5,885 matches
-
bătrîn, amenințat, corupt, mai puțin disperat decît monarhia pe care o reprezintă stă pe tronul Franței. I-au mai rămas doar cîțiva ani să trăiască. În ceea ce privește ziua morții sale, viitorul trebuie să ne fie nouă prielnic. Franța este cheia de boltă a edificiului, fie ca cele șase milioane de brațe care se vor ridica la semnul cercului suprem să dizloce această piatră și edificiul monarhiei se va prăbuși; și în ziua în care se va afla că Franța nu mai are
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Franța nu mai are rege, suveranii Europei, din ce în ce mai izolați pe tronurile lor, vor fi cuprinși de amețeală și vor cădea în prăpastia pe care a deschis-o Sfîntul Ludovic. Scena capătă acum un înțeles deplin. Bărbații purtînd măști, adunați sub bolțile subterane ale vechiului burg au venit din toate țările occidentale; toate statele, toate regatele, toate principatele sînt reprezentate. Scopul care i-a adunat este simplu, dar măreț: să grăbească distragerea vechii ordini monarhice și creștine, să pregătească domnia universală a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
creta pe o tablă neagră. Puțin câte puțin se purifică; ne servim de ea pentru a construi un sistem complicat de inegalități, care reproduce toate liniile imaginii primitive; când totul este gata, s-a înlăturat schelăria, ca după construcția unei bolte; această reprezentare brută, acum sprijin inutil, a dispărut, și rămâne doar edificiul însuși, ireproșabil în ochii logicianului. Și, totuși, dacă profesorul nu ar reaminti imaginea primitivă, dacă nu ar restabili provizoriu schelăria, cum ar ghici elevul prin ce capriciu au
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
o articulată reflecție filozofică asupra "dezagregării valorilor" (Zerfall der Werte) nu poate fi gândită fără teoretizarea nietzscheană a nihilismului. Chiar dacă se distanțează net de această poziție, Broch recunoaște că Nietzsche are dreptate să adopte decadența valorilor ca o cheie de boltă pentru înțelegerea crizei contemporane, reproșându-i în schimb faptul că a răsturnat pur și simplu, cu "scepticismul său gnoseologic", vechile valori și că nu a știut să creeze altele noi. Nietzsche ar fi rămas în interiorul unui orizont "izomorf" în raport cu cel
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
impuse o serie de condiții, astfel încât normele să poată valora ceva. Faptul de a fi suveran înseamnă pentru Schmitt faptul de a fi "cel care decide în starea de excepție" (mai exact cine este "prieten" și cine "dușman"). Cheia de boltă a oricărei ordini juridice nu constă într-o normă fundamentală, după cum propune Kelsen, ci într-o decizie originară care îi stabilește legalitatea și îi garantează eficiența. Pentru Schmitt, Statul trebuie conceput în acest cadru, ca formă tipic modernă a Politicului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
astfel, firile diferite atrăgându-se și completându-se reciproc. Tocmai aceste diferențe au stârnit controverse și discuții, mulți susținând faptul că cei doi se numeau prieteni doar din considerente bahice și anecdotice.* Un motiv ar fi lungile lor peregrinări la Bolta Rece sau pe la alte cârciumi din Iași, unde se pierdeau în discuții, amintiri și meditații. George Panu surprinde ineditul și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea” din Iași. Astfel, el notează: „Legătura se stabili astfel, încât, pe
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
aruncă mingea În spatele liniei de poartă iar portarul o recuperează și o pasează din nou profesorului. Ex. 2. Jucătorul portar este așezat cu spatele spre centrul terenului: la semnal, se Întoarce rapid și recuperează mingea aruncată de către profesor (cu ușoară boltă), astfel Încât aceasta să nu atingă solul. Ex. 3. Același ca la exercițiul 2, dar portarul stă În poziție fundamentală cu fața spre teren, iar mingile sunt aruncate la distanță mai mare (față de portar). Ex. 4. Recuperarea de către portar a mingilor
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
spate, din alergare În viteză; * pase efectuate din alergare În viteză, pase În lateral, oblic-Înainte, oblicînapoi; * driblingul simplu și multiplu, În linie dreaptă și cu schimbări de direcție; * aruncarea la poartă din săritură și din alergare; * aruncarea la poartă cu boltă peste portar; * ocuparea postului În atac. Modele și structuri de exerciții pentru Învățare și consolidare Pentru anticiparea și efecutarea startului rapid se vor efectua: Ex. 1. Starturi din poziție fundamentală. Ex. 2. Starturi din ușoare sărituri ca mingea. Ex. 3
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
