3,230 matches
-
de trăirea comună a unui sentiment negativ: frica, spaima irațională de necunoscut, care pare să-și tragă seva dintr-o tot mai greu suportabilă alterare a sensului"150: "Gemeni în uterul spaimei,/ Locuitori ai aceleiași celule,/ Orbi și muți/ În bezna sonorizată sălbatic/ Numai de pulsul hrănitor,/ Smulgându-se din nevertebrate/ Din pești și din păsări, din fiare/ Ca să ne poată naște/ După chipul și asemănarea Ei./ Fără drept de apel/ Condamnați la naștere,/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nverzite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dinspre seară și dinspre zori,/ pentru unul, și pentru altul" (Două cruci), tinerii și bătrânii, "Nu încă unii/ Iar ceilalții nu mai" (Bătrâni și tineri), "partea cadavrului, cea stângă/ și partea cadavrului, cea dreaptă" (Vis), răpunsul și întrebarea, lumina și bezna (Nu există răspuns), albul și negrul tablei de șah (regula jocului). În interiorul propozițiilor și al frazelor, antiteza este susținută de corelative de tipul : nu atât... cât, nici ... nici, nu... nici... doar, când... când. Opozițiile sunt marcate, atât lexical, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în felul său.", afirma Octavian Paler, într-un interviu postdecembrist, acordat revistei "Orizont"1, încurajând astfel evadarea din letargia indiferenței față de aproape. Este teoria salvării națiunii prin cultură. Implicarea activă a omului de cultură în reeducarea și însănătoșirea maselor condamnate beznei intelectuale. Re-umanizarea cum ar spune Dan C. Mihăilescu 2 care trebuie să fie sinonimă cu definiția culturii. Departe de pretenția de a pătrunde în profunzimile temei noastre, am încercat, prin intermediul acestui studiu, să oferim o deschidere pentru posibile ulterioare cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de salvare pentru omenire. În cele mai multe cazuri, soluția este sacrificiul de sine, uneori dus la extrem, precum exilul sau închisoarea, alteori păstrat la limita cuvântului scris. Litera așternută pe hârtie devine, în cel de-al doilea caz, speranța salvării de bezna singurătății totalitare, formă de rezistență sau cale de întoarcere către sine. Refugiul în sine însăși domina întreaga operă a Anei Blandiana, al cărui scop este și acela de a fugi de sine, în folosul celorlalți, sau de a fugi de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în raport cu fantoma, din punct de vedere ontologic, el se află la același nivel cu supravegheații, din punct de vedere politic, le este superior: un tiran în devenire. Asemenea unui aparat de fotografiat, scena revelează negativul fotografiei: geloșii bănuitori ascunși în beznă, amanții bănuiți expuși în plină lumină. Mizanscena supravegherii produce o răsturnare ierarhică la nivelul vizibilității, de care spectatorii nu se lasă însă păcăliți. Toată lumea știe cine sunt victimele și cine e călăul. Din această materializare a coprezenței, scena nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în pieptul lui. Volumul "Cadavre în vid" "reprezintă o surpriză 1 pentru că universal poeziei este straniu, pentru că poetul însuși, elegiac întotdeauna, acum devine conștiința tragică a unei existențe de coșmar. Ajuns la capătul volumului, te întrebi de ce și de unde atâta beznă și delir? O lume care ne amintește prin suferință de Goya, prin neliniște de Poe, prin melancolia apăsătoare de Byron. Baconsky este un destin singular în istoria noastră literară. La doisprezece ani după "Fluxul memoriei", volumul " Cadavre în vid" vine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se devorează, se ucid. Sicriele se înmulțesc halucinant, astfel că nu mai distingi cine este mort și cine este viu. Universul este în dezagregare, nici răul nu mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul încearcă un sentiment ciudat de neîncredere în valorile lumii, în criteriile de stabilire a acestora: "Tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
despre istorie: "Mă gândesc la femeile grece/ când umblau pe aici/ Naltă a crescut trestia/ seducător de mlădie. / Mă gândesc la femeile grece/ trestia-i cu amintiri". 9 "Toate fructele care seamănă cu un cap cad pe rând/ pe tipsiile beznei și fiecare își duce la golire încifrarea/ să danseze,/ deasupra râului." 1 C. Sturzu, "Arcade peste anotimp", 1964. 2 "Cantilene", 1970, "Drumul pietrelor", 1970, "Camera de recuzită", 1973, "Anotimpul încrederii", 1974. 1 "Întoarcerile", Editura Eminescu, 1970, "Roata", Editura pentru literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
