3,622 matches
-
roșii atârnând În spate și o ciudată vestă ca un fel de plasă acoperindu-i pieptul păros) spre cel mai apropiat robinet unde-și limita abluțiunile la o minuțioasă Înmuiere cu apă a feței roz, a craniului albăstrui și a cefei grase, urmată de o viguroasă suflare a nasului În stil rusesc, după care se Întorcea cu aceiași pași hotărâți, dar de data asta miop și lăsând stropi de apă În urma lui, În dormitorul lui unde ținea Într-un loc secret
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
roz sidefiu, ședea atât de aproape, Încât Îi simțeam fragilul os de la șold frecându-se de mine de fiecare dată când se foia pe scaun, jucându-se cu o buclă sau trecându-și dosul palmei prin părul parfumat sau pe la ceafă, sau lovindu-și genunchii unul de celălalt, pe sub mătasea foșnitoare a furoului galben care sclipea prin dantela rochiței. În dreapta, Îl aveam pe fiul valetului polonez al tatei, un băiat absolut nemișcat, Îmbrăcat Într-un costum de marinar; semăna uluitor cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Când vreun obstacol ivit În timpul mersului Îl silea să frâneze (acțiune pe care o efectua Întinzându-se brusc, cu o elasticitate deosebită) sau când Îl enervam Încercând să comunic cu el prin tubul de vorbit hârâitor și nu foarte eficient, ceafa lui groasă văzută prin despărțitura de sticlă se făcea stacojie. El prefera sincer să conducă Îndrăznețul Opel decapotabil pe care l-am folosit la țară În trei sau patru sezoane și atingea nouăzeci de kilometri la oră (o viteză uluitoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie a cefei. Când Îl Îndemnam pe birjarul ca o păpușă de cârpă să mâne mai iute, el se apleca doar Într-o parte cu o mișcare semicirculară specială a brațului, ca pentru a face calul să creadă că va scoate imediat biciușca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu servitorii (ceea ce eu nu se cuvenea să fac și nici nu știam cum) - cu un valet bătrân cu favoriți, pe care nu-l văzusem niciodată până atunci și chicotind cu o fetișcană de la bucătărie, În timp ce eu remarcam abia atunci ceafa ei goală și ochii Îndrăzneți. După ce Iuri și-a terminat cea de-a treia convorbire interurbană (am observat cu un amestec de ușurare și dezamăgire cât de groaznică era franceza lui), ne-am dus pe jos până la băcănia din sat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la rezbel, tovarăș... Ceee?!... Plimbă ursu'! Rezbelu' nu-i joacă de copii! Să mai crești, mă!... Valea! Zău, nea Dumitre, ia-mă și pe mine... se milogește el. Nu ț-am spus?! se răsucește Dumitru să-i ardă una după ceafă, dar n-apucă să dea, rămâne cu mâna ridicată trăsnit de un gând ce-l înseninează. Fă-te-ncoa! Mă Petrică! Batem palma! Te iau tovarăș! Mă iei?! țopăie de fericire Petrică. Dumitru îi șoptește ceva la ureche și Petrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o viață de om și să treci pe lângă un Ion D. Sârbu, cum mi s-a întâmplat mie (și, din păcate, nu numai mie!) - iată un trist prilej de bogate reflecții amare! * Călcâiul vulnerabil al bătrâneții - descopăr cu mirare - este... ceafa. Niciodată tata nu mi se pare mai iremediabil bătrân, niciodată nu-mi este mai tare milă decât atunci când, întors cu spatele la mine, mi se întâmplă să-i văd ceafa: slăbită, împuținată, de copil... Mi se strânge inima, aproape că îmi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de bogate reflecții amare! * Călcâiul vulnerabil al bătrâneții - descopăr cu mirare - este... ceafa. Niciodată tata nu mi se pare mai iremediabil bătrân, niciodată nu-mi este mai tare milă decât atunci când, întors cu spatele la mine, mi se întâmplă să-i văd ceafa: slăbită, împuținată, de copil... Mi se strânge inima, aