a fost numit să conducă secretariatul pentru națiunea săsească. Celelalte două secretariate erau conduse de nobilii maghiari "Josinkzi" (?) și "Monos". În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
acordat o pensie anuală de 4.000 guldeni. În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris. Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris. Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
prevăzut în testament ca numai urmașii de parte bărbătească să poată moșteni colecția. În cazul stingerii descendenței pe linie bărbătească, colecțiile urmau să fie gestionate de o fundație și să intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundații. În anul 1872 a murit ultimul moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundații. În anul 1872 a murit ultimul moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, și în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundația.
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută și ca "Regina Fecioară", "Buna regină Bess" sau "Gloriana". S-a înconjurat de un grup de consilieri de încredere, conduși de William Cecil, I Baron Burghley. În politică a fost mai moderată decât tatăl său, fratele și sora sa. Unul din motto-urile sale era "video ed taceo"(Văd și nu spun nimic). A adoptat o diplomație prudentă, față de marile puteri ale Europei din acea
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
regele Henric al VIII-lea, Elisabeta a scris poezie și proză. Domnia sa a fost marcată de prudența în ceea ce privește acordarea de onoruri și demnități. În timpul domniei reginei Elisabeta, au fost ridicate la rang nobiliar doar opt persoane: un earl și șapte baroni. Elisabeta a redus de asemenea numărul consilierilor săi privați, de la treizeci și nouă la nouăsprezece și ulterior la paisprezece. După scurtele domnii ale fraților săi vitregi, cei 44 de ani de domnie ai Elisabetei au dat stabilitate regatului și au
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Elisabeta știa că slăbiciunea și erorile sale erau o parte din cauza acestor evenimente. Un observator a raportat în 1602 că "plăcerea sa era să stea în întuneric și uneori să-l plângă pe Devereux". Când consilierul principal William Cecil, I Baron Burghley moare în 4 august 1598, fiul său Robert Cecil devine șeful guvernului. Una din realizările sale este pregătirea unei succesiuni liniștite. Cum Elisabeta nu vrea să numească un succesor, Robert Cecil este nevoit să acționeze în secret și începe
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
politicieni regionali în momentul prăbușirii autorității centrale) să-și restabilească dominația în Mongolia, și trupe chinezești au pătruns în zonă în anul 1919. Mongolia i-a declarat independența față de China (pentru a doua oară) în 13 martie 1921, după ce soldații baronului Ungern von Sternberg i-au forțat pe chinezi afară din capitala mongolă, orașul Urga. Ca urmare a victoriilor militare sovietice asupra Albilor și forțelor lui Ungern von Sternberg, la începutul anilor '20, ca și a ocupării Urgăi în iulie 1921
Republica Populară Mongolă () [Corola-website/Science/298941_a_300270]
-
spre deosebire ce familiile sârbești. 1719 - cancelaria imperiala prefecturală mai găsește doar 28 familii în Giula. Restul de 21 familii se pare că au plecat, pe masura ce apăreau noi sate în zonă. 1723 - Giula și domeniul fiscal Bichiș-Arad-Csongrad trec în stăpânirea baronului Johann Georgius Harruckern. Maghiarii au repopulat Giula aduși fiind din localitatea Gerla. Gerla, astăzi pusta pe valea Crișului între Giula și Bichiș, cuprindea două sate: Alsó- és Felso-Gerla (Gherla de Jos și Gherla de Sus). Aici guverna familia Abrahamfy, de unde
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
unei cariere universitare, de îndată ce mai bătrânul lui amic Bruno Bauer este dat afară din Universitatea din Bonn, unde avea un post de profesor, din cauza criticii lui seculariste a evangheliilor creștine. Din această perioadă (1843) datează și căsătoria lui cu fata baronului von Westphalen, vechiul prieten de familie, considerată "frumoasa Trier-ului". Relațiile tânărului Karl Marx cu părinții încep să se deterioreze imediat după căsătoria acestuia cu Johanna (Jenny) von Westphalen, aceștia reproșându-i că implicarea lui politică ca și studiile și
