4,453 matches
-
un bun prieten al prietenilor săi. — Dar au fost și alții care ți-au oferit bani - îi spuse italianul. De ce nu i-ai primit? Pentru că am promis că voi omorî doar patru, și patru vor muri - răspunse tuaregul cu un calm desăvârșit. Tu ai avut mai mult noroc. Nu este drept. Dacă nu ți se pare drept, ne întoarcem și te schimb cu altul... - Gacel Sayah făcu un gest cu mâna, vrând să întărească cele spuse. - Sunt sigur că vreunul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
greșeală. Ordinele mele sunt clare: sau vii, sau morți, dar sănătoși. - Arătă cu degetul cadavrele și preciză calm: Pe ăștia doi i-au curățat tuaregii și cu asta am terminat discuția. E clar? — Foarte clar - zise Sam Muller cu un calm deconcertant. — Mă bucur că ai înțeles, fiindcă ești plătit cu foarte mulți bani nu numai ca să-ți faci treaba, dar și ca să-ți ții gura. Asta-i meseria noastră și astea sunt regulile... Mai ai vreo întrebare? Doar una - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mi pare rău. Ce să mai zic? — Nimic, la ce ne-ar mai servi acum vorbele și regretele... Mai e ceva ce nu înțeleg... - se hotărî să intervină sud-africanul Sam Muller, care se arăta în continuare incapabil să-și piardă calmul în orice împrejurare. Ori am înțeles eu greșit, ori tu ne-ai asigurat că tot ce mișcă în locul ăsta dezolant nu poate fi altceva decât un dușman. — Așa am spus. — Păi, sunt sigur că astăzi am văzut vulturi, hiene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apoi făcu un gest prin care-i arătă s-o ia spre un colț de stâncă ce dădea puțină umbră, unde să se așeze. — Ce ai de spus? îl întrebă. — Vrem să punem capăt acestei înfruntări nesăbuite... - începu sud-africanul cu calmul lui dintotdeauna. Cu puțină bunăvoință putem reuși ca nimeni să nu mai sufere. — Și ce propui? — Pace în schimbul apei. Nu avem prea multă apă. — Ne mulțumim cu atât cât să supraviețuim până vine avionul să ne ia. — Și cine-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mori de sete? Eu nu, dar nici nu vreau să-mi imaginez. Mi-a ajuns prin ce-am trecut aici. — Am să te urmăresc până și-n iad! - insistă celălalt. — Haide...! Lasă-te de copilării...! - răspunse sud-africanul cu obișnuitul său calm. Nu suntem în curtea școlii. E vorba să încercăm să ieșim de aici întregi... - Se întoarse spre cei care asistau la scenă și care nu păreau nici pe departe că ar vrea să intervină, și întrebă cu un zâmbet abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că n-o să plâng dacă o să-ți taie beregata. — Nici eu dacă o să mori într-o baltă de sânge. — Să nu continuăm povestea asta cu atacuri personale...! - interveni încă o dată Sam Muller, care făcuse un efort deosebit ca să-și recapete calmul obișnuit. Nu mă încântă ideea de a preda un camarad și niciodată nu mi-am imaginat că va trebui s-o fac, dar bănuiesc că încep să fiu prea bătrân pentru meseria asta. Din păcate, uneori nu-ți rămâne altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acel sac ar putea fi a lui. I se părea că încă trăiește un vis. Era speriat. Pentru prima dată în viața lui, curajosul imouchar, care dovedise că e capabil să facă față unor nenumărate primejdii fără să-și piardă calmul, se simțea înfricoșat de felul cum evoluau lucrurile. Tatăl său și experiența îl învățaseră să se înfrunte cu mizeria și cu toți posibilii dușmani ai locuitorilor celui mai neospitalier deșert, dar nimeni nu-l învățase să conviețuiască în armonie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
face să gândești cu regret la lucrurile ce nu le-ai prețuit suficient, să tragi dreapta învățătură din durerile tale și ale altora. “A suferi înseamnă a medita o senzație de durere”, spunea filosoful român Emil Cioran, așa că, păstrându-mi calmul și luciditatea, am ajuns la un moment dat, un clasic al deznădejdii. Dar nu m-am lăsat răpus, slavă Domnului, și am devenit absent la provocările lumii imunde, preocupat de valorile în care am crezut, cu toate că respectul, încrederea în oameni
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
