31,862 matches
-
asta... Banul să iasă, averea să sporească, bogăția personală... Țara poate să piardă orice... chiar și un război, fie și un milion sau două de oameni dacă interesul personal o va cere... ori câțiva munți ce aur poartă sau o bucată de mare cu pungi de petrol și gaze în adâncuri. Teșchereaua și gașca, fraților! Nu așa ceva și-au dorit morții noștri tineri. La revărsatul zorilor, două microbuze a câte 16 locuri fiecare așteptau la barieră pentru a-i transporta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Unde-ai fost, țigane?! Că-aiștia mi-au luat traista și-au înghițit tot ce se afla într-însa... Să-l fi văzut pe cel mic cum striga Dă cârr, dă cârr în loc de cârnaț și cum cea mare i-a dat bucata lui, dar i-a spus să nu mai cârâie ca cioara și să zică seleam, mai mare dragu, măi Giovan... Ia uite-i cum dorm toți patru cu burțile pline de franzele și seleam... Lasă-i să doarmă, Bianco! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gospodar, nu tu amant pentru o dulce mângâiere după care am tânjit zile și nopți în șir! Ajunge, Paraschive! Că ardeam ca o văpaie, ca un cuptor încins, Paraschive! Și tu... nicăieri... Ori, dacă nu, dormeai lângă mine ca o bucată de lemn... Ca un pisoi castrat, Paraschive! Dar tu nu te-ai gândit că aveam pe cap atâtea responsabilități, Iosefina?.. O eroare, fie ea și cât de mică o puteam plăti cu libertatea mea pentru tot restul vieții... Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care-l supără pe Dumnezeu, trandafirul nu putea purta odăjdii din cauza spinilor, dumitrița părea prea bosumflată... Și cu praznicul a fost o poveste. Ce mănâncă o floare moartă? Științific, am hotărât că doar apa de izvor era singurul fel de bucate pentru praznic. Apa de la robinet puțea atât de mult a clor, încât îți era milă s-o dai și celor vii. Pe-atunci, cel puțin în cartierul nostru, nu fusese descoperită apa minerală și nici apa plată. Nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
adevărat. Omul s-a născut liber și este pretutindeni în lanțuri. Îți amintești de vorbele astea, ale nu știu cărui filosof, de care ne amuzam la începutul căsniciei noastre? M-am temut de sclavia căsătoriei și am devenit sclava șevaletului, supusa unei bucăți nenorocite de lemn care mă târăște prin lume. Într-o relație conjugală, ca sclav, ai uneori ocazia să comunici cu stăpânul, înjurând, urlând sau consumând momente efemere, poate chiar ipocrite, de tandrețe, dar relația mea cu șevaletul este un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
abandonat într-un colț al apartamentului. Am luat șevaletul, l-am izbit de podea, de pat, de șifoniere, de pereți, până când am reușit să-l distrug. Am avut o satisfacție fără egal. Tiranul stătea la picioarele mele; sfărâmat, risipit în bucăți, fără viață. Era un nimeni; puterea sa diabolică nu mai exista. Pur și simplu l-a luat camerista pe făraș, ca pe un gunoi oarecare, l-a aruncat fără niciun fel de onoruri, laolaltă cu alte mizerii. Am dormit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu te vezi! O să stai cu mă-ta în casă, până când..." Dar cum să stau cu mama în casă, când, pentru următoarea zi, gazda anunță mult-așteptata întâlnire cu Olimbiada, "magiciana pietrelor", despre care tot vorbeau, în șoaptă, de o bună bucată de vreme?... Discreție și nu uitați de bani. Magiciana n-are tarif de intrare, dar vrea ceva vânzare la pietre... Toată noaptea am visat magicieni care scoteau din joben iepurași hăituiți de baghete fermecate, săbii care treceau prin corpuri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noi aici..." S-a apropiat părintește de mine, m-a mângâiat pe cap și, când a ridicat mâna, de ea s-au lipit și câteva fire de păr... Zice: "Am magnet la mâna asta..." Râde. Așază meticulos părul pe-o bucată de hârtie și-mi trece prin cap c-o să-l studieze la microscop. Nu știam că are și talent de biolog... Intră domnișoara de chimie. Coafura de marchiz chiar o avantaja; pe bune. Eu chiar o stimam. Cu formula aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