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
că multe altele, un cuib liniștit între munți care este al lor încă din evul mediu. Este puțin mai mult, ca un municipiu în cadrul Statului Papal, o mică autonomie fără întăriri, fără apărare. În Italia pretutindeni duci, mari prinți, marchizi, baroni, regi și împărați. Peste tot este răspândită asuprirea și absolutismul. În Olanda situația este mai puțin posomorâta. În Veneția apare o mică rază de lumină. Ajunge la Veneția vestea că pe un vârf al muntelui Apenin, în interiorul statului papal „trăiește
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
Baronul (AFI: ) (n. 4 iunie 1867 Askainen, Finlanda - d. 27 ianuarie 1951 Lausanne, Elveția) a fost un militar și politician finlandez. A fost cel de al șaselea președinte al Finlandei (1944-1946). Și-a început cariera militară în Armata Imperială Rusă, devenind
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
la Paris unde a dus o viață de artist. Mama sa, Hedvig Charlotta von Julin, a fost fiica unui om bogat, Johan Jacob von Julin, care era proprietarul companiei "Fiskars". Fiind cel de al treilea fiu, Mannerheim moștenește titlul de baron ("vapaaherra" în finlandeză; doar fiul cel mare moștenea titlul de conte). În 1881 mama sa moare lăsând cei șapte copii în grija rudelor. Unchiul din partea mamei, Albert von Julin, îi va fi tutore lui Mannerheim. Datorită înrăutățirii situației materiale a
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
locotenent-colonel. Mannerheim a luptat în războiul ruso-japonez și a fost avansat la gradul de colonel pentru curajul în bătălia de la Mukden. La întorcerea din război, Mannerheim a petrecut un timp în Finlanda și Suedia 1905-1906. Ca reprezentant al ramurii de baron a familiei sale a participat la ultima întrunire a Dietei Finlandeze. De asemenea a condus o expediție în China, călătorind de la Tașkent la Kașgar din iulie în octombrie 1906, cu omul de șțiință francez, Paul Pelliot. La scurt timp a
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
Italia"”, condus de Umberto Nobile, în iunie 1928. Expediția antarctică belgiană, sau expediția "Belgica" (denumită astfel după numele navei utilizate în această călătorie) a avut loc în anii 1897-1899. A fost organizată de „"Societatea de geografie belgiană"”, fiind condusă de către baronul Adrien de Gerlache. Expediția avea un caracter internațional, la ea participând, pe lângă belgieni, medicul american Frederick Cook, naturalistul român Emil Racoviță, meterologul polonez Antoine Dobrowolski, geologul polonez Henryk Arctowski și alții. Roald Amundsen a participat în calitate de ofițer secund al navei
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
englez și exoticul multor poeme. În perioada când au scris poemele [[Poeții lacului]] au fost priviți ca un grup marginal de radicali, deși aceștia au fost susținuți de către criticul și scriitorul [[William Hazlitt]] și alții. [[Fișier:George Gordon Byron, 6th Baron Byron by Richard Westall (2).jpg|thumb|upright|[[Lord Byron]], pictură de Richard Westall]] Spre deosebire de ei, [[Lord Byron]] și [[Walter Scott]] au devenit enorm de faimoși și influenți în toată Europa cu lucrări care prezentau violența și drama unor locuri
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
contra Germaniei, ascunde guvernului raportul lui Petrescu-Comnen. O lună mai târziu, în 20 noiembrie, informat de către Mihail Sturdza asupra acestui fapt, Gheorghe I. Brătianu, se deplasează la Berlin, unde Hermann Göring și Adolf Hitler, cu care are convorbiri, dar și baronul Konstantin von Neurath, ministrul de externe nazist, confirmă oferta făcută României. Ulterior, oferta va fi reînnoită, în urma unor convorbiri cu aceiași oficiali, în 7 noiembrie 1936 și în 16 noiembrie 1936. "Combinațiile" lui Nicolae Titulescu vor face obiectul mai multor
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]