3,160 matches
-
-și editorialele, Iorga avertiza mereu împotriva demonstrațiilor, a violenței și nerăbdării. Jurnalistica sa avea un ton surprinzător de moderat, dar lipsită de echivoc. Iorga era un fervent susținător al Franței și (cum spunea el) al "superbei" Serbii. A condamnat violentul bombardament al artileriei împotriva Belgradului, făcîndu-l răspunzător pe Tisza pentru aceasta. În iarna lui 1914, atunci cînd armata sîrbă și-a eliberat țara de ocupanți, Iorga remarca: "și Dumnezeu a coborît de pe tronul Lui și l-a înălțat pe cel umil
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
germanii, cu forța lor modernă, mecanizată, disciplinată și încercată în lupte era cea care conta. Feldmareșalii von Falkenhayn și von Mackensen au forțat Dunărea, îndreptîndu-se direct spre București. Avioanele germane au început să bombardeze orașul. Iorga a protestat împotriva acestor bombardamente crude, violente și fără discriminare care făceau multe victime civile, printre care femei și copii 47. Considera totuși rușinos să se refugieze într-un adăpost antiaerian 48, preferînd să lucreze în Biblioteca Academiei Române de științe în timpul raidurilor; în timpul acestor raiduri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
violente și fără discriminare care făceau multe victime civile, printre care femei și copii 47. Considera totuși rușinos să se refugieze într-un adăpost antiaerian 48, preferînd să lucreze în Biblioteca Academiei Române de științe în timpul raidurilor; în timpul acestor raiduri și bombardamente a făcut el cercetările pentru următoarea sa carte, L'Histoire des relations entre la France et les Roumains (Iași, 1917). Pe la începutul lui decembrie, asupra subdezvoltatei armate române se prăbușise catastrofa. În memoriile sale, Iorga îi consideră pe nedrept vinovați
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Evul Mediu. Norman Lewis, Naples ’44 Europa de după cel de-al doilea război mondial era un adevărat spectacol al sărăciei și dezolării. Fotografiile și documentarele vremii Înfățișează cortegii jalnice de civili neajutorați traversând orașe În ruină și câmpuri pustiite de bombardamente. Copii orfani se Învârt disperați pe lângă pâlcurile de femei epuizate care scormonesc pe sub cărămizi. Deportați rași În cap și prizonieri În pijamale vărgate privesc fix la camera de luat vederi, Înfometați și bolnavi. Până și tramvaiele, propulsate șovăielnic pe șinele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
averilor victimelor lor - de fapt, atât de mult, Încât poporul german a Început să resimtă impactul restricțiilor și al lipsurilor provocate de război abia În 1944. Până atunci Însă, conflictul militar Îi afectase destul de mult, mai Întâi prin seriile de bombardamente organizate de Aliați, apoi prin apropierea simultană a trupelor aliate, deopotrivă dinspre est și vest. Abia În ultimul an de război, În timpul scurtei și intensei campanii spre vest a Uniunii Sovietice, a avut loc cea mai gravă distrugere fizică. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
așa cum se așteptau, nici măcar În Germania. Dincolo de costurile umane, campania de bombardare a provocat mai puține pagube economice decât speraseră partizanii săi. În mai 1945, doar 20% dintre uzinele germane fuseseră distruse; chiar și În bazinul Ruhr, unde se concentrase bombardamentul Aliaților, două treimi din fabrici și utilaje rămăseseră intacte. În alte zone, de pildă În Cehia, industria și agricultura Înfloriseră sub ocupația germană și au scăpat practic nevătămate; Slovacia, ca și o parte din Ungaria, a trecut În anii războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anvelope și primele semne de viață economică. Germania s-a refăcut rapid și fiindcă, odată ce locuințele muncitorilor au fost reconstruite și rețelele de transport restaurate, industria era mai mult decât pregătită să funcționeze. La uzinele Volkswagen, 91% din utilaje supraviețuiseră bombardamentelor și jafului, iar În 1948 fabrica producea jumătate din mașinile construite În Germania de Vest. Sucursala germană a uzinelor Ford era neatinsă. Grație investițiilor din timpul războiului, o treime din echipamentul industrial german nu avea nici cinci ani În 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nordul Germaniei până la frontiera daneză. Cum știau prea bine generalii din Occident, nimic nu putea sta În calea Armatei Roșii dacă Stalin i-ar fi ordonat să avanseze până la Atlantic. Americanii și britanicii erau clar avantajați când venea vorba de bombardamentul strategic, iar Statele Unite se aflau În posesia bombei atomice (ceea ce Stalin știa Înainte ca Truman să-i spună la Potsdam, În iulie 1945). Stalin, evident, voia o bombă atomică sovietică - de aceea a și insistat ca URSS să controleze estul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cele mai bune, nu au atins niciodată umanismul tragic al capodoperelor italiene. „Adevărurile” simple din aceste filme reflectau nu atât lumea europeană așa cum era, cât lumea europeană văzută prin prisma miturilor și amintirilor despre război. Muncitorii, satele neatinse de bombardamente, copiii mici ( În special băieții) reprezintă ce a mai rămas bun, nepătat și real, chiar În mijlocul distrugerii și sărăciei din orașe, spre deosebire de pseudovalorile emanând din statut social, avere, lăcomie, colaborare, luxe et volupté. De cele mai multe ori, americanii sunt absenți ( În afară de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