delicat și rezultatul e uimirea cu care, printre povești, bărbatul descoperă alegerile care i-au modelat viața. De la pictorița atipică, alături de care trăiește o iubire adulterină, la minciunile pe care descoperă că i le poate spune cu nonșalanță soției, de la calmul și perspectivele căminului, la nebunia unor legături atipice unei permanente descoperiri de sine. Liniște în octombrie a fost nominalizat de către American Library Association la categoria „Cartea anului“, romanul fiind și pe lista de bestseller-uri a ziarului „Washington Post“. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
vocație filozofică. Întradevăr, nimic atât de ciudat încât să nu fi fost spus până acum de unul dintre filozofii de seamă. 10. Oameni absurzi și idei absurde (Kant) Este un lucru neașteptat să vezi că Immanuel Kant vorbește senin și calm despre posibilitatea de a întâlni oameni absurzi. O face chiar în paginile Logicii sale, întro secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după relație“. Înainte de toate, reamintește principiile formale ale gândirii - al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că nu sună, am pus mâna pe telefon. „Măi Cristi, ce se întâmplă cu filmul ăla? Îl mai faci?“ „Nu, s-au amânat filmările pentru la anul.“ Pauză. ĂEu eram la Breaza, repetam rolul.) „Cristi, și de ce ești așa de calm?“ Și Cristi îmi răspunde: „Aparent sunt calm“. Ne-am înțeles foarte bine. L-am iubit foarte mult pentru cât de profesionist și-a făcut treaba. Vă era frică să lucrați cu un debutant? Nu, pentru că mi-a plăcut povestea foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
romumă, ieșire la sârbi, ieșire din timp. Taxi până la Novi Sad. Taximetristul vorbește românește. Îl cheamă Ivan și e nativ din Sarajevo. La 16 ani a plecat cu familia, ca refugiat de război, luând drumul Banatului sârbesc. Vojvodina, oază de calm aparent. Ne vorbește despre război, moarte, mizerie. O să mai treacă mulți ani până când Serbia se va impăca cu memoria războiului. Deocamdată doliu, încă își plâng morții. Crescendo Novi Sad. Din nou surpriza arhitecturii jugen stil, aceeași ca la Trieste sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
poco sostenuto). După un acord tăios, cântat de întreaga orchestră, oboiul se detașează cu următorul motiv: Apar apoi o serie de sunete ascendente, ca niște acumulări de energie. Tot glasul oboiul face să se audă o melodie mângâietoare: Momentele de calm sunt întretăiate de sonorități puternice, până când totul se potolește, prevestind parcă ceva. Flautul și oboiul schițează apoi, în registrul înalt, motivul ritmic al temei I din partea I propriu-zisă (vivace): Din firavă cum era la început, ea va izbucni cântată de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
propria viață, dar și propria țară pe toate fețele, o iubește, o alungă, îi zâmbește trist, o ceartă, dar niciodată nu o părăsește. Iar în această relație absurdă, viața îi devine, paradoxal, mai lentă, mai interiorizată și mai calmă. Acel calm înșelător care plutește în jurul trăirilor zbuciumate, pe care, altfel, n-am avea curajul să le exteriorizăm decât foarte rar, prin râsete sau plânsete în hohote. „Am ridicat din umeri și m-am dus în hol, i-am luat paltonul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ne-am ospătat, nu au făcut excepție de la regulă, motiv pentru care ne-am prelungit șederea până aproape de miezul nopții, alături de câțiva prieteni români care ni s-au alăturat. De cum ajungi pe Lamma constați că atmosfera insulei se caracterizează prin calm și echilibru între pescari, fermieri, europeni sau americani, care lucrează în zonă și locuiesc în blocuri sau vile picurate parcă de o mană cerească pe dealurile cu junglă. Ciudat cum apar denumiri identice la polul opus al pământului, fără o
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
de o gamă largă de meniuri din bucătăria internațională. Chiar și aici, la ieșire, se aud sunetele misterioase ale junglei, de la urletele nocturne, răgetele fiarelor, mugetele bivolilor, până la cântecul greierilor sau orăcăitul broaștelor. Nu trebuie să vă lăsați păcăliți de calmul aparent al acestor animale: ele rămân cu instinctul lor sălbatic, dispuse oricând să acționeze în căutarea hranei. În general, par să nu le pese de turiști: unele mănâncă, altele rumegă sau dorm înghesuite sub clarul de lună. Nu ne rămâne
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