hârtii și un pix; stă în așteptare. Proces-verbal... Devotatul prim merge prin apartament cu mâinile la spate și dictează ca Napoleon. E serios rău, gândește de i se încrețește și fruntea, privește către ceilalți de parcă ar fi niște pigmei... Una bucată plic Fiii mei, cu scris la interior... Roboțelul ruginit scrie și repetă solo-voce, silabisind ca la grădiniță la noi: "U-na bu-ca-tă plic Fi-ii mei, cu scris la in-te-ri-or..." Deschide plicul, citește, înjură, închide, iar înjură... Una bucată plic Secu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
niște pigmei... Una bucată plic Fiii mei, cu scris la interior... Roboțelul ruginit scrie și repetă solo-voce, silabisind ca la grădiniță la noi: "U-na bu-ca-tă plic Fi-ii mei, cu scris la in-te-ri-or..." Deschide plicul, citește, înjură, închide, iar înjură... Una bucată plic Secu, cu scris la in-te-ri-or... Roboțelul: "U-na bu-ca-tă plic Secu cu scris la in-te-ri-or..." Deschide și plicul Secu, citește, înjură, închide, iar înjură... Bă, a mai citit cineva plicurile astea?... Bă era tata. Bă răspunde: "Numai eu. Ceilalți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întoarce. Îmi comunică rezultatul: "Dumnezeii mă-tii de viperă!" Mama tace. Eu simt nevoia să fiu politicos, intru în dialog: Mă apuc de urlat..." Tace. Își pipăie pulpa piciorului, cere o batistă curată, intră în baie, iese, începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la aghioase, nea Onuț zâmbește. Și tata. Și Pitu. Mama e stană de piatră... Dumnezeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în felul lui, isteț, să salveze situația. Este fericit că a ajuns aproape de capătul misiei lui: "Mortul. Pe mort cum îl trec?"... Pălăriosul ieșit din minți nu mai înțelege nimic: "Ăăăă? Cum adică?"... Roboțelul ruginit nu se lasă: "Scriu una bucată mort? Așa-i tipicul la procesul meu verbal?"... Pălăriosul dă drumul furiei din el: "Bă, tu-ți Dumnezeii cui ți-o pus creionul în mână, mortul îi ființă, îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
una bucată mort? Așa-i tipicul la procesul meu verbal?"... Pălăriosul dă drumul furiei din el: "Bă, tu-ți Dumnezeii cui ți-o pus creionul în mână, mortul îi ființă, îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort?"... Roboțelul dă cu batista pe parbrizul nădușit și încearcă savant: "Nu-i ființă, să trăiți, că e mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai pasiunea asta pentru mușcate?... Joc la mica fandosea, dau a înțelege că sunt croit pur și simplu din naștere așa; nu-i nimic special... Omul cu iuțeală de picior nu pare prost. Bagă mâna în vistierie și scoate una bucată lovea. Mi-o-ntinde, ca din întâmplare, o iau normal, ca și cum aș inspira următoarea gură de aer... Și cam de când ți-ai dat seama că și alții au această pasiune?... Asta da întrebare! Eu apreciam mult întrebările. Proful de civică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că singurătatea în... unu, dacă mă pot exprima astfel, este mai umană... Mă simt atât de singură, încât nici pe Dumnezeu nu mi-L pot închipui altfel... M-am temut de sclavia căsătoriei și am devenit sclava șevaletului, supusa unei bucăți nenorocite de lemn care mă târăște prin lume... Am chemări către alte izvoare, deși, când ajung la acestea, înțeleg că nu au apa pe care o căutam, nu au susurul pe care-l știam, nu formează pâraiele în care aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ea voi lucra în continuare pentru bacalaureat. Îmi voi corecta greșelile și îmi va explica totul, încât viitoarea întâlnire va fi și mai profitabilă. Eu o aștept entuziasmată. Și iată că îi zăresc silueta ițindu-se pe poartă. Ieri scrisei una bucată compunere despre frig. Nu contează cum se intitula. Punct luat în vizor, punct lovit. Și a II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și îmi puse să fiarbă clocotit. Azi noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în