40 și Începutul anilor ’50 era mai Închisă, mai puțin mobilă și mai izolată decât În 1913. Era cu siguranță mai devastată, și nu doar În Berlin, unde până În 1950 au fost Înlăturate doar un sfert din dărâmăturile rămase În urma bombardamentelor. Robert Hewison, specialist englez În istorie socială, Îi descria pe britanicii din acei ani ca „un popor obosit care lucrează cu echipamente obosite”. Dacă În Statele Unite, la sfârșitul anilor ’40, echipamentul industrial avea În medie mai puțin de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ultimul pod, 1954), despre o femeie doctor care opunea rezistență naziștilor, sau Canaris (1955) a popularizat ideea că nemții buni Își petrecuseră războiul opunându-se lui Hitler; În al doilea rând, ca victimă a dușmanilor - orașele lăsate În ruină de bombardamentele aliate alimentau ideea că acasă, ca și pe front, germanii suferiseră enorm din cauza inamicilor; În fine, ca victimă a „distorsiunilor” răuvoitoare ale propagandei postbelice care, potrivit opiniei generale, minimaliza pierderile Germaniei și În același timp Îi exagera În mod deliberat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În februarie 1994, forțele sârbe au lansat de pe colinele Învecinate un obuz de mortieră În piața din Sarajevo, ucigând 68 de oameni și rănind alte câteva sute. NATO, sprijinit de ONU, a avertizat că la următorul atac va riposta cu bombardamente; a urmat o scurtă perioadă de acalmie. Dar În mai 1995, ca răspuns la avansul unor trupe bosniace și recapturarea Krajinei de către croați (ceea ce a spulberat mitul invincibilității sârbe), milițiile sârbe și-au reluat atacurile asupra orașului Sarajevo. Când avioanele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Oradour, Lidice sau Katîn, săvârșită sub privirile observatorilor internaționali. În câteva zile, În lumea Întreagă au fost difuzate informații despre ce se petrecuse la Srebrenica. Dar singura replică promptă a venit din partea NATO, care a avertizat că va relua bombardamentele dacă sârbii violau alte „zone sigure”. Abia pe 28 august, după șapte săptămâni, comunitatea internațională a reacționat În sfârșit - dar numai fiindcă sârbii bosniaci, convinși Între timp că pot măcelări oameni după cum au chef, au făcut greșeala de a bombarda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ucigând 38 de civili, printre care mulți copii. NATO a intervenit În acest moment. Trecând peste ultimele reticențe ale conducerii ONU, a unor șefi de stat europeni și chiar a unor generali americani, președintele Clinton a autorizat o campanie de bombardamente masive și susținute, menite să reducă și, În ultimă instanță, să distrugă capacitatea sârbilor de a mai face rău. Era târziu, dar a funcționat. Mult lăudata mașină de luptă a sârbilor s-a evaporat. Supuși unui atac pe termen nelimitat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
drept exponenți ai comunismului și îi considera ca atare principalul pericol pentru siguranța statului. Această psihoză avea să contribuie din plin la producerea pogromului de la Iași. Evenimentele s-au precipitat în urma afluirii trupelor române și germane în Iași, respectiv a bombardamentelor executate de către aviația sovietică. Un prim atac aerian asupra orașului a avut loc la 24 iunie 1941, iar la scurt timp ofițerii, legionarii și adepții lui A. C. Cuza au lansat zvonuri potrivit cărora populația evreiască ar reprezenta coloana a V-
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
creștină să afișeze la ferestre și porți semnul crucii 20. În dimineața zilei de 26 iunie 1941 a urmat un al doilea raid aerian al aviației sovietice asupra orașului. De această dată efectele au fost mult mai vizibile comparativ cu bombardamentul din 24 iunie 1941. S-au semnalat distrugeri însemnate în Piața Unirii, la Palatul Telefoanelor, la Fundația Ferdinand, etc., în urma atacului pierzându-și viața inclusiv un număr de 111 militari și civili. În buletinul informativ din 27 iunie 1941 Comandamentul
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Comandamentul 4 Teritorial din Iași a raportat că avioanele sovietice au lansat în oraș parașutiști, dintre care 2 erau evrei din Iași repatriați în URSS în vara anului 1940. De asemenea, același comandament militar a informat eșaloanele superioare că în timpul bombardamentului aviației sovietice "la unele fabrici evreiești lucrătorii evrei ar fi arborat steagul roșu, iar populația evreiască a simpatizat cu acțiunea comunistă aplaudând"21. Este lesne de înțeles faptul că asemenea rapoarte au avut menirea de a înteți psihoza antisemită și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