îndrepta spre Creta. Pajiștea era plină de flori; ceva mai departe se vedea un pîlc de copaci și tufișuri; copacii erau atît de apropiați unii de alții încît își atingeau coroanele, iar ramurile lor, împletindu-se între ele, formau o boltă pe deasupra florilor. Pe sub tufișurile înfrunzite, se zăreau, frumos desenate, rondurile de flori cu narcise, trandafiri și flori de mirt. De-a lungul pajiștii trecea un pîrîiaș care, într-o parte, țîșnea învolburat din pămînt, iar în cealălaltă curgea lin, printre
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
că metafora ar fi figura dominantă a scriiturii romanești (sub forma unei operațiuni de asimilare, cf. paginilor 141-142). (16) Fie o alee lungă de copaci, asemănătoare cu interiorul unei catedrale, în care arborii sînt coloane și coroanele lor închipuie arcurile bolții, la capătul căreia se ivește prin frunziș o rariște îndepărtată, cu lumini amestecate cu umbre și nuanțate de culorile roșii ale amurgului, ca niște vitralii colorate ale unui naos plin de păsări care cîntă. Balzac, Crinul din vale, p. 92
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
timpurilor narative (perfect simplu și imperfect) în prezentul discursului științific și că, în scriitură, se face o trecere continuă de la secvențe descriptive specifice, inserate în narațiune, la secvențe generice, cu caracter clar explicativ: (29) Pe oglinda apei se forma o boltă lină de plante marine, ce fac parte din această exuberantă familie de alge, din care cunoaștem mai mult de două mii de specii. Vedeam cum plutesc panglici lungi de algă brună, unele globulare, altele tubulare, olenadru, cladosfere, cu frunze atît de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a venit din Italia și se numește Primaticcio; un Făt-Frumos și-a adăpostit într-adevăr dragostele aici, dar era rege și se numea Francisc I. Însemnul său, salamandra, își scuipă aici flăcările, pretutindeni. Ea sclipește în mii de exemplare pe bolți, puzderie de văpăi ca stelele pe cer. Susține capitelurile cu coroana sa arzătoare, colorează vitraliile cu focurile sale, șerpuiește pe scările secrete și pare că mistuie cu privirile ei dogoritoare triplele semiluni ale unei tainice Diane, Diane de Poitiers, de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai sus: (19) Bătrînul alergă spre o clădire înaltă, fără acoperiș și ferestre. Pe fațadă se putea zări o veche inscripție, pe jumătate ștearsă de trecerea timpului. Însemne bizare, înțelese numai de zei: CUBAN RUM S.A. Bătrînul se aruncă sub boltă, se rostogoli peste niște grămezi de obiecte bizare, de formă cilindrică, subțiate la capăt, incredibil de bine șlefuite, de culoare brună. Bătrînul sfărîmă cu o piatră vîrful unuia dintre aceste obiecte, se așeză jos și, cu capul pe spate, dădu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
era Marcia, nepoata de soră a lui Iulius Caesar, iar soția lui Ovidiu avea strânse relații cu Marcia. Versiunea aceasta, caracterizată de Tacitus 20 ca rumor, rămâne tot ipoteză, căci nu explică acel aliquid vidi mărturisit de poet, cheia de boltă a relegării lui Ovidiu. Implicarea lui Ovidiu în această conspirație nu este probată. Tot o opinie legată de succesiunea lui Augustus susține și G. S. Owen21, care crede că cercurile republicane susțineau ca viitor împărat 22 pe Germanicus. Este, desigur
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu licăriri de opal și luminat de doi ochi mari negri de dedesubtul unei bolți încununate de suluri răzvrătite de păr strălucitor". Într-adevăr, ca "om al trecutului" (cum îl caracterizează naratorul încă din primele pagini ale romanului), Andrei nu percepe realitatea decât indirect, printre "lianele amintirilor", drept manifestare dinamică și contradictorie, inconsistentă în fond
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu jele. Oile cele streine Mîndru m-or cînta pe mine. La nunta (-moarte) se și „cîntă”, nu numai se plînge. Și încă „mîndru”, în colindele ardelene; adică se plînge „frumos”, înalt și cutremurător, să se afle peste tot, sub bolta cerească a satului. Este o adevărată competiție, în forme ritualice și sfinte, între „oile cele cornute” și cele „bălăi”, „oceșele”, etc. Și încă: Fluierașul cel drag Mi-l puneți de steag, Bota mea cea luce Mi-o puneți de cruce
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fi”, „a ști”, „a face”) pare a avea o verigă slăbită, fiind vorba de „a fi”, dar cum, care este modul acesta de a fi? Indubitabil ajungem la persoana morală, rod al unei educații seculare și de fapt cheia de boltă a oricărui demers educațional, ceea ce lipsește astăzi nu doar învățămăntului, ci tuturor instanțelor implicate întrun așa-zis efort de creare și re creare a persoanei morale. Fenomen endemic al plaiurilor mioritice! Nu întămplător Imm. Kant distinge între o rațiune pură
