KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

Eu ce pot să aduc? Fă tu budinca, ce zici? — Perfect. Ne vedem joi. Ghemuită lîngă Dan, pe canapea, mă gîndesc că-mi iubesc prietenii. Gregory Își ia ceva de băut, iar Trish Își azvîrle pantofii ca să se trîntească pe canapeaua de vizavi. Îmi place la nebunie că-i pot pofti la masă și că, pentru ocazia asta, pot să port blugi și papuci de casă. E totul atît de confortabil. Poate că n-am crescut eu În sînul unei familii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pliante, copiii pot dormi Împreună. — Sau cu noi În cameră, sugerează Trish. Mă rog, vedem noi. Dar ce grozav! O vacanță! Și Încă În sudul Franței! Întoarce paginile albumului pînă ajunge la prima, iar eu mă așez lîngă ea pe canapea și studiem Împreună fotografiile, cu mare atenție, Încercînd să memorăm fiecare oblon, fiece perete de piatră, fiecare pat imens, de epocă, din lemn de cireș. — Nu-i așa că arată totul foarte idilic? oftează ea. — Așa e. Și cel mai frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
intenția și voi Încerca să nu mai fac asta, bine? — Bine. Las șervetul de bucătărie și mă duc să-mi caut soțul. — N-o să-ți vină să crezi ce-a zis maică-ta, șoptesc eu de Îndată ce-l găsesc, așezat pe canapea, jucînd table cu Gregory. — Ce? — Grăbește-te să termini jocul, apoi o să mergem la culcare și-o să-ți povestesc. În intimitatea dormitorului nostru, Îi repet lui Dan Întreaga conversație, iar el se uită la mine cîteva secunde, după care izbucnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
În vogă figuri ale momentului. Ce frumos. Și ce păcat că nu m-am străduit să socializez mai mult cu oamenii aceștia, la naiba, că nu m-am Îmbrăcat așa, Înainte să mă mărit. Îl urmez pe Charlie spre o canapea și mă așez, Întinzînd paharul ca să-mi fie umplut de Jonathan, care face turul Încăperii. Dragul meu soțior Încă mai vorbește cu Kate. La toți dracii cu el, n-o să-l las să-mi strice seara. Mă Întorc către Charlie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
lipsă de reguli se aplică și În casa noastră. Înșfacă un creion colorat și mîzgălește pe tot peretele, În timp ce maică-sa Încearcă oarecum să-l oprească, spunîndu-mi plină de admirație că fiul ei are mult simț artistic. Se cațără pe canapea Încălțat, cu ghetele pline de noroi, iar Trish Îi șoptește dulce să se dea jos și ridică doar din umeri atunci cînd nu o bagă În seamă, continuînd să vorbească, În vreme ce eu sufăr un ușor atac de apoplexie. Dumnezeule, canapelele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
canapea Încălțat, cu ghetele pline de noroi, iar Trish Îi șoptește dulce să se dea jos și ridică doar din umeri atunci cînd nu o bagă În seamă, continuînd să vorbească, În vreme ce eu sufăr un ușor atac de apoplexie. Dumnezeule, canapelele astea au costat o avere. Dacă nu are voie să mănînce un lucru, arată spre el și urlă, așa că Trish sfîrșește invariabil prin a-i da exact ce-și dorește ca să-l facă să tacă. Știu că n-ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mă sufocă un suspin. Tot ce pot face e să Încerc să Îmi Înghit lacrimile care sînt pe cale să-mi apară În ochi. PÎnă ajung eu acasă, Rachel și-a primit deja banii și a plecat, iar Dan stă pe canapea, uitîndu-se În gol. Intru și-mi dau haina jos, apoi mă așez pe canapeaua din fața lui. Nu mai pot continua așa. Nici unul din noi nu mai poate. Ceva trebuie neapărat să se schimbe și, chiar Înainte să apuc să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
lacrimile care sînt pe cale să-mi apară În ochi. PÎnă ajung eu acasă, Rachel și-a primit deja banii și a plecat, iar Dan stă pe canapea, uitîndu-se În gol. Intru și-mi dau haina jos, apoi mă așez pe canapeaua din fața lui. Nu mai pot continua așa. Nici unul din noi nu mai poate. Ceva trebuie neapărat să se schimbe și, chiar Înainte să apuc să mă gîndesc la cuvinte, ele Îmi ies din gură, sinistru de calme, aproape o șoaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
