3,386 matches
-
de la început să preia sarcina șefului. Mă duc la cabană, să-l întreb pe cabanier ce prostii am făcut. Acum era sîmbătă și Hurmuzache n-avea răbdare să fiarbă pînă luni. Cu greu a reușit cu Dacia să ajungă la cabană. Bună dimineața, îi răspunde deloc amabil cabanierul. Omule, prietene, creștine, te rog, fierb, mor cu zile, ajută-mă. Cu ce să vă ajut? Spune, ce am făcut ieri? Nu trag cu urechea. Sigur, nu tragi cu urechea, dar puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Păi anul trecut te-ai dus la munte și seara se făcea grătar, se răgeau manele, se bea cu nesimțire și cucoanele chicoteau încăldurite,ca un stol de papagali. Păi, mă duc la amicul meu Vasilică, mă lasă singur în cabana sa, spui bucuros că ți s-a oferit o faină alternativă. Te duci cu speranțe mari că... Dar Vasilică sună: Te rog, nu te supăra, mai vine un amic. O să-l cunoști, este un dulce! Dulce, dulce, dar constați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
buchet de floarea reginei. Eu urcam pe poteca largă, marcată, el cobora bezmetic În prăpăstii. Îl strigam dar numele lui se lovea de toate stîncile și se Întorcea Înzecit În urechile mele. Ne-am Întîlnit la apusul soarelui, jos, În fața cabanei, unde grupuri de oameni cu tranzistoare ascultau un meci, spuneau bancuri, scoteau merindele din rucsacuri. „Ce fel de poeți o-ți fi ni s-a adresat un lipovean de prin părțile Mangaliei, dacă nici nu vedeți că e clar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mie viața. Cel care m‑a doborât pe mine ca pe un copac nu știe că și el e deja cosit și pus deoparte de oameni pe care nici măcar nu‑i cunoaștem, fiindcă își fac veacul pe Riviera sau la cabanele de vânătoare din vârful muntelui. Până aici mi‑a fost, sunt mort și n‑o să‑mi mai revăd niciodată familia. Iar pe această familie o mai așteaptă încă și alte nenorociri dacă lucrurile merg tot așa în continuare și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ai spus că așa se cheamă, și să trecem direct la treabă. Curând suntem gata. Cu Sophie ar fi pe o pajiște cu flori, unde miroase a fân, sau pe nisipul cald, lângă apa caldă a mării, sau într‑o cabană de schi căptușită cu blănuri; dar acum nu‑i decât cu Anna într‑un apartament de bloc vechi. Sophie e blondă, Anna are părul șaten închis, unu la zero pentru Sophie. Tot ăsta va fi și scorul final: unu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun atâtea grozăvii, când ieși în fața cabanei ca să te uiți la cerul înstelat de iarnă, primul sărut și cineva care‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun atâtea grozăvii, când ieși în fața cabanei ca să te uiți la cerul înstelat de iarnă, primul sărut și cineva care‑ți aduce‑n dar o stea. Hans vrea să guste și el o dată o felie din aia groasă de tort, cu multă cremă, dar Sophie îi interzice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Și să aflu toate noutățile. Ce s-a mai Întîmplat? Ted tot se mai plimbă cu frumoasa Trumbull sau și-a găsit altă inamorata? („Dragostea e lucru mare.“ Mai ales cînd ai șaptesprezece ani..., ha, ha, ha!) Ai fost pe la cabană În vara asta, i-ai găsit pe Bill și pe Lola acolo? Oare n-am putea să-i convingem să ne ducă și pe noi În prima săptămînă după ce mă Întorc? Grozav mi-ar plăcea să beau o cafea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dracu’, Jack, Îi spune John. — Ei, nu, spune Jack. O nimica toată. Un simplu interogatoriu Afară, zăpada se Înălța mai sus de pervazul ferestrei. Soarele intra pe fereastră și strălucea pe harta agățată de peretele din scânduri de pin al cabanei. Soarele se ridicase și lumina pe deasupra nămeților. Săpaseră un șanț de-a lungul colibei și În fiecare zi senină razele soarelui străluceau pe zid, reflectând căldura pe zăpadă și lărgind, astfel, șanțul. Era spre sfârșitul lui martie. Maiorul stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cartea și o băgă la loc În buzunar. Avea prea multă hârțogărie prin care trebuia să se uite. Nu putea să citească liniștit până nu termina. Soarele se ascunse În spatele unui munte, așa că lumina nu se mai reflecta pe peretele cabanei. Un soldat intră și vârî În sobă niște crengi de pin ciopârțite. — Încet, Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și vârî În sobă niște crengi de pin ciopârțite. — Încet, Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era totuși schi de primăvară, și zăpada era bună doar dimineața devreme sau seara. În restul zilei, soarele strica totul. Ne săturaserăm amândoi de soare. N-aveai unde să te adăpostești. Nu găseai umbră decât lângă vreo stâncă sau lângă cabana construită sub protecția unei stânci de lângă un ghețar, numai că la umbră Îți Îngheța transpirația pe sub haine. Nu puteai să ieși din cabană fără ochelari. Era plăcut să te bronzezi, dar soarele ne obosise. Nu puteai să te odihnești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de soare. N-aveai unde să te adăpostești. Nu găseai umbră decât lângă vreo stâncă sau lângă cabana construită sub protecția unei stânci de lângă un ghețar, numai că la umbră Îți Îngheța transpirația pe sub haine. Nu puteai să ieși din cabană fără ochelari. Era plăcut să te bronzezi, dar soarele ne obosise. Nu puteai să te odihnești În soare. Mă bucuram să fiu din nou jos, departe de zăpadă. Primăvara venise de prea mult timp ca să mai stăm În Silvretta. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mă bucuram să fiu din nou jos, departe de zăpadă. Primăvara venise de prea mult timp ca să mai stăm În Silvretta. Mă cam plictisisem și de schiat. Stătusem prea mult. Mai simțeam Încă gustul apei din zăpada topită de pe acoperișul cabanei, pe care o tot băusem. Gustul ăsta avusese și el contribuția lui la formarea părerii mele despre schi. Eram fericit că mai erau și alte lucruri În afară de asta și mă bucuram că am coborât de acolo, departe de primăvara nefirească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ne zâmbi În timp ce deschidea sticlele. — Multe scrisori, zise. — Da. Multe. — Prosit, spuse și ieși, luând sticlele goale cu ea. — Uitasem și ce gust are berea. — Eu nu, spuse John. M-am gândit deseori la ea cât am stat sus, la cabană. — Ei, acum o avem. — Niciodată n-ar trebui să faci ceva prea mult timp. — Nu. Am stat prea mult acolo. — Mult prea mult, spuse John. Nu-i bine să faci ceva prea mult timp. Lumina soarelui intra prin fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În care-au furat 20 de perechi de bocanci de la un grup inocent de tineri, bocanci pe care i-au pus pe măgăruși și tuleo, „s-au pierdut apoi În desimea codrului”. Însă nu Înainte de „a fura și alimentele de la cabană”. Articolul acesta ar trebui Încheiat cu o frază perfectă din Sexpress: „Deși mi-am bărbierit păsărica, e mai urîtă ca Înainte”. SÎntem În luna mai, 1992, și din presa pe care-o răsfoiesc cu tot mai mare deliciu, aflu, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lumină aprinsă În toate casele pe lîngă care trecură. Hortons Bay dormea. Nu trecuse nici o mașină. — Încă n-am chef să mă bag În pat, spuse Nick. Vrei să ne plimbăm? Nu, Untură, stai liniștit. — Bine. — Te conduc pînĂ la cabană. Descuiară poarta și intrară În bucătĂrie. Nick deschise frigiderul și se uită ce-i prin el. Vrei ceva de-aici, Untură? O bucată de plăcintă. — Și eu, spuse Nick. Înveli În celofan niște pui prăjit și vreo două felii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Untură, dacă vrei să citești ceva caută În camera mea. Untură se uita la picnicul pe care-l pregătise Nick. Nu fi tîmpit, Wemedge. — Bine, Untură. — Bine. Numai nu fii tîmpit. Untură deschise poarta și o luă peste pajiște spre cabană. Nick stinse lumina și ieși, Închizînd