3,764 matches
-
că "Mademoiselle de Blois", titlu acordat mai tarziu mai tinerei sale surori vitrege, Françoise-Marie de Bourbon. La 16 ianuarie 1680, Mărie Anne s-a căsătorit cu vărul ei, Louis Armând de Bourbon, Prinț Conți, care era "prinț de sânge", în capelă Castelului Saint-Germain-en-Laye. Zestrea ei a fost de un milion de livre. În 1683, și-a pierdut fratele iubit, Contele de Vermandois, care a fost născut în aceeași zi la un an după ea. Tânărul fusese exilat de la curte după implicarea
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]
-
primit o zestre de 2 milioane de livre, mult mai mult decât au primit cele două surori atunci când s-au căsătorit. Prințesa Douairière a murit de o tumoare la creier, la Paris, la 3 mai 1739. A fost înmormântată în capelă de la Saint-Roch.
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]
-
Légitimée de France". La momentul nașterii sale, părinții ei, Ducele și Ducesa de Bourbon, erau căsătoriți de 8 ani. Deși Louise Élisabeth a fost al treilea copil din cei nouă, ea a fost cea mai longevivă. A fost botezata la capelă de la Versailles la 24 noiembrie 1698 împreună cu fratele ei mai mare Louis Henri și sora ei mai mică Louise Anne. Sora ei Élisabeth Thérèse Alexandrine de Bourbon s-a născut în 1705; Élisabeth Alexandrine a fost numită după sora ei
Louise Élisabeth de Bourbon () [Corola-website/Science/321126_a_322455]
-
ei a căzut pe moștenitorul și mai prestigioasei Case de Orléans. Ca urmare, la 17 decembrie 1743, la vârsta de șaptesprezece ani, Louise Henriette s-a căsătorit cu vărul ei de-al doilea, Ducele de Chartres, Ludovic-Filip d'Orléans, în capelă Palatului Versailles. Mama Louisei Henriette, Louise Élisabeth de Bourbon, speră că mariajul să pună capăt rivalității dintre Casă de Bourbon-Condé și Casa de Orléans. Sursă conflictului era animozitatea dintre mama Louisei Élisabeth, Louise-Françoise de Bourbon Prințesa de Condé, și mătușa
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
cu preferință masculină. A fost botezat la 31 august 1979. Nașii săi sunt: Ducele de Halland, Prințul Leopold de Bavaria, regina Margareta a Danemarcei și Prințesa Birgitta a Suediei. La 13 iunie 2015, prințul Carl Philip s-a căsătorit la capela Palatului Regal din Stockholm cu Sofia Hellqvist. Primul lor copil, prințul Alexander, s-a născut pe 19 aprilie 2016.
Prințul Carl Philip, Duce de Värmland () [Corola-website/Science/321221_a_322550]
-
Sfintei Ecaterina de Siena) iar locul de desfășurare va fi Westminster Abbey. Deși abația este locul tradițional de încoronarea a monarhilor din anul 1066, recent este biserica aleasă pentru nunți regale; înainte de 1918 cele mai multe nunți regale au avut loc la capela regală de la Palatul St James și la capela Sf. George de la Castelul Windsor. Abația, care are o capacitate de 2000 de oameni, a fost locul nunților regale recente, inclusiv a reginei Elisabeta a II-a (atunci Prințesa Elisabeta) cu Prințul
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
va fi Westminster Abbey. Deși abația este locul tradițional de încoronarea a monarhilor din anul 1066, recent este biserica aleasă pentru nunți regale; înainte de 1918 cele mai multe nunți regale au avut loc la capela regală de la Palatul St James și la capela Sf. George de la Castelul Windsor. Abația, care are o capacitate de 2000 de oameni, a fost locul nunților regale recente, inclusiv a reginei Elisabeta a II-a (atunci Prințesa Elisabeta) cu Prințul Filip (1947), a Prințesei Margareta cu Anthony Armstrong-Jones
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
fiul preotului prezbiterian londonez Joshua Bayes și s-a născut probabil în Hertfordshire. În 1719, s-a înscris la Universitatea din Edinburgh pentru a studia logica și teologia. La întoarcerea sa în 1722 l-a ajutat pe tatăl său în capela sa nonconformistă din Londra înainte de a se muta la Tunbridge Wells, Kent în preajma lui 1734. Acolo, a fost preot al capelei Mount Sion până în 1752. A publicat două lucrări în timpul vieței, una de teologie, alta de matematică: S-a speculat
