5,219 matches
-
mai corespundeau nici unei realități. Fraza despre ducesa de Guermantes rămânea splendidă, evident. Dar toate astea deveneau cam deprimante și am sfârșit prin a mă orienta spre Baudelaire. Angoasa, moartea, rușinea, beția, nostalgia, copilăria pierdută... numai subiecte beton, teme solide. Era bizar, totuși. Primăvara, căldura, toate puștoaicele acelea excitante; și eu care citeam: Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire. Doreai să vină seara - privește-o, a venit; În vânătă-nnoptare orașul s-a-nvelit, Dând unora odihnă și altora mâhnire. În vreme ce mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
asasini, trebuie doar să fii puțin drăguț cu ele, e destul. Am Început să sper din nou. În cele două săptămâni care-au urmat, i-am vorbit, am scos-o la tablă. Îmi răspundea la priviri, nu părea să considere bizară purtarea mea. Trebuia să mă grăbesc, era deja Începutul lui iunie. Când se Întorcea În bancă, Îi vedeam poponețul mulat În ginși. Îmi plăcea atât de mult, că am renunțat să mă mai duc la târfe. Îmi imaginam sexul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu citeam decât spaima. A murit la căderea nopții. Ceruse să-i fie Înălțat un rug funerar În vârful colinei. Am adunat cu toții vreascuri, apoi ceremonia a Început. Rugul a fost aprins de David, avea În ochi o sclipire destul de bizară. Nu știam nimic despre el, doar că făcea rock; era cu niște tipi destul de fioroși, motocicliști americani tatuați, În bluzoane din piele. Venisem cu o prietenă, iar după căderea nopții a Început să ne fie cam frică. Câțiva inși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
perioada de vârf, costă 330 de franci camera! Cât un hotel de două stele! La un confort trei stele, cu vedere pe Promenade des Anglais și room service 24 de ore din 24! Acum, Bruno aproape urla. În ciuda comportamentului destul de bizar al clientului său, patronul de la Gilou (chiar Îl chema Gilou? Era posibil) asculta cu atenție. Discuțiile despre bani și despre raportul calitate-preț Îi interesează Întotdeauna pe oameni, e o trăsătură caracteristică a lor. — A, uite-l pe Bulache! făcu Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care m-a lăsat gravidă era un ticălos, iar al doilea un iresponsabil; la șaptesprezece ani nu-mi imaginam că viața e atât de scurtă, că posibilitățile țin atât de puțin. Michel Își aprinse o țigară, reflectă. — E o idee bizară..., spuse el printre dinți. E o idee bizară să te reproduci, atunci când nu iubești viața. Annabelle se ridică, Își scoase hainele una câte una. — Oricum, să facem dragoste, zise ea. N-am mai făcut de cel puțin o lună. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iar al doilea un iresponsabil; la șaptesprezece ani nu-mi imaginam că viața e atât de scurtă, că posibilitățile țin atât de puțin. Michel Își aprinse o țigară, reflectă. — E o idee bizară..., spuse el printre dinți. E o idee bizară să te reproduci, atunci când nu iubești viața. Annabelle se ridică, Își scoase hainele una câte una. — Oricum, să facem dragoste, zise ea. N-am mai făcut de cel puțin o lună. De două săptămâni nu mai iau pilula; azi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
două ore. Se trezi a doua zi. Vedea pe fereastră cerul albastru, mișcarea ușoară a vântului prin arbori. Nu simțea practic nimic. Ar fi vrut să-și vadă cicatricea de pe burtă, dar nu Îndrăzni s-o roage pe infirmieră. Era bizar să știe că e aceeași femeie, dar că organele de reproducere Îi fuseseră scoase. Cuvântul „ablațiune” Îi flutură o vreme prin minte, apoi fu Înlocuit de o imagine mai brutală. „M-au golit, Își zise ea; m-au golit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lângă ea; punându-i o mână mai sus de talie, simțea cum coastele i se ridică și coboară cu regularitate. Psihiatrul venea s-o vadă regulat, se alarma, mormăia, vorbea de „pierderea aderenței la realitate”. Annabelle devenise foarte blândă, puțin bizară, și adesea râdea fără motiv; de asemeni, uneori, ochii i se umpleau dintr-odată de lacrimi. Lua atunci un Tercian În plus. Începând cu a treia săptămână, putu să iasă În oraș, să facă scurte plimbări pe malul râului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Soarele ieși din ceață iscând irizări pe suprafața apei. — Totuși..., continuă Walcott, catolicismul rămâne foarte puternic. La centru, de pildă, cei mai mulți tehnicieni sunt catolici. Asta nu-mi ușurează relația cu ei. Sunt corecți, politicoși, dar mă consideră un ins cam bizar, cu care nu se poate discuta cu-adevărat. Soarele se degajă În Întregime, formând un cerc de un alb perfect; lacul Întreg apăru, scăldat În lumină. În zare, culmile munților Twelve Bens formau o succesiune de griuri din ce În ce mai pale, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
renașterii unei umanități reconciliate. Neîndoielnic, Hubczejak era sincer când se prezenta ca un simplu continuator al lui Djerzinski, ca un executant a cărui singură ambiție era să pună În practică ideile maestrului. Stă mărturie, bunăoară, fidelitatea lui față de această idee bizară ce apare la pagina 342 În Clifden Notes: numărul indivizilor din noua specie trebuie să rămână În permanență egal cu un număr prim; așadar, trebuia creat un individ, apoi doi, apoi trei, apoi cinci... pe scurt, trebuia respectat riguros șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
expres. Suburbiile devin câmpii, și trenul zdroncăne mai departe. Am băut trei sticluțe de gin amestecat cu suc de portocale, suc de roșii și un iaurt cu ciocolată. Sloiul de gheață din stomac mi s-a mai topit. Mă simt bizar de departe de tot. Am făcut cea mai mare greșeală din cariera mea. E posibil chiar să-mi fi pierdut slujba. N-am să fiu niciodată partener. O singură greșeală prostească. Membrii familiei îmbrăcate în Grădina zoologică din Londra au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chiar cu prețul vieții. Aici nu se face referire la fanatici, pentru că tot istoria a demonstrat că extremele sunt periculoase, dar toți acești martiri au fost și sunt considerați de majoritatea societății actuale ca fiind nebuni. Omul recent e ciudat, bizar, refuză să creadă în existența lui Dumnezeu, crezând totuși în extratereștri, O.Z.N.-uri, în bani. Acestora le slujește el toată viața, devenind obsedat după ei, neconștientizând pe deplin că banii sunt doar un mijloc necesar existenței noastre. Ei nu trebuie
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
Slavă Domnului că familia mea nu e aici. Mă Întreb pe unde-o fi Jack. Poate e În casă. Poate ar trebui să... — Emma ! Ridic privirea și o văd pe Katie Îndreptîndu-se spre mine. E Îmbrăcată Într-un costum complet bizar de culoarea morcovului și Îl ține de braț pe un bărbat În vîrstă, cu păr alb. Care bănuiesc că trebuie să fie tatăl ei. Ceea ce e destul de ciudat, fiindcă parcă-mi zisese că vine cu... — Emma, el e Phillip ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
afară, parodiind mersul unui evreu cu platfus. Toate acestea au fost descrise de Keynes prietenilor săi din grupul Bloomsbury. Ravelstein nu avea o părere prea bună despre intelectualii din grup. Îi displăceau gustul lor pentru viața În natură, bufoneriile lor bizare și ceea ce numea el „comportament de curlandiști”. Nu‑i acuza pentru clevetelile lor. El Însuși se delecta prea mult cu bârfa pentru a se preta să‑i critice. Dar afirma că nu sunt gânditori, ci doar niște snobi și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu te fi văzut. Cum rareori petrecea câte o noapte de somn neîntrerupt, se Întâmpla, mai ales pe vreme caldă, să se volatilizeze pentru scurt timp, să ațipească, să moțăie, cu brațele lungi atârnându‑i peste marginile fotoliului și cu bizarele lui picioare desperecheate, Întinse. Un picior era cu trei numere mai mare decât celălalt. Și nu numai somnul știrbit Îl ducea la asemenea stări de retragere, ci și excitabilitatea, frământarea, tensiunea plăcerilor, Încordarea vieții mentale. Oboseala lui din această dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
semnificație ezoterică, gândea și afirma Ravelstein. Acest lucru trebuie să fie menționat, cred eu, dar nu mai mult decât menționat. Pentru că, din acest punct de vedere, cea mai simplă dintre făpturile umane este ezoterică și radical misterioasă. Încă un amănunt bizar din seara aceea petrecută la „Lucas‑Carton”. S‑a Încheiat cu un vin după cină. Navigam În estuarul petrecerii și ne Îndreptam spre golful notei de plată. Ravelstein a scos din buzunar carnetul lui de cecuri franțuzești. Până atunci, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe Lake Shone Drive, unde locuia. Mi se spunea uneori că studenții lui favoriți se distrau În compania lui Ravelstein - că era un tip amuzant, nostim. Oricum, divertismentul era doar superficial - ceea ce transmitea el era o forță vitală. Oricât de bizare ar fi fost Împrejurările, ele Îi hrăneau energia și această energie era apoi răspândită, diseminată, investită. Eu, unul, extrag tot ce pot din fapte. El trăia din idei. Cunoașterea lui era reală, și o putea documenta, capitol cu capitol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
