3,300 matches
-
este conformă cu cele ale recentelor grupuri speciale ale OMC care au examinat constatările legate de neatribuire a prejudiciului altor factori decât importurile care fac obiectul unor subvenții, descrise la considerentul 106. (118) Reexaminarea nu a indicat vreo legătură de cauzalitate între supracapacitate și scăderea prețurilor sau prejudiciul suferit de industria comunitară. În schimb, industria comunitară a înregistrat pierderi excesive în 2001, în timp ce prețurile importurilor incriminate au scăzut și volumul acestora pe piața Comunității atingea un nivel - record. Respectivul contrast arată
32006R0584-ro () [Corola-website/Law/295229_a_296558]
-
Pe baza celor menționate anterior, se poate concluziona că prețurile importurilor care nu fac obiectul unor subvenții nu au afectat prețurile de vânzare ale industriei comunitare. (122) La fel ca în cazul supracapacității, reexaminarea nu a indicat vreo legătură de cauzalitate între importurile care nu fac obiectul unor subvenții și scăderile de preț sau prejudiciul suferit de industria comunitară. Simultan, performanțele acesteia din urmă s-au deteriorat considerabil în contextul creșterii constante a volumului importurilor incriminate și a subcotării de prețuri
32006R0584-ro () [Corola-website/Law/295229_a_296558]
-
și concluziile sale cu privire la: ... a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dacă identitatea nu este cunoscută; ... b) felul morții; ... c) cauza medicală a morții; ... d) existența leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului vulnerant și legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice și deces; ... e) rezultatele investigațiilor de laborator efectuate asupra probelor biologice prelevate de la cadavru și a substanțelor suspecte descoperite; ... ---------- Lit. e) a alin. (8) al art. 185 a fost modificată de pct. 122 al art. 102, Titlul
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (*actualizat*) ( Legea nr. 135/2010 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277570_a_278899]
-
și concluziile sale cu privire la: ... a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dacă identitatea nu este cunoscută; ... b) felul morții; ... c) cauza medicală a morții; ... d) existența leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului vulnerant și legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice și deces; ... e) rezultatele investigațiilor de laborator efectuate asupra probelor biologice prelevate de la cadavru și a substanțelor suspecte descoperite; ... ---------- Lit. e) a alin. (8) al art. 185 a fost modificată de pct. 122 al art. 102, Titlul
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (*actualizat*) ( Legea nr. 135/2010 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276286_a_277615]
-
nu pot constitui un suflet, o entitate veșnică, deoarece se află într-o permanentă transformare, sunt efemere. Existența unui om este relativă, a fost făcută posibilă prin intersecția unor forțe universale supuse unor schimbări permanente, este dependentă unei legi a cauzalității, este o componentă trecătoare a universului și a timpului, "o flacără în această mare de foc". Budismul nu admite astfel nimic veșnic, neschimbabil, totul fiind impermanent, schimbător, lipsit de substanță. Astfel, budiștii nu pot vorbi despre un "eu" veșnic, despre
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
de la Universitatea din Oxford. El a analizat șapte studii de cercetare care au investigat corespondența dintre atitudinea față de religie și inteligența măsurată printre elevi și studenți din SUA. Deși o corelație clar negativă a fost găsită, analiza nu a identificat cauzalitatea, dar a observat că factori precum mediul familial autoritar și clasa socială pot juca, de asemenea, un rol. Studii privind proporția condamnaților la închisoare fără instruire religioasă plasează procentul la aproximativ 0.1%. Pe de altă parte, alte analize statistice
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
nici un mister sau taină în credință. El demonstrează că Dumnezeu este treimic dar nu explică modul în care se raportează Persoanele divine una la alta. Pe de altă parte, Anselm nu confundă demonstrarea (oferirea de „rațiuni necesare”) cu ideea de cauzalitate. Este foarte important, pentru Anselm, doar faptul că adevărurile credinței pot fi demonstrate, ceea ce nu înseamnă și stabilirea vreunei cauzalități în raportul omului cu Dumnezeu, sau anularea ideii de voință liberă. Rațiunile necesare nu aduc în discuție necesitatea absolută ci
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
Persoanele divine una la alta. Pe de altă parte, Anselm nu confundă demonstrarea (oferirea de „rațiuni necesare”) cu ideea de cauzalitate. Este foarte important, pentru Anselm, doar faptul că adevărurile credinței pot fi demonstrate, ceea ce nu înseamnă și stabilirea vreunei cauzalități în raportul omului cu Dumnezeu, sau anularea ideii de voință liberă. Rațiunile necesare nu aduc în discuție necesitatea absolută ci, în termenii lui Boethius, "necesitatea condiționată": dat fiind faptul că omul există, că el a fost creat pentru fericirea eternă
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
