5,886 matches
-
și neîmplinirile. Fanul Jackson de oriunde trăiește prin delegație, grație muzicii, deliciile imaginare ale transfigurării condiției lui de om normal. Vrea să experimenteze misterul dansului, magia ritmului, frenezia aproape extatică a dezlănțuirii totale a trupului. Provocând prin concerte asemenea trăiri, cântărețul american a stat el însuși sub semnul unor fantasme mitice. A dorit, de exemplu, să învingă timpul, să păstreze aparențele unui om veșnic tânăr. Și-a dat de mai mult timp acordul de a fi criogenizat, în speranța că, odată
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
asemenea olimpienilor de altădată. In realitate, viața starurilor din "Noul Olimp" este (și) una a divorțurilor, certurilor, eșecurilor, depresiilor și neîmplinirilor. Unele celebrități stau sub semnul devianței sexuale. Este, după anumite surse, și cazul lui Michael Jackson. Acuzat de pedofilie, cântărețul a fost achitat din lipsă de probe. Pentru regele exhibiționismului, excesul pare va fi fost, un timp, unica regulă a vieții sale. De aici până la decadența fizică nu a fost decât un pas. Încercând să-și ascundă bolile trupului, Jackson
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
acele elemente care să-l facă atît de util, încît să se identifice cu ele și nu numai cu o poveste puțin crezută. Unul descoperă că știe să scrie scrisori frumoase familiei, altul că este un bun poet sau un cîntăreț plăcut, un altul e cel mai bun bucătar sau cel mai bun tîmplar, reparator tv, instalator. Din rîndul cadrelor, unul vorbește frumos și e pus purtător de cuvînt sau însoțitor al delegațiilor oficiale, altul se pricepe la calculatoare, iar unul
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
vor permite un trai decent, demn și o poziție socială care să se depărteze cu mult de cea avută înainte de arestare. Refuzîndu-și viitorul prescris de autorități, unii se antrenează pentru alte meserii posibile: profesori de sport, de judo, fotbaliști, cascadori, cîntăreți, dansatori, muzicieni, polițiști etc. Însă doar atunci cînd programul le permite. Iar programul îi obligă mai întîi la muncile interne neplătite: amenajarea aleilor, a clădirilor, spălarea WC-urilor, curățarea cartofilor, spălatul vaselor, al podelelor etc. Ieșirea în viitor a penitenciarelor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
aceea galbenă, purtat de valuri unduitoare, inofensive, deasupra pământului, deasupra tuturor, într-un vârtej amețitor ce-l înălța către un somn adânc, paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte și adormi obosit, împăcat. Cântăreții de jazz "Muzica transformă încăperea într-un vas burdușit cu zgomote, așezat pe o sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet monoton și aspru, șoseaua șerpuia la stânga și la dreapta printre coline cenușii, prin vâlcele ascunse; de jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
erau în stare să facă. Siluetele se distingeau cu dificultate, era mult fum acolo și lumină puțină, soliștii și instrumentiștii păreau absorbiți de muzică, nu mai vedeau, nu mai știau pentru ce și pentru cine se agitau atât. Asemănarea între cântăreții de jazz și negrii dansatori din Africa era neîndoielnică, deosebirea una singură: îmbrăcămintea și instrumentele muzicale. Avea impresia că acei negri nu se mai aflau într-un bar american, ci în savanele africane, noaptea, frământând cu picioarele pământul în ritmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Clienții localului rămaseră impasibili, nemișcați. Pentru un străin, mai receptiv la ce se întâmplă în jurul lui, din instinct de conservare sau adaptare, cine știe, apariția aceea părea nepotrivită locului, orașului, derutantă poate. N-a plecat imediat, deși jazz-iștii erau cântăreți obscuri, anonimi. Dar el îndrăgea jazz-ul și tam-tam-urile africane, muzica live, le simțea ca o chemare obsesivă, poate o chemare atavică de la strămoși îndepărtați. Plictiseala și solitudinea dispăruseră parcă, avea în minte doar imagini luminoase, binevenite. Putea să plece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Putea să plece liniștit, nici frigul de afară nu-l mai deprima. În stradă, soarele rotund și palid își trimitea razele timide printre nori o lumină îmbietoare, încât cu pași fragezi și vioi porni spre zona orașului unde era așteptat. Cântăreții de jazz rămăseseră în urma lui; poate la întoarcere, pe o vreme de primăvară adevărată, își va aminti de ei. Oricum, nu-i va uita, deoarece acum făceau parte din el ca un ecou profund, nesfârșit, sosit din depărtări nebănuite. Turiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ci marginile unui eu plin de meandre. Nichita Danilov CUPRINS Râul / 5 Bâlciul / 9 Podul de piatră / 13 Calul alb / 20 Furunculul / 23 Discordia / 28 Treceri / 32 Levitația / 35 Urcarea / 38 Greutatea / 41 Stadionul / 45 Audioviziune / 49 Casa somnului / 55 Cântăreții de jazz / 58 Turiștii / 63 Ștrandul / 66 Așteptarea / 69 Vacarm de familie / 73 Trandafirii galbeni / 79 Perpetuum mobile / 83 Alias / 86 Câinele / 91 Casa natală / 97 Copacul / 101 Casa veche / 106 Aviatorul / 111 Călătoria / 115 Șezlongul / 119 Despre Ștefan Amariței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