stau cu ai mei pînă se mai limpezesc puțin apele. Iese și Îl aud intrînd În dormitor, deschizînd ușile dulapurilor și sertarele și Îndesînd haine Într-o geantă sport. O vreme, nu sînt În stare să mă mișc. Stau pe canapea, nevenindu-mi să cred că totul e adevărat, că noi chiar am avut conversația asta, că soțul meu mă părăsește. Că totul a luat sfîrșit. Mă ridic și stau În pragul dormitorului, privindu-l, dorindu-mi să spun mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pe Oscar cu mine și-o să putem discuta cum trebuie despre toate. — SÎnt OK, Trish. Nu e nevoie să faci asta. — Sigur că e nevoie, zice ea. De-asta există prieteni. Lisa și Trish stau una lîngă alta, ghemuite pe canapea, iar pe chip li se citește o tristețe infinită. Lisa mă sunase la nouă ca să vadă ce mai fac. Cum am putut să nu-i spun, cum putusem să-i ascund ceva atît de important? Așa că i-am spus, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
avut o noapte proastă, iar astăzi nu a vrut să se culce pînă la ora două. E posibil să fie treaz. Mă duc să verific. — Te-ar deranja dacă l-aș trezi eu? Nu, deloc. Bine, mergi. Mă așez pe canapea și-mi examinez unghiile. Doamne, cum de-am ajuns să fim atît de politicoși? Mai am puțin și-i ofer o ceașcă de ceai. După un timp, intru binișor În camera lui Tom. Ușa e Întredeschisă, iar el stă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
să zîmbească. — ‘te bună, Ellie, spune, după care se urcă În mașină și dispare. Nici unul nu suflă o vorbă despre faptul că, peste două zile, serbăm doi ani de la căsătorie. Intru În casă și-mi petrec restul serii singură pe canapea, holbîndu-mă În gol și Întrebîndu-mă cînd au Început toate să meargă prost. Au trecut opt săptămîni de cînd a plecat Dan, iar mie nu-mi vine să cred cît de alandala a devenit viața mea. Oare am completat atîtea hîrțoage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Lisa pretinde că nu ar fi genul care preferă aventurile de-o noapte, cel puțin de cînd s-a născut Amy. Dar tot ea spune și că nimic nu se compară cu o atracție puternică, Încheiată cu o tăvăleală pe canapea, sau cu un sărut plin de pasiune, dat În pragul ușii, la Încheierea serii. Nu am Înțeles niciodată toate astea. CÎnd l-am cunoscut pe Dan, am fost foarte fericită că nu a existat senzația asta de stînjeneală și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
el. Chiar după colț. Te pot conduce acasă? Dau din cap aprobator. Ce altceva aș putea face? CÎnd intrăm pe strada mea, conversația Încetează. Mă gîndesc la Lisa și la poveștile ei despre sărutări pasionale În prag, la tăvăleli pe canapea și la Dan. Chiar nu sînt pregătită. În timp ce bag cheia În broască, mă Întorc spre Charlie, gata să spun ceva politicos prin care să indic că seara s-a Încheiat, pentru că știu că fantezia e una, iar să mă sărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
era absolut sigură că ei o plăceau cu adevărat. În noaptea asta, intenționez să fiu mai degrabă ca Lisa decît ca mine Însămi. Am de gînd să aprind lumînări, să pun Norah Jones la volum scăzut, să mă așez pe canapea alături de Charlie Dutton și să Îl privesc lung și cu pasiune, peste marginea paharului de vin roșu. Dacă Charlie Dutton nu se dă la mine, și sînt absolut sigură că o va face (există oare vreo situație mai prielnică?), intenționez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ai și cristalurile astea și cutiuțele pictate. CÎnd ne-am despărțit, acestea au fost exact obiectele pe care am fost fericit să i le las fostei mele soții. CÎnd v-ați despărțit? — Acum patru ani. De ce Întrebi? Mă Îndrept către canapea și mă așez. — Pari a vorbi despre ea cu mare ușurință și fără nici o urmă de emoție. Mă Întrebam cînd voi ajunge și eu așa. — Sincer, sînt de părere că asta depinde de fiecare caz În parte. Mie mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
lui Charlie sînt mai ascuțiți decît ai lui Dan, talia lui e mai lată și are o pernuță confortabilă de carne pe care nu o observasem Înainte. Ne mișcăm fără o vorbă spre camera de zi, unde ne Întindem pe canapea, explorîndu-ne unul celuilalt liniile corpului, murmurînd și zîmbindu-ne. Știu că e excitat. Simt asta. Și știu că ar trebui să fiu și eu la fel, avînd În vedere sentimentele pe care mi le-a trezit Înainte de seara asta. Cu toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