observatorul extern ar vedea suprafața stelei înghețată în timp la momentul în care colapsul duce steaua sub limita razei Schwarzschild). În 1958, David Finkelstein identifică suprafața Schwarzschild pe care o numește orizontul de evenimente, ca fiind o membrană perfect unidirecțională : cauzalitatea o poate traversa într-un singur sens. Aceste concluzii nu contrazic în mod direct rezultatele lui Oppenheimer, ci mai degrabă le completează prin includerea punctului de vedere al unui observator care se prăbușește spre singularitate. În 1967 Stephen Hawking și
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
III). Cunoașterea evenimentelor, fie ele și viitoare, nu reprezintă o anticipare sau o programare a lor ci, dimpotrivă, faptul că evenimentele se vor întâmpla constituie sursa cunoașterii lor. Ele sunt știute pentru că se vor întâmpla. Problema nu este una de cauzalitate, deci interesul nu se axează pe întrebarea „care este cauza primă a lanțului?”. Separând noțiunile de necesitate și cauzalitate, Boethius oferă o analogie: dacă o persoană stă așezată, înseamnă că propoziția care afirmă că respectiva persoană stă așezată trebuie să
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
că evenimentele se vor întâmpla constituie sursa cunoașterii lor. Ele sunt știute pentru că se vor întâmpla. Problema nu este una de cauzalitate, deci interesul nu se axează pe întrebarea „care este cauza primă a lanțului?”. Separând noțiunile de necesitate și cauzalitate, Boethius oferă o analogie: dacă o persoană stă așezată, înseamnă că propoziția care afirmă că respectiva persoană stă așezată trebuie să fie o propoziție adevărată. Convers, dacă opinia că persoana respectivă șade este o opinie adevărată, înseamnă că persoana respectivă
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
nu este cauza întâmplării ca atare, după cum nici evenimentul, dacă se întâmplă, nu este o cauză a cunoașterii lui Dumnezeu despre el. Ar fi chiar impiu să admitem o astfel de relație. Boethius este de părere că nu există nici o cauzalitate în această situație, deși nu neagă existența unei necesități. Există deci necesitate fără cauzalitate, în virtutea căreia, dacă ceva este știut, acel ceva trebuie să se întâmple. Cunoașterea nu este o cauză a ceea ce se întâmplă ori se va întâmpla, legătura
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
o cauză a cunoașterii lui Dumnezeu despre el. Ar fi chiar impiu să admitem o astfel de relație. Boethius este de părere că nu există nici o cauzalitate în această situație, deși nu neagă existența unei necesități. Există deci necesitate fără cauzalitate, în virtutea căreia, dacă ceva este știut, acel ceva trebuie să se întâmple. Cunoașterea nu este o cauză a ceea ce se întâmplă ori se va întâmpla, legătura necesară având însă loc prin semnificare: ceea ce există în cunoașterea lui Dumnezeu este doar
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
putem construi enunțuri necesar adevărate despre lucrurile particulare decât întemeindu-le a) pe enunțuri universal adevărate (a căror sursă este metafizica, deci nu știința propriu-zisă), sau b) pe faptele sau întâmplările propriu-zise, ceea ce anulează caracterul universal al enunțurilor. Necesitatea fără cauzalitate a lui Boethius este exprimată prin necesitatea simplă, conform căreia spunem „necesar p” pornind de la faptul că „este cunoscut p”. Nu putem întemeia acest enunț pe nimic, nici măcar pe faptul că Dumnezeu cunoaște adevărul acestui enunț, cunoașterea divină nefiind o
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
nefiind o cauză. „P” este adevărat prin sine, fără a fi cauzat. Enunțul (1) de mai sus trebuie interpretat deci în sensul necesității simple: „În mod necesar, ceea ce cunoaște Dumnezeu trebuie să se întâmple”, pentru a evita introducerea relației de cauzalitate între cunoașterea lui Dumnezeu și evenimente. Acest tip de enunțuri necesare în mod simplu reprezintă propoziții universale de tipul „Omul este un animal biped rațional”. O astfel de propoziție nu condiționează nici momentele, nici felul, nici circumstanțele în care un
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
putință, nefiind, însă, obligat de nimic. Evenimentele particulare se întâmplă fără a fi cauzate de Dumnezeu, păstrându-și astfel caracterul contingent. Noi nu avem la dispoziție posibilitatea formulării unor enunțuri universal adevărate despre aceste evenimente, deci ele nu manifestă o cauzalitate absolută (simplă), ci una condiționată. În felul acesta, între enunțurile (2) și (4) nu există nici o contradicție. Enunțul (2) Ceea ce trebuie să se întâmple nu ține de voința liberă a omului. se referă la „ceea ce trebuie să se întâmple” din
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
afirmă că toate evenimentele viitoare au fost deja predeterminate și vor avea loc în mod obligatoriu (poziție cunoscută sub numele de fatalism); , iar metafizicienii încă dezbat această problemă. ul este asociat cu, și se bazează pe ideile de materialism și cauzalitate. Cei care s-au ocupat cu problema includ Omar Khayyám, David Hume, Thomas Hobbes, Immanuel Kant, și, mai recent, John Searle. Semnificația exactă a termenului "determinism" a fost subiectul a diferite interpretări. Unii privesc determinismul și liberul arbitru ca excluzându
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