acest segment se află și renumitele stânci care au fost martore tăcute la ieșirea Afroditei din spuma mării. Cred că cea mai interesantă informație literară despre zeița dragostei o găsim în cântul al VIII-lea din Odiseea lui Homer, unde cântărețul Demodocas "cântă din lăută povestea iubirii tainice a lui Ares cu Afrodita, chiar în casa lui Hefaistos, necinstindu-i patul". Întors acasă, Hefaistos îi află pe cei doi zei făcând dragoste, îi leagă așa îmbrățișați și cheamă pe toți zeii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
lucru pe care îl am. Mă re pre zintă. Azi însă merită. Avem musafiri la masă. Viorica Cortez, soțul ei, Adolf Armbruster ăDolfi), și Nicolae Herlea. În casa noastră, de când mă știu, au tot fost oameni la masă. Mai ales cântăreți de operă. Nașul meu de botez și poate cel mai apropiat prieten al familiei mele a fost - nu multă lume știe asta - Ludovic Spiess. Am crescut, literalmente vorbind, în Operă. Fie în culisele și în sălile de repetiție ale instituției
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și memorabile producții ale ultimilor patruzeci de ani, că a lăsat amintiri incontestabile partenerilor, dirijorilor, regizorilor și publicului ăașa cum sper că veți citi și în acest volum) și, timp de vreo două decenii, s-a aflat în vârful piramidei cântăreților de operă din toată lumea. N-ar spune-o ea niciodată, așa că mă grăbesc să o spun eu, cu toată convingerea și proprietatea termenilor. La sfârșitul anului 1993, apărea Viorica Cortez. Enciclopedia unei cariere, încununarea acribiei de istoric și pasiunii de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
știau cum să mă programeze în mai multe spectacole la Verona sau la Met, eu, noaptea, mă tăvăleam pe podele de durere. Copilul meu era departe. Pentru toți, intervalul dintre 1970 și 1976 înseamnă confirmarea mea printre cei mai mari cântăreți ai momentului. Pentru mine, înseamnă amar și muncă nebună pentru a uita de el. O țară care îți taie cordonul ombilical a doua oară? Ce să merite din partea mea? Maurice Schumann ăpe atunci ministru de externe al Franței) și fiica
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ca să ne rodăm un pic. — Învățați ușor? — Teribil de repede. Am o pregătire tehnică bună, și vocală, și pe partea de solfegiu, armonie, contrapunct, pe care le-am studiat serios în Conservator. Prind foarte repede muzica. Cred că, pentru toți cântăreții, partea cea mai grea este textul. Cânți în toate limbile, de la franceză și italiană treci la rusă, germană, engleză, cehă, latină, greacă, maghiară... E o gimnastică teribilă! Pe unele le cunoști, pe altele le înveți fonetic, ceea ce e foarte greu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a mai ținut nimeni cont de reguli. Publicul a sărit, pur și simplu, în picioare și a ex plodat în aplauze. Nu mai aveam nici un dubiu că ea va trium fa în concursul pentru voci feminine, pentru că strivise orice concurență. Cântăreții români ăea și Ludovic Spiess) au fost absolut excepționali în acel an. Oricum, Viorica a câștigat, din acel moment, iubirea publicului de la Toulouse, iubire de care s-a bucurat pe toată durata carierei. Era frumoasă ca un înger, cu o
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Viorica a câștigat, din acel moment, iubirea publicului de la Toulouse, iubire de care s-a bucurat pe toată durata carierei. Era frumoasă ca un înger, cu o prestanță de du cesă. Eu, la acel moment, nu știam că voi deveni cântăreț, dar, dacă stau să mă gândesc bine, cred că apariția ei de atunci trebuie să fi exercitat asupra mea o fasci nație care m-a condus, cumva, către teatrul liric. Mai târziu, am reîntâlnit-o la Paris, pe când mă pregăteam
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