luni, fu cu totul părăsit. Uitat în odaie cu ușa închisă, dar cu un geam de sus deschis, copilul se zbuciumase, poate cu febră, și căzuse jos din patul neîngrădit. Plin de contuziuni muri repede. Olimpia primi lovitura cu mult calm, aproape ca o ușurare, Stănică însă păru desperat. Sosi cu părul vâlvoi în casa Aglaei, repetă scena inimii slăbite, notifică la toți că existența lui era zdrobită. Aurel fusese cel mai inteligent copil de pe lume și prevestea de pe acum o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui, așa că copilul e pe drumuri. Eu l-am ajutat și i-am dat de mâncare, sperând să câștige procesul. Dar nu merge! - Cum, se aprinse Costache, nu pot eu să las cui vreauaverea mea? - Nu! zise Stănică ostentativ de calm. - Asta e o pungășie! se irită Costache. - Așa e, ai dreptate, așa se-ntîmplă cu cine n-are cap.Și bătrânul de care-ți spun n-a avut minte, fiindcă nu m-a ascultat pe mine. - Și ce trebuia să facă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
S-a ramolit, are să vâre toți banii în cărămidă veche șin-o să mai găsiți nimic. E iresponsabil, și eu să fiu în locul dumitale (vorbea Aglaei) aș lua măsuri. Aglae îl cunoștea însă pe frate-său. De aceea privi lucrurile cu calm. - Dacă Costache s-a apucat să cumpere cărămidă, înseamnăcă n-are de gând să-i dea mare lucru Otiliei. Nu dă el din mână lucrul lui, să-l tai, doar îl cunosc. Nu-ți închipui c-a cheltuit cine știe cât pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tot spațiul disponibil al unui apartament. Voia tavan cu grinzi, și, în locul balconului, care ar fi putut să cadă, pălimar repetat și la etaje. Pivnița ținea s-o facă nu sub casă, ci în fundul curții. Zidarul ascultă aceste deziderate cu calm și înțelegere, fiindcă era obișnuit să construiască locuințe nu după rațiuni estetice și arhitectonice, ci după instrucțiile clienților. Moș Costache voia să facă jos prăvălii, dar pretindea că trebuiau urcate cu cel puțin trei sferturi de metru deasupra solului, ca să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai epocii de aur. Dar, Încet, Încet, am Început să-l apreciez din ce În ce mai mult pentru bunul simț al ideilor domniei sale și pentru dragostea de țară și neam, exprimate foarte frumos În cuvinte și În expresia feței. Și Îl admir pentru calmul și echilibrul cu care primește jignirile și loviturile sub centură ale celor mai tineri, care se cred și cei mai deștepți. Dar să revenim la emisiunea domnului Marius Tucă. Domnul Cosmin Gușă l-a atacat urât, profund jignitor pe domnul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
în celulă cu Lugoșianu, înaintea execuției acestuia. Militarul mi-a povestit că era curios să schimbe o vorbă cu el, pe care toți îl știau irevocabil condamnat la moarte, cu execuție sigură. I se părea că Lugoșianu era neașteptat de calm, chiar indiferent. A reușit cu greu să lege o vorbă cu el. „Și nu regreți nimic?“ l-a întrebat. „Ce să regret? a zis Lugoșianu, n-am nimic de regretat.“ „Eu te întreb așa, a zis militarul, ca să te îndemn
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spre stânga, către insulița negricioasă care abia se vedea deasupra apei. Omul n-a ezitat și s-a așezat, curios, în locul pe care i l-am indicat, privind la mare. L-am rugat să aștepte un timp, să privească marea calm, nu cu curiozitatea de a aștepta să apară ceva ieșind din mare. Omul s-a supus și, după câtva timp, îi șoptesc: „Nu simțiți nimic special?“ Omul și-a măsurat cuvintele, a înțeles că nu e vorba de ceva senzațional
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu cravașa în mână, uitându-se în ochii mei: „Bă, te omor aici și te bag în nămol și dispari de pe fața pământului.“ I am zis s-o facă, că eu tot nu mă mișc până nu mi trece durerea. Calmul meu hotărât l-a scos de tot din țâțâni, și nu mai știa ce să-mi facă și ce să-mi zică, așa de cumplită i se părea atitudinea mea. „Mă, tu vrei să mori, spune?“ Se vedea că vorbele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
latența ei și expresia acestei forțe este puterea ei; ea nu este ascunsă, ieșind când și când din acești oameni, ci este, ca să zic așa, la îndemâna lor, ieșită lent și fără efort la suprafață, evidentă și calmă. Cine nu are calmul forței sale nu are nici puterea acesteia. Ea se arată gata să fie disponibilă ca putere; sau, mai exact, dispusă în mod deschis să se arate fără să caute să se arate. Aici stă importanța ei: ea există ca forță
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]