se găsesc toate consecințele raționale ale dogmei libertății creației divine. El accentuează caracterul arbitrar al legilor instituite de Dumnezeu: ""Non quaerenda ratio quorum non est ratio"" ("Nu trebuie căutată rațiunea în ceea ce este lipsit de rațiune"). Duns Scot analizează conceptul cauzalității în scopul unei demonstrații riguroase a existenței lui Dumnezeu, ființă supremă și infinită. Totuși, pentru a cunoaște adevărul în toată plenitudinea lui și pentru a îndeplini destinul veșnic, el consideră că omul nu trebuie să recurgă la judecată sau la
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
practică chirurgicală i se mai spune anataomie chirurgicală sau aplicativa. În studiul i trebuie să fie luate în considerațiune în mod permanent ambele aspecte: anatomia trebuie să fie în acelși timp sistemică, cât și topografica. "Anatomia funcțională" - studiază relațiile de cauzalitate și dependența dintre formă, poziția și funcția diferitelor elemente anatomice. "Anatomia patologica (Anatomopatologia, Morfopatologia)" - este disciplină medicală care studiază modificările de ordin macroscopic și microscopic intervenite la nivelul organelor și țesuturilor ca urmare a unei stări patologice, sau pe cele
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
scopul finalizării acestei sinteze, autorul a realizat cercetări îndelungate în arhive și biblioteci din țară ori din străinătate, publicând anticipat diverse studii referitoare mai ales la izvoarele și instituțiile istorice românești. În elaborările sale surprinde structurile societății românești, dinamica evenimentelor, cauzalitatea și finalitatea acestora. De asemenea, prezintă aspecte fundamentale proprii vieții sociale, economice, politice, administrative, culturale și religioase, definitorii pentru români, urmărește evoluția activității umane, producțiile și bogățiile acestui spațiu geo-istoric, reliefează categoriile sociale, starea și evoluția țăranilor, meșteșugarilor, breslașilor, târgoveților
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
Kronecker. Cu această convenție, relațiile (6) și (7) devin, în cazul spectrului continuu, unde indicii discreți au fost înlocuiți prin argumente continue, iar sumarea prin integrare. Evoluția temporală a sistemului sub acțiunea forțelor existente (dinamica sistemului) trebuie să respecte principiul cauzalității, care cere ca starea sa la un anumit moment să determine în mod univoc starea sa la un moment ulterior. Modificarea funcției de stare formula 62 și a oricărui operator hermitic formula 12 care reprezintă o mărime observabilă, de la un moment inițial
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
de stare nu ar conține o descriere "completă" a realității fizice, caracterul statistic ar rezulta din ignorarea unor "variabile ascunse", relațiile de incertitudine ar exprima o "nedeterminare" a stării sistemului, reducerea funcției de stare ar constitui o violare a "principiului cauzalității". De pe pozițiile interpretării de la Copenhaga, Bohr a răspuns la aceste obiecții printr-o analiză detaliată a procesului de măsurare. Descrierea fenomenelor la scară atomică este făcută utilizând terminologia fizicii clasice, pe baza unor date de observație obținute cu ajutorul unor instrumente
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
modificată. În consecință, rezultatele observațiilor făcute în condiții diferite nu pot fi asamblate într-o imagine unitară, din punctul de vedere al fizicii clasice: ele sunt complementare. Dualismul particulă-undă și relațiile de incertitudine poziție-impuls sunt manifestări ale acestei complementarități. Principiul cauzalității se aplică, riguros, doar sistemelor izolate; de aceea, în cazul unei operații de măsurare trebuie luat în considerare, odată cu fenomenul observat, și instrumentul de măsură. În cursul unei operații de măsură, starea întregului sistem (sistemul observat plus instrumentul de măsură
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
de măsură) evoluează strict cauzal, conform ecuației lui Schrödinger. Reducerea funcției de stare a sistemului observat este rezultatul interacției cu instrumentul de măsură, care e imprevizibilă și incontrolabilă, de vreme ce funcția de stare totală nu e cunoscută. Această manifestare a principiului cauzalității la scară atomică este în acord cu faptele experimentale. În contextul interpretării statistice de la Copenhaga (funcția de stare se referă nu la un exemplar unic al sistemului fizic considerat, ci la un colectiv statistic de exemplare, toate aflate în aceeași
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
roșu". Dimpotrivă, judecățile "a priori" posedă principial o valabilitate independentă de cazul individual și nu sunt bazate pe observație senzorială, de ex.: "doi și cu doi fac patru" reprezintă o afirmație "apriorică". Kant susține că noțiunile de "timp", "spațiu" și "cauzalitate", care fundamentează legile ce guvernează relațiile lucrurilor dintre ele, nu sunt legate de obiectele din natură ci, dimpotrivă, ca pure forme "apriorice", stau la baza capacității de cunoaștere a subiectului, fiind astfel transferate realității obiective. Spațiul, timpul și cauzalitatea sunt
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]