senzualitatea naturală, privirea fulgerătoare și seducția vocală înnăscută. Devenită franțuzoaică după căsătoria cu Emmanuel Bon de ville în 1974, Viorica a întruchipat la Palais Garnier, într-o ma nieră aproape referențială, câteva dintre personajele marelui repertoriu, alături de cei mai mari cântăreți ai timpului. A fost superbă în dificilul rol al Dulcineei din Don Quijote de Masse net, cu Nicolai Ghiaurov, în regia discutabilă a lui Peter Ustinov. Pentru publicul parizian și cel al marilor teatre din Franța, a fost Dalila, Azucena, Carmen
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la braț, se lipise de mine. Ne-am dus împreună la un recital al lui Montserrat și de atunci am fotografia de pe pian, cu noi trei, una dintre cele mai dragi. O mare cucoană! Dacă nu greșesc, cred că, dintre cântăreții francezi, numai ea și cu Ernest Blanc au cântat la Bayreuth! — Cine erau primadonele Operei din Paris când ați venit aici, în 1970? — Ea, Madame Sarroca, o mare doamnă, Jane Rhodes... Erau și bărbați foarte buni: Gérard Serkoyan, Alain Vanzo
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
eminamente liric, pe când Elisabetta e o furie, o flacără, o scorpie splendidă! De altfel, nu știu multe mezzosoprane care să îl fi făcut... La Chicago mi-a plăcut tare mult să cânt. Carol Fox, directoarea, avea ambiția să aducă toți cântăreții mari din lume, ne plătea foarte bine, iar teatrul era egalul Met-ului. Cel mai mult m-a dirijat aici Bruno Bartoletti, inclusiv în Povestiri le lui Hoffmann cu Domingo, Norman Mittelman, Christiane Edda-Pierre, Elena Zilio sau în Hovanscina cu Nicolai
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
oară când se cânta Werther la Covent Garden, după premiera din timpul lui Massenet! Poate că de aceea au scris ziarele a doua zi despre the miraculous Cortez. — Bine că n-ați ajuns vreodată după ce începuse spectacolul! — Ăsta e coșmarul cântăreților. E odios. Mai țin minte că eram la Bologna - unde s-a cântat prima dată Wagner în Italia, pentru că este o regiune foarte bogată, nu are a face că e plină de comuniști - și aveam un șofer care, imediat după
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Voi pleca de la Paris cu materiale în greutate de... optzeci de euro supliment de bagaj la Lufthansa. Voi fi Cerberul care va tăia și va spânzura în el. Ingrată îndatorire. — Dirijori despotici? — Despotici cu mine mai salcâm! Cam greu... — Mulți cântăreți români - Eugenia Moldoveanu, Angela Gheorghiu... - s-au plâns de colaborarea cu Riccardo Muti. — Aveau și de ce. Ca muzician, era foarte bun. Noi am cântat mult - Aida la Viena, dar și concerte, Das Klagende Lied de Mahler, ne înțelegeam foarte bine
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Riccardo sub nici o formă. — Dar de ce nu ați cântat niciodată cu James Levine? — Nu știu, pentru că ținea la mine. Nu ne suprapuneam repertoriul. De câte ori eram la Met, aveam o sticlă de șampanie de la el în cabină. Bun dirijor, îndrăgostit de cântăreți! Brusc, simt nevoia să întreb: — Era Italia un model de seriozitate și organizare? — La nivel general, da. La nivel personal, să te ferească Dumnezeu de momentul când un italian îți spune "ci penso io" — Ce vreți să spuneți? — Terminasem un
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
fi crezut în vecii vecilor că aș putea face un asemenea rol! — Foarte multă lume s-a mirat! — Nu mi se mai legau lucrurile, dar nici nu făceam nimic ca să le leg. Ce ați fi putut face? — Ce fac toți cântăreții: să mă duc, să vorbesc cu directorii, cu dirijorii... Eu mă retrăsesem și culegeam maci prin lanuri... Mă săturasem. Enough! Cătălina nu prea mă iartă nici azi pentru vremea aceea. Cântam de la șaptesprezece ani! Nu că obosi sem, nu că
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
până când nu am fost încinsă cu niște chingi, de abia mai respiram. Atunci, la Orange, a cântat Natalie Dessay ultima Olympia, iar eu m-am bucurat să fiu pe scenă cu Leontina și cu José van Dam. și el un cântăreț foarte serios, enciclopedic, cam ca mine, a cântat de la Mozart, până la Verdi și Wagner... — ...plus creație contemporană, Sfântul Francisc din Assisi... — Ei, să-ți spun eu o poveste despre această operă: locuiam la Institut și am fost invitată, împreună cu Emmanuel
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
arie redutabilă!, la Metz și la Avignon, Bătrâna Doamnă din Candide de Bernstein la Liège, Cirano și La Lupa de Marco Tutino și chiar și Dumnezeu din Affaire étrangère la Montpellier. Ah, Vanessa de la Strasbourg! Superbă operă, foarte apăsătoare! Nici un cântăreț român nu a apărut mai mult decât Viorica Cortez la Arena din Verona. Din 1972 până în 1988, publicul a adoptat-o ca pe unul dintre personajele favorite, în Aida, Carmen, Gioconda, Trubadurul, Damnațiunea lui Faust, multe concerte și i-a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]