jos, la acele mașinării. Puteau să te învârtă direct spre ele, puteau să înghită ceva din tine. Ea însă le putea înfrunta. Într-o zi, le țintuise cu privirea până când le făcu să se învârtă, să se sfarme în bucăți cu un zgomot exploziv. I-a împrăștiat pe toți. I-a pus la punct. Nu a lăsat lumea să se ducă de râpă. În visul ei. Se uită în jur, la cameră. Încercă să îi pară ca un val, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stimă și respect, Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ascultă plictisitoarele mesaje, majoritatea invitații pe care nu vroia să le onoreze. Nu vroia decât să doarmă, pentru încă un pic. Nu era pregătit încă să iasă în lume. Vroia o mică vacanță. Dar nu putea să doarmă. Pe la o bucată de vreme se hotărî să facă o vizită unui prieten. Aerul rece nu-1 învigoră, ci îl făcu numai să se strângă de frig. Îi era rece. Ajunse pe bulevardul prietenului său. Nefiind atent pe unde mergea, se împiedică de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să stau mult, ci să conduc pe cineva. Stau să servesc o băutură și tipul mă privește tot timpul. Pa, pa! Spun. Tre' să plec. Stai că vin și eu, spune tipul. Ce pot să fac? Ieșim împreună, mergem o bucată prin alei întunecate și pustii dintre edificiile neiluminate. Eu o iau la stânga. Eu merg la dreapta. Și mă grăbesc să plec în direcția opusă. După ce merg până la capătul străzii, iată că dau nas în nas cu el. Mă sperii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cecilia că se va face sănătoasă? era nerăbdătoare Elena să afle părerea sorei sale. Nici nu concep altfel. S-a mai scurs ceva timp și într-o bună zi pe când conspecta dintr-un curs de facultate, în timp ce supraveghea și fierberea bucatelor pentru prânz, Cecilia a auzit-o pe mamă sa că ieșea din baie, dar fiind atentă nu i-a mai auzit pașii spre camera ei. A așteptat puțin și s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. În camera
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
neserioase. O iubesc, dar în același timp o respect foarte mult. Mă duc să comand și eu ceva că s-a mai rărit rândul, spune Marcel. Mai vorbim noi. În timpul acesta, Matei îl observă pe Gelu cu tava încărcată cu bucate. —Ți-ai ales deja bunătățile, Gelule? îl întrebă Matei aruncând o privire peste ce alesese. Da, că mă așteaptă Leontina înfometată. Cum mai merge relația voastră? —Excelent. În curând ne logodim. —Să ai noroc! — Și tu la fel! Când soarele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ești. Au anunțat fetele, s-au făcut pregătirile și duminică, în zori, Matei i-a luat întâi pe Gelu și pe Leontina, apoi pe Cecilia și au pornit la drum. Cum au ajuns, au întins o față de masă, au aranjat bucatele și ce și-au adus de băut și au mâncat cu o foame de lup. Logodnicii, adică Gelu și Leontina, erau foarte apropiați. Își dădeau unul la celălalt câte o cireașă în gură, sau mușcau din aceeași prăjitură, după care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
obositor, fiind aproape. —De-atâta mare, de-atâtea hoteluri, restaurante, m-a prins foamea. Hai, să mâncăm. Mergem sub salcâm, la umbră, că soarele arde tare, i-a invitat Matei. S-au așezat, au întins pe iarbă fața de masă, bucatele și au început să mănânce cu o poftă nebună, sporită de aer, de apă, de soare, de discuții și în special, de iubire. De câte ori văd un salcâm ca acesta îmi amintesc de salcâmul lui M. Preda, începe să povestească Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu prăjituri pe cea mai arătoasă pentru a o oferi Ceciliei, în timp de ea zâmbind îl urmărea să vadă cât de îndemânatic este. A găsit o farfurioară de unică folosință pe care a așezat un șervețel și apoi o bucată de prăjitură. —Servește! draga mea Cecilia, draga mea cometă, draga mea Mata Hari, draga mea povestitoare și voi adăuga și alte și alte denumiri pe măsură ce ne vom cunoaște mai bine. Ești o figură, Matei. Ai lăsat-o pe Cecilia cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]