și instituțiilor. 398. 8 septembrie 1943. Nota nr. 580.159 înaintată de Secția III-a Operații din Marele Stat Major Cabinetului Militar al Conducătorului Statului, referitoare la propunerea avansată de Comandamentul Apărării Pasive în vederea deportării evreilor din București în cazul bombardamentelor aeriene, respectiv solicitarea unei decizii în acest sens din partea mareșalului Ion Antonescu. 399. 14 septembrie 1943. Nota nr. 13.044 înaintată de Ministerul Afacerilor Interne Cabinetului Civil-Militar pentru Administrarea Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei din cadrul Președinției Consiliului de Miniștri, prin care
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Chesturei. Ar fi trebuit ca organele polițienești să fie mai atente în trierea celor arestați, căci după cum s'a putut vedea mai târziu noi dezordini s'au produs chiar în cursul după amiezii. La ora 15 s'a început un bombardament puternic care a produs o panică de nedescris printre populația românească. Dela majoritatea clădirilor, proprietatea evreilor, a început să se arunce cu bombe și grenade. În același timp s'a deschis un foc viu de mitraliere asupra cantonamentelor germane și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
cazuri de bombardare masivă a capitalei, disponibilități de camere și locuințe pentru sinistrați. Rugăm pe Domnul Mareșal să hotărască, dacă nu este cazul să se studieze evacuarea evreilor din capitală, urmând ca execuția să aibă loc numai după efectuarea primului bombardament inamic, asupra capitalei. ȘEFUL MARELUI STAT MAJOR GENERAL ss. Șteflea I. Șteflea 1518 *) Adnotare: "Biroul Adjutantură". AMR, fond 951-Cabinetul Militar al Conducătorului Statului, dosar nr. 7, f. 334. Documentul nr. 399 ROMÂNIA MINISTERUL AFACERILOR INTERNE CABINETUL SUBSECRETARULUI DE STAT Nr.
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
să acorde scutiri și chiar concedii evreilor destinați detașamentelor de sinistrări din Capitală. Principiul care a stat la baza creerei acestor detașamente de lucru a fost permanența existenței unor formațiuni dotate și organizate care să intervină imediat și după un bombardament aerian, iar pentru asigurarea întregului randament necesitatea menținerei în permanență a unor efective cât mai mari la aceste detașamente. Pe lângă autoritățile arătate mai sus, acum Comandamentul Militar al Capitalei ne semnalează că Secția 8-a din Marele Stat Major cere
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Capitalei ne semnalează că Secția 8-a din Marele Stat Major cere nominal exceptarea dela munca de A.P. a unui număr de 163 evrei aparținând diferitelor subdetașamente de evrei răspândite pe raza Municipiului București, pentru a întocmi lucrări de statistica bombardamentelor. Cu acest procedeu efectivele detașamentelor încep să se micșoreze, detașamentele se desorganizează și principiul este călcat. Față de această situație și pentru a îngrădi evadarea evreilor sub orice formă din aceste detașamente este necesar ca un singur organ să poată acorda
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
multe detașamente de evrei pentru sinistrări, care activează zilnic după dispozițiunile Comandamentului Detașamentelor de Evrei din Capitală, lipsind astfel un timp nelimitat dela obligațiunile lor în interiorul instituției și prejudiciind activitatea acestei instituții. Problema este generală și se prezintă astfel: În urma bombardamentelor aeriene, între alte măsuri impuse, s'a dispus concentrarea întregei mâini de lucru evreești prezentă în Capitală, pentru limitarea sinistrelor, curățirea și redarea la timp a circulației. În afară de evrei, se găsesc repartizați în același scop, toți premilitarii din Capitală. Numărul
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
evrei pentru executarea în permanență a șanțurilor adăpost pe întreg teritoriul Municipiului București. Pentru soluționarea acestei probleme și pentru a satisface în măsura necesarului și una și cealaltă din nevoi, SECȚIA I-a propune: în primele 48 ore după un bombardament, toți evreii să presteze muncă de Apărare Pasivă în detașamentele de Evrei din Capitală. (Deci pentru acest timp evreii sunt exclusiv la dispoziția Comandamentului Detașamentelor de Evrei din Capitală, spre a fi întrebuințați la lucrările de Apărare Pasivă. după acest
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
dispozițiunilor fixate de Comandamentul Militar al Capitalei, la lucrările de A.P., iar restul de 75% vor lucra la instituțiile cărora au fost repartizați. În felul acesta se satisface în egală măsură atât interesele diferitelor instituții cât și nevoile creiate în urma bombardamentelor. Rog a se aproba propunerile din "notă", pentru a se da dispozițiunile de urmare. ȘEFUL SECȚIEI I-a Colonel, ss. Zamfirescu Gh. Zamfirescu Șeful Biroului 10 Lt. Colonel, ss. Boldur-Lățescu I. Boldur-Lățescu *) Adnotări: "25.5. Se va prezenta Domnului General
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]