paralizant. L-a simțit și Tudor Arghezi: „Mie frig din creștet la călcîie./ E umed fiecare gînd/ Și orb!” Irită și descurajează: „Mai sus, mai sus! Spre ce? Spre unde?/ în loc de-a merge poate-n sus,/ Te-mping spre beznele profunde,/ De bronz, sub care doarme dus/ Alt Nepătruns, alt Presupus”. După „frigul de toamnă”, variat (cu „ploaie de gheață”, „liniștit” sau cu „aer tare”), vine, „ca o veste” (rea) cel de iarnă. Obsedat de felul cum arată, Bacovia urăște
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
R. Eminescu e vorba să plece astăzi la Botoșani, ieri însă era moleșit și mult mai liniștit"251. În zorii zilei de marți, 28 iunie, trupul pă mîntean al Luceafărului, învăluit de prima mare întunecare mintală, s-a prăbușit in beznă. Prin grija lui Maiorescu și a cîtorva prieteni apropiați, bolnavul a fost internat în casa de sănătate a doctorului Suțu. La 18 iulie, 1883, Maiorescu a primit următoarea scrisoare, din Rîmnicu Sărat: "Stimate Domnule Maiorescu, Sînt informat de la D-nu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
către lume/ și ochiul transcendent dincolo ochiul//cu-o bufniță pe umeri și-o egretă/ și aripi albe fug către infern/ din plânsul și scrâșnirea dinților în întuneric/ trupul meu e însorit de rănile fericite// plâng sfere lucitoare L.S.D./ fără bezne azur aur și mărgăritare/ mare albastră și pură dorm îngerii/ în ochiul transcendent eu dorm cu îngerii// (...)// dincolo dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa la Nisa/ aripile albe iartă-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul// și faruri negre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a misterului cosmologic, la care participă în gesturi avântate. Dintre formele sale de manifestare la miracolele firii nu lipsesc, desigur, beția senzorială, uneori împărtășită ("și ne întrebam după iubire/ dacă totuși neantul/ nu începe cu sarea din ochiul tău/ cu bezna din vintrele mele"; "sănii cu ochi de beții") și mai ales țipătul ("țipă vraja-n ochiul greu/ Doamne-i țipăt ochiul meu"; Doamne țipă apa-n unde/ Ochiul țipăt mi-i niciunde"; "Bolnav sunt de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetul în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-aud": (e un isus care-mi deschide gura în noaptea de/ cântec și moarte:) aplecat înlăuntru, din miezul pietrei/ scoțând gâtlejul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lucrurile unele de altele, nici depărtările; cînd vîntul de seară a ridicat valurile, atunci, pe la asfințit, capătul lacului stă singur luminat de-o palidă licăreală; dar tot ceea ce munții înconjură nu-i decît un hău de nedeslușit; și în sînul beznelor și al tăcerii auzi, de la o mie de picioare mai jos, frămîntarea acelor valuri într-una repetate, care trec și nu contenesc, care s-aruncă furioase în stanele de piatră, care se sparg de mal, și ale căror zgomote romantice
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
îngrămădite, umflate, își scoteau înainte streșinile, își aplecau zidurile chiar ca niște "pîntece de femei însărcinate", cum spusese pictorul și se sprijineau unele de altele. [...] Apoi șirul cocoșat al celorlalte case înverzite de scurgerea ploilor se prelungea, cufundîndu-și crăpăturile în beznă, într-un vîrtej de culori și poziții [...]*. E. Zola, Pîntecele Parisului, p. 21 (51) Atunci, pentru a proceda în ordine, portarul îi conduse pînă la intrare, lîngă piața din față, unde, arătîndu-le cu halebarda un cerc mare pavat cu pietre
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mici pete albe vădeau orașe, Marchiennes la miazănoapte, Montsou către miazăzi, în vreme ce, dinspre răsărit, pădurea Vandame tivea orizontul cu vînătul hotar al arborilor ei pleșuvi. Și, sub un cer livid, în scăzuta zi a acestei după-amieze de iarnă, părea că bezna toată a Voreux-ului, toată învolburata pulbere de huilă, s-ar fi abătut pe cîmpie, așternîndu-și pudra pe copaci, acoperind drumurile, însămînțînd pămîntul. Etienne privea și ceea ce-l surprindea mai cu seamă era un canal, rîul canalizat al Scarpei, pe care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
asupra sa. Problema este de a ști dacă ne-am păstrat virtuțile care au dat naștere creațiilor noastre deopotrivă originale și universale. Într-un cuvînt, de a ști cine am fost de fapt și cine am devenit. Zărim zona de beznă, abisul întunecat din sînul culturii noastre și sîntem în stare să ne îndreptăm în urma acestei cunoașteri de sine? Am învățat ceva din istoria noastră culturală și sîntem capabili să o reasumăm, să o continuăm și să o transformăm cu, în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mai jos: IX Pe la miezul nopții începu să cadă o ploaie liniștită și bogată. Murmura pe acoperișuri și peste pământ cu picături moi, ca de untdelemn. Nu se auzi niciun tunet și nu se văzu nicio fulgerătură. Era însă întuneric beznă. Fiindcă ploaia începuse pe nesimțite, când se înteți nimeni nu se trezi din somn, și când de pe streșini începură să curgă șiroaie, de-a lungul prispei, cei care dormeau la margine se împinseră doar mai spre perete, mormăind. Spre revărsatul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