poarta În urma sa. Împăturise mîncarea Într-un ziar. Trecu prin iarba udă, sări gardul și, mergînd pe sub ulmii mari, o luă pe strada care ducea În oraș. Trecu de cutiile poștale R.F.D. de la intersecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de te mirai că nu se rup. Luându-se după urmele proaspete din zăpadă (urme de porci mistreți, probabil o scoafă cu mulți pui), curiozitatea îi înfrâsese frica și ajunsese în luminiș. Ca într-o poveste frumoasă, găsisese acolo o cabană mică din lemn, uitată de lume. La câte nu se gândise atunci! Își închpuise tot felul de scenarii, care aveau în centrul acțiunii căsuța. Niște oameni poposeau acolo, se sfătuiau de seara până dimineața, și a doua zi ieșeau la
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vreun om bolnav de multă vreme, bolnav care-și pierduse speranța de a putea dărui vreunui copil sărac jucării. Când mai crescu, acelor oameni le luară locul un băiat și-o fată, care se iubeau împotriva voinței părinților. Refugiați în cabană, trăiră mult și bine, uitați de lume, până auziră despre boala care-i măcina sănătatea tatălui băiatului, și se întorseseră să- l ajute. Când avea timp, acolo venea, întotdeauna singur, să se simtă bine. Păsările libere, iarba și toate buruienile
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
După câteva secunde, desktopul oferi imaginea unui lac de munte în care se reflectau nori albi și pufoși, o fotografie pe care o făcuse chiar scriitorul cu mai mulți ani în urmă, într-o perioadă fericită în care închiriase o cabană și scrisese câteva nuvele bine primite de critică. Pointerul se fixă deasupra fișierului word care conținea romanul vieții, iar programul se deschise aproape instantaneu, permițând cuvintelor să se prindă într-un dans nebun... 17 Alerga aproape sufocat pe o potecă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Fredy. Aici trebuie să pun mult suflet, pentru că merită. Vreau să le dau peste nas idioților care și-au bătut joc de mine, vreau să mă răzbun! 14 mai 1963 Scriu acum despre excursia pe munte cu Martin. Acolo, la cabana Piatra Arsă, ne-am Întâlnit cu un grup de prieteni de-ai mei, toți iubitori ai muntelui. Am dormit la comun, eu rămânând Între el și prietenul său. Ce senzație Înfiorătoare! Pe Mircea l-am iubit cândva, pe Martin cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Scipio ți-a spus numai adevărul și, dacă tu poți crede acest adevăr, de ce nu vrei să-l crezi? Prima dată când te-am văzut, mi-ai părut un alpinist, un sportiv și nimic mai mult. Însă În seara de la cabană, când ai pus probleme de literatură, am văzut, m-am convins că ești poet. Apoi, pentru mine ai rămas doar poet, altceva nimic. Dar o vedeam pe Lora cum te dorea ca bărbat și atunci m-am uitat mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dragoste mare! Infernal de frumoasă! Așa cum este el, bătrân pentru mine, m-ar putea face fericită și mi-ar elibera penița asta nepricepută, mi-ar face-o să zboare, să viseze... să scrie! Zuluf 10 august 1963 Dragul meu, Ferestrele cabanei erau Întunecate, toți ceilalți dormeau. Noi doi, sub cerul Înstelat, rămăsesem ultimii În chausson-ul cu care venisem, aparatul de radio era deschis la maximum. Dansasem mult. Nimic nu mai putea despărți trupurile noastre În noaptea aceea. Muzica se Încolăcea În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tainele mari ale vieții. Cântecul pornea parcă din noi și ne lua cu el departe, spre țărmul care se cheamă... iubire... Uitasem să mai facem vreo mișcare. Ne țineam așa, unul În brațele altuia. „Eu... nu mai mă duc În cabană“, am spus cu teamă. „Vrei să dormim În mașină?“, ai Întrebat. De fapt, nici eu nu prea voiam să dorm sus. „Hai să rămânem, dacă vrei.“ Ți-ai Închipuit că mă vei avea. Totuși, la refuzul meu, n-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]