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
primi darul. Jupâneasa Ilinca zâmbea șugubăț. Era Mihai, Mihai cel dintotdeauna. — Cât despre steaua cu coadă care a măturat cerul, preacinstită jupâneasă Brâncoveanu, începu repede Mihai să vorbească, îmbră-țișându-le din ochi pe amândouă boieroaicele, când a început steaua să deretice bolta cerului, mânăstirea din dealul Cotrocenilor era demult sfințită. Că doar eu am fost ispravnic. — Da, așa e, la Înălțare a fost sfințită iar steaua cu coadă s-a ivit în iarnă. Pe vodă Șerban l-am ajutat toți să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mulțumit. Punerea în scenă era perfectă; înghiți saliva care-i umpluse gura și se hotărî să-și joace până la capăt rolul. Intră semeț și trecu în față în rândul marilor dregători. — Logofete, noi cu toții pohtim să ne fii domn, răsunară bolțile Mitropoliei. Dar de ce aș vrea eu domnia, de vreme ce ca un domn sunt la casa mea? Nu doresc să fiu, răspunse marele logofăt, așteptând să fie rugat. Și rugămintea veni: — Ne rugăm, nu lăsa țara, să intre alți oameni, sau răi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfinții părinți, apoi boierii. Se așeză pe tron, în vreme ce preoții, cu spatele la altar, începeau să cânte axionul pentru el. „Vrednic este”, spuneau din când în când în românește preoții, iar boierii repetau solemn după ei. Când ultima notă se pierdu spre bolți, domnul se ridică și se întoarse spre boieri; nu-i văzu la început, pentru că din peretele opus îl priveau atent și trist ctitorii cu coroane aurii pe cap, voievozi în vremi tulburi, neterminându-și ctitoriile în domnii scurte și încercate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la denii, dar iată că de vreo douăzeci de ani aștepta an de an cu nerăbdare denia din Miercurea Sfântă pentru că, pe lângă glasul lui rotunjit bărbătește care se tânguiește întru pocăință, celelalte glasuri rămâneau pe urmă, ținând doar isonul, lăsând bolților bisericii doar jelania sufletului lui. Și după exprimarea aceasta publică a credinței sale, grijile domniei dispar, rămâne doar pregătirea pentru marea sărbătoare, „Paștile Domnului, Paștile...” Oare ce-o fi vrând Ștefan? Zilele trecute au hotărât cu doamna și cu naș
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fastul de la divanul sultanului este mare face o greșeală, pentru că de fapt un divan al sultanului nici nu există, fața lui nu și-o arată nimănui, el stând așezat dintr-o parte și, aruncându-și privirea undeva unde se îmbină bolta azurie a sălii seraiului cu mozaicul din pietre semiprețioase al peretelui din față, lasă în voia contemplării dregătorilor doar profilul său. Ascultă impersonal dările de seamă și proiectele miniștrilor săi fără să facă vreun semn. Toate acestea le știa foarte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părăseau nici o clipă. În cerul umed al dimineții avea senzația că aude cum crește iarba. La trecerea lor, păsări mari albastre se ridicau, răzlețe sau câte două, suind ca niște săgeți în înălțimi amețitoare de unde planau, confundându-se cu albastrul bolții. De la o vreme se miră că vântul nu-i aduce zvon de clopote, apoi, dându-și seama că nu aveau ce clopote să sune, izbucni într-un râs sacadat. Ienicerii întoarseră capetele spre el și în privirea lor se putea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le da în ochii privitorilor dimensiuni de basm. Era ceasul când încă muezinul nu chemase la rugăciune, când păsările zilei amuțesc și cele de noapte nu-și încep cântul. Mai erau câțiva pași. Mitropolitul se opri, înălță fruntea spre albastrul bolții și oftă, apoi binecuvântă cu amândouă mâinile bărbatul din fața lui. Vodă îl privea pe sfinția sa și încerca să-l cuprindă în întregime cu simțurile, ochii îl cercetau, îi luă aproape smucit dreapta cu care făcea semnul crucii și o ridică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deși știa că nu se cuvenea ca poslușnic să facă asta, dar el nu era poslușnic, era Ștefan, celui căruia când era copil de nici zece ani i se spunea la orice năzbâtie: „Vezi că te vede Maica Domnului din bolta pridvorului”. Maica Domnului veghea din bolta pridvorului, pe tron, cu Pruncul în brațe și împrejur Cetele Îngerești. Și privind așa, i se păru că de undeva venea glas de pruncă întrebând: „Maică, măria ta, da’ îngerul meu care este?” Oare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]