sunt aruncați în apă (sau părăsiți în codru, sunt salvați sau crescuți de ciobani, apoi, trimiși, spre pierzanie, să înfăptuiască lucruri imposibile. În varianta Schott, splendoarea lor astrală - contrastând candid cu ruralitatea ambianței - e puternic marcată: trupurile lor luminează în beznă, soarele însuși se oprește în loc și-i privește fermecat." Aceeași situație și în unele basme străine. Astfel, în basmul Peștele și inelul [Joseph Jacobs, Cântărețul vrăjitor și alte basme englezești], un baron puternic, în țara pe care le va depăși
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
spiritului adevărului final, simbol al sensului vieții și al esenței acesteia. Așa cum divinitățile antice nu reprezentau realități, ci simboluri, Dumnezeul unic nu constituie nici el o realitate. El este un simbol. Originea lui simbolică depășește politeismul și se pierde în bezna ancestrală a animismului: el este strămosul-tată devenit tatăl-creator al tuturor oamenilor. Semnificația veridică a simbolului "Dumnezeul unic" rămîne aceeași ca și aceea a simbolismelor antice. Dar adevărul se ascunde aici sub forma lui cea mai evoluată. Spiritele multiple proiectate de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ecoul periplului dramatic al lui V.: „Cum aș putea peste ani, să uit oare / inima temniței, ciocănitoare / cu zvâcnetul sub perdeaua de fum / a timpului? Dar mai cu seamă acum / bătând din aripe pe veac o aud: Jilava-Aiud... Jilava-Aiud”. În bezna temniței, o singură speranță, un singur reazem: „Slăviții tăi pași, Preasfântă Fecioară, / îi auzim ca prin vis cum coboară / în hăul Jilavei, pe treptele care duc către aspra neîndurare”. Volumul larg cuprinzător Îmblânzitorul mușcătoarelor neliniști (2002), însoțit de repere biografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
de muncă pe an. Reformele juridice s-au înfăptuit printr-o succesiune de codificări (Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti din 1780 și Legiuirea Caragea din 1818 în Țara Românească și Codul lui Scarlat Callimachi din 1816-1817 în Moldova). În bezna națională a secolului fanariot (așa cum este el perceput în conștiința istorică românească) au licărit primele lumini educaționale. Într-un document emis de fanariorul moldovean Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), stau înscrise principii de pură sorginte iluministă: "Cultura este o fîntănă care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stă sub semnul luminii, al purității, al tainei: „Bălaie, rumenă, însorită,/ Lumină veșnic primenită./ Iar chipul ei era minune./ Căci Firea sentrecuse anume/ S-o dăruiască pildă vieții:/ Desăvârșire-a frumuseții/ și-al ei tipar; eu unul, încă,/ Să fie bezna cât de-adâncă,/ O văd nainte-mi pururi vie.”657 Bărbatul se simte incapabil de a o defini în toată complexitatea ei, de a și-o apropria, deoarece ea aparține unei dimensiuni căreia el cu greu îi poate accede, de aici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
birou pentru a-mi scrie textul saptămânal pentru Ovidiu. Pe măsură ce-l scriu, tot sun pe mobil acasă. "Ce faceți?" întreb eu îngrijorat și responsabil. Am aprins lumânări - îmi spune Oltița - și privim disperați cum tot cartierul "Oancea" e acum în beznă completă. Caloriferele sunt de gheață, în cameră termometrul arată încă peste 0 grade (14, pentru precizie istorică!), iar afară sunt deja minus 15. Mălina încă nu s-a întors de la facultate, cum o să urce ea pe o scară a blocului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
problemele tineretului" - aha! dezvăluire senzațională în "prime time"! ), pot spune, de asemenea, că, în multe privințe, percepția băieților salivând la gard era ușor amplificată de lentilele hormonale specifice vârstei, dar totuși... În fine, ca să nu o mai lungesc: în epocă, bezna începea de pe la ora 5, când te cam simțeai în iad fără ca becurile să aibă nimic, ceea ce l-a făcut pe profesorul de sport de la liceul mecanic unde predam eu, să fie avertizat, cu vot de blam, devoalat fiind de fiul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]