Thomas Bayes () [Corola-website/Science/321255_a_322584]
-
Edinburgh pentru a studia logica și teologia. La întoarcerea sa în 1722 l-a ajutat pe tatăl său în capela sa nonconformistă din Londra înainte de a se muta la Tunbridge Wells, Kent în preajma lui 1734. Acolo, a fost preot al capelei Mount Sion până în 1752. A publicat două lucrări în timpul vieței, una de teologie, alta de matematică: S-a speculat că Bayes ar fi fost ales Fellow of the Royal Society în 1742 după ce a publicat "Introduction to the Doctrine of
Thomas Bayes () [Corola-website/Science/321255_a_322584]
-
mulțime numeroasă (20.000 de oameni noaptea și peste 50.000 dimineața) de susținători ai independenței s-au adunat în jurul clădirii Consiliului Suprem. S-au ridicat baricade anti-tanc și s-au pregătit structuri defensive în clădirile învecinate. S-au înființat capele provizorii. Oamenii din mulțime s-au rugat, au cântat și au strigat slogane pro-independență. Trupele sovietice nu au mai atacat, retrăgându-se. Imediat după atacuri, Consiliul Suprem a publicat o scrisoare deschisă adresată popoarelor Uniunii Sovietice și întregii lumi prin
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
ca biserică parohială. În anul 1776, boierul Constantin Balș a ctitorit în cimitirul satului Ionășeni o biserică cu hramul "Nașterea Maicii Domnului", care a devenit biserică parohială a localității. Bisericuța de lemn din livadă a rămas doar cu rolul de capelă pentru nevoile curții boierești, aici slujindu-se doar sporadic. Deoarece această biserică devenise neîncăpătoare pe măsură ce populația satului creștea, în anul 1925 s-a construit în centrul satului o nouă biserică cu hramul "Sf. Constantin și Elena", care a preluat rolul
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
ce evocă forță plastică a lui Andrea del Castagno. Nu sunt neglijate nici detaliile de fond ale lucrării, care prin modul de aranjare creează iluzia spațialității. Prima sa mare lucrare în care își manifestă cu adevarat personalitatea a fost decorarea capelei dedicată sfintei Fină, patroana spirituală a orășelului Sân Gimingnano. Au fost cooptați artiști florentini de valoare că: arhitectul Giuliano da Maiano, fratele său, sculptorul Benedettoo, iar partea de pictură revenind lui Ghirlandaio. Astfel, în lucrarea "Funeraliile sfintei Fină" ("Esequie di
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
Sarto. În 1513 începe să lucreze pentru familia Medici. În anul următor, pictează în peristilul bisericii "Santissima Annunziata", împrejurul stemei papei Leon al X-lea, fresce înfățișând alegoria credinței și milostivirii. Spre sfârșitul anului 1515, papa începe, în Florența, construcția capelei papale în incinta bisericii "Santa Maria Novella". Participând la decorarea acesteia, Pontormo surprinde prin forță talentului sau. Astfel, frescă "Sfântă Veronica" (1515) surprinde prin vioiciunea culorilor și lipsa echilibrului simetric, elemente care prevestesc stilul manierist de mai tarziu al artistului
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
era atât de firesc, de delicat și de gingaș - s-a transformat în urma acestui efort. În niciuna din operele sale nu vom mai putea regăsi nimic din calitatea și farmecul de odinioară." În perioada 1526 - 1528, Pontormo lucrează la decorarea capelei Capponi, din cadrul bazilicii Santa Felicită. Se remarcă aici lucrarea în ulei pe lemn intitulată "Pietà" ("Deposizione"). Și aici avem de-a face cu o abatere de la tradiție, conform căreia tabloul trebuia să conțină scenă cu Maica Domnului cu Isus în
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
noi, așa cum am făcut la Stein." Însă sănătatea ei era din ce în ce mai precară. La 4 februarie, la puțin timp după miezul nopții, un preot a împărtășit-o; Prințesa a murit în aceeași dimineață în jurul orei 4. Corpul prințesei a rămas în capelă până a fost dus înapoi în Portugalia la 7 mai 1853. La 12 mai cortegiul a debarcat la Lisabona și au urmat funeralii grandioase. A fost înmormântată lângă tatăl ei.