apartamente din zonă. Acum avea priveliști panoramice În toate direcțiile. Nici măcar răposata doamnă Glyph, cea care Îl exclusese de la mesele ei pentru că băuse Coca Cola din sticlă În fața lui T.S. Eliot, nu avusese o locuință mai bine plasată. În mod bizar, casa lui avea un aer monastic. Pătrundeai pe sub niște arcade joase. Holul era panelat cu mahon. Lifturile erau ca niște cabine de confesional. În fiecare apartament intrai printr‑un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
inspecție, simți pur și simplu că nu te ridici la gradul ei. Din punct de vedere mental, vine spre tine să te Întâmpine și apoi face stânga‑mprejur și se Îndepărtează cât de repede o pot purta tocurile Înalte. E bizară, Chick. Dar și tu ești o curiozitate. Artiștii se Îndrăgostesc, desigur, dar iubirea nu e darul lor de căpetenie. Ei Își iubesc menirea lor Înaltă, geniul lor, și nu femeia propriu‑zisă. Artiștii posedă propriul lor gen de forță motrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Întemeietorii orașului. Când am sosit, am acceptat și eu o dată o ceașcă din cafeaua lui Ravelstein. Simțeam nevoia să beau ceva tare. Știam, firește, cu câtă pasiune asculta incidente de felul celui pe care aveam să i‑l relatez eu. Bizarele improvizații ale creaturilor aflate sub stres - cu cât erau mai singulare, cu atât Îl Încântau mai mult. - Goală pușcă, zici? Emitea o declarație, s‑ar spune. Și care a fost impresia ta? Ce‑ți declara În felul ăsta naiv? - Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tranchilizau), dar asta nu‑l Împiedica să gândească, - să privească felurite probleme sub aspectul lor originar. Și chiar când era ațipit, puteai Învăța multe despre el urmărindu‑i chipul specific evreiesc. Nu ți‑ai fi putut imagina un receptacul mai bizar pentru un intelect mai bizar. Într‑un fel, calviția lui singulară, totală, aproape geologică, Îți sugera că nu se ascunde nimic Îndărătul ei. Obișnuia să spună - preferând, ca de obicei, să o spună În franțuzește - că avuse un succčs fou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Împiedica să gândească, - să privească felurite probleme sub aspectul lor originar. Și chiar când era ațipit, puteai Învăța multe despre el urmărindu‑i chipul specific evreiesc. Nu ți‑ai fi putut imagina un receptacul mai bizar pentru un intelect mai bizar. Într‑un fel, calviția lui singulară, totală, aproape geologică, Îți sugera că nu se ascunde nimic Îndărătul ei. Obișnuia să spună - preferând, ca de obicei, să o spună În franțuzește - că avuse un succčs fou, dar că acum se orienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aprecierii lui GRUBI.): Gata, la masă! Cărați-vă la masă, împuțiților! CASIERUL (Către CĂLĂTOR, tâmp.): He, he! Masa, domnule! HAMALUL (Viclean, către CĂLĂTOR.): Să mergem la masă, domnule. Nu vreți să mergem la masă? Ehe, ce masă... ȘEFUL GĂRII (Comportament bizar; dă târcoale celor trei, fără să aibă curajul de a se apropia; admonestările sale sunt în contradicție vădită cu frica sa în fața celor doi funcționari ai gării; pe de altă parte, aceștia par destul de speriați de prezența șefului, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am dat pe al meu. ─ Vroiam doar să văd cum a mers. Foarte bine, deci? ─ Strună. Hai să cinstim un pahar atunci, zice Aurora și își târșâie papucii pe coridor până în bucătărie. Motanul se freacă de picioarele ministrului de externe. Bizar, cugetă, vag, ministrul. Nu mi-ai spus povestea până la capăt, spune el când amfitrioana se întoarce purtând o tavă cu două păhărele și un clondir. N-o știu nici eu pe toată. În orice caz, pasărea a învățat să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de un galben aproape pur, o flacără de sodiu, și făcea ca ea să mi se arate ca un cadavru, iar eu să-i apar ei tot ca un cadavru. — Uite, exclamă ea, așa vom arăta când vom muri. Această bizară demonstrație m-a speriat nu numai pe mine; a speriat-o și pe ea. Mama se speriase pe sine cu propria ei bizarerie și din clipa aceea am încetat a-i mai ține companie. Din clipa aceea de-abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]