jaluzele din pînză ciocolatie și un covor din sisal. Singurul indiciu că În ea locuiește o fetiță este patul și chiar și acesta este din lemn de cireș sculptat de mînă, care, după spusele Lisei, poate fi transformat Într-o canapea elegantă, cînd o să mai crească micuța. Prin casa mea sînt Înșirate diverse fotografii cu Tom. Lisa a acoperit un perete al holului cu fotografiile lui Amy, toate În alb și negru, realizate de profesioniști. Unele sînt cu Amy și Lisa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
de ziua nevesti-sii. Ei au sosit ieri, iar Linda nu știe că noi, ceilalți, vom apărea În seara asta, la cina aniversară de la The Cliff. Tom se zgîiește copleșit la ecranul TV imens, cu plasmă, situat față În față cu canapeaua din apartamentul nostru, apoi dă fuga În dormitor. — Mami! strigă el Încîntat. Tati! Mai e și aici un ecran gigantimens. Putem să ne uităm acum? Putem, tati? Te rog? — Nu, dragule, spune Dan, urmîndu-l În Încăpere. Azi nu ne uităm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
apartament cu două camere) și despachetez hainele Înainte să iau un măr din coșul cu fructe și să merg să mă așez afară, pe terasă. Luxul acestui loc mă face să zîmbesc Încontinuu. Chiar și pe terasă au pus o canapea. O canapea! În aer liber! Trebuie că-l costă pe Michael o avere, dar dacă ăsta e prețul pe care trebuie să-l plătească pentru o indiscreție din trecut, atunci n-are Încotro. Încerc să nu mă gîndesc prea des

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
două camere) și despachetez hainele Înainte să iau un măr din coșul cu fructe și să merg să mă așez afară, pe terasă. Luxul acestui loc mă face să zîmbesc Încontinuu. Chiar și pe terasă au pus o canapea. O canapea! În aer liber! Trebuie că-l costă pe Michael o avere, dar dacă ăsta e prețul pe care trebuie să-l plătească pentru o indiscreție din trecut, atunci n-are Încotro. Încerc să nu mă gîndesc prea des la vremurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ușă și, uitîndu-mă pe vizor, o văd pe Emma afară. Deschid și mă cuprinde cu brațele, Îmbrățișîndu-mă strîns. — Îți vine să crezi cum arată locul ăsta? Întreabă ea plimbîndu-se prin apartament și Înșfăcînd o pară, Înainte să se prăbușească pe canapea. Nu e cel mai incredibil hotel din cîte ai văzut? Prin comparație, Calden e un motel de mîna a doua, rîde ea și mușcă din fruct. — O, mersi! Dar nu greșește. Și ghici ce? Pot să jur că tocmai l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

și-ar fi putut păstra apartamentul cu șemineu și cu verandă Închisă și camera lui Kevin, cu tapetul ce părea o adevărată grădină, atât de multe flori și păsări erau pe el. Iar aici copiii erau forțați să doarmă pe canapeaua din bucătărie, În timp ce ea dormea cu bătrâna, baba aceea zgârcită care o disprețuia, Îl disprețuia, și de care fugise pe la douăzeci de ani, sperând să se elibereze de mama ei și de trecutul ei mizerabil. O, Doamne, ajută-mă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Olimpia sforăia, provocând o simfonie complexă de horcăituri, șuierături și plescăituri. Gura, lipsită În mare parte de dinți, cu gingiile roșii ca interiorul unui stomac, era căscată pentru a captura aerul ce părea să-i lipsească. Dormeau și copiii, pe canapeaua din bucătărie. Și totuși, nici măcar dacă-și Încorda auzul, Emma nu reușea să le audă respirația. Uneori, noaptea, se trezea speriată și mergea să vadă dacă mai erau Într-adevăr acolo. Era speriată la culme de teama că Antonio, cine știe cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nu avea niciodată timp să citească, numele personajelor nu-i spuneau nimic, aventurile lor Îi rămâneau mereu necunoscute. Poate că era lipsa ei de Înțelegere, crescândă, pentru literatură. Poate că era doar oboseala sau neliniștea, sau gândul la copiii de pe canapea - sau la Antonio, jos În stradă. Îi răsunau În urechi cuvintele Olimpiei. Prefăcătorie. Și ipocrizie. Și totuși nu reușea să scape de ele. Un tată fără copii, carne din carnea lui, e un lucru Într-adevăr urât, lasă naibii divorțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]