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
ei a fost a doua în linia de succesiune. Augusta a primit o educație atentă; negocierile legate de căsătoria ei au început în 1761. La 16 ianuarie 1764, Augusta s-a căsătorit cu Karl William Ferdinand, Duce de Brunswick, la capela regală a Palatului St James. Augusta a considerat reședința din Brunswick ca fiind prea simplă. Ea a revenit în Marea Britanie în 1764 pentru a da naștere primului ei copil și s-a întors în Brunswick la mult timp după naștere
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
Cadrelor Didactice din Varșovia. După întemeierea coloniei Bulai, locuitorii polonezi participau la slujbele celebrate la Biserica romano-catolică din Suceava, de pastorația credincioșilor din Moara ocupându-se preoții Parohiei din Suceava. În perioada interbelică a fost construită pe malul lacului o capelă mică de lemn, unde se oficiau și slujbe religioase cu participarea credincioșilor din Suceava care, în anii '30 ai secolului al XX-lea, veneau aici în special la slujbele închinate Sfintei Maria. Între anii 1925-1930, locuitorii din Bulai au strâns
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
proiect va fi realizat, noua biserică amplasată fiind în cimitirul catolic. Din cauza faptului că autoritățile laice din vremea regimului comunist nu acordau autorizații de construcție pentru biserici, pr. Johann Proschinger a făcut în 1981 o cerere doar pentru construirea unei capele în cimitirul catolic din Bulai. Primind autorizația de construcție, el a cumpărat materiale pentru construcția capelei cu fondurile parohiei din Suceava, precum și din donațiile celor ce îl cinstesc pe Sf. Anton de Padova. Lucrările de construcție au fost începute în
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
din vremea regimului comunist nu acordau autorizații de construcție pentru biserici, pr. Johann Proschinger a făcut în 1981 o cerere doar pentru construirea unei capele în cimitirul catolic din Bulai. Primind autorizația de construcție, el a cumpărat materiale pentru construcția capelei cu fondurile parohiei din Suceava, precum și din donațiile celor ce îl cinstesc pe Sf. Anton de Padova. Lucrările de construcție au fost începute în primăvara anului 1982, fiind finalizate doi ani mai târziu. Slujba de sfințire a capelei a fost
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
pentru construcția capelei cu fondurile parohiei din Suceava, precum și din donațiile celor ce îl cinstesc pe Sf. Anton de Padova. Lucrările de construcție au fost începute în primăvara anului 1982, fiind finalizate doi ani mai târziu. Slujba de sfințire a capelei a fost celebrată la 7 august 1984 de către Mons. Petru Gherghel, "ordinarius ad nutum Sanctae Sedis cum munere administratoris apostolicis" al Episcopiei Romano-Catolice de Iași și viitor episcop de Iași. Cu acest prilej, biserica a primit hramul Sfântului Maximilian Maria
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
Louis Armând de Bourbon, Prinț de Conți și a lui Louise Élisabeth de Bourbon. Louise Henriette era prințesa de sânge ("princesse du Sang") și cunoscută la Curte că "Mademoiselle de Conți". Cuplul s-a căsătorit la 17 decembrie 1743 la capelă Palatului Versailles. După câteva luni de o pasiune care a surprins pe toată lumea de la Curte, cuplul a început să se îndepărteze iar tânăra Ducesa de Chartres a început să ducă o viață scandaloasa. Acest lucru l-a determinat pe socrul
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. Deși târgul Câmpulung Moldovenesc nu era localitate de frontieră, aici s-au stabilit trupele de grăniceri austrieci. Pentru nevoile lor spirituale a fost construită în 1775 o capelă de rugăciune, la care slujea preotul militar carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din Galiția. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță a fost mutat la Gura Humorului, iar preotul Harrasch a plecat la noul sediu al grănicerilor. În anul 1784
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din Galiția. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță a fost mutat la Gura Humorului, iar preotul Harrasch a plecat la noul sediu al grănicerilor. În anul 1784 s-a construit în oraș o primă capelă romano-catolică, din lemn, care avea și o mică clopotniță. Aceasta era folosită atât de militari, cât și de civilii din localitate. Capela avea dimensiuni foarte mici, iar credincioșii care participau la Liturghie stăteau și afară. După câțiva ani, în 1788
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
Harrasch a plecat la noul sediu al grănicerilor. În anul 1784 s-a construit în oraș o primă capelă romano-catolică, din lemn, care avea și o mică clopotniță. Aceasta era folosită atât de militari, cât și de civilii din localitate. Capela avea dimensiuni foarte mici, iar credincioșii care participau la Liturghie stăteau și afară. După câțiva ani, în 1788, s-au construit un turn de clopotniță și un oratorium, alăturate casei capelanului. Capela și anexele sale se aflau pe locul unde
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
de militari, cât și de civilii din localitate. Capela avea dimensiuni foarte mici, iar credincioșii care participau la Liturghie stăteau și afară. După câțiva ani, în 1788, s-au construit un turn de clopotniță și un oratorium, alăturate casei capelanului. Capela și anexele sale se aflau pe locul unde este astăzi Școala generală nr. 2. În 1785, această capelanie locală a fost transformată în parohie. Parohia Gura Humorului avea în acel an în îngrijire spirituală un număr de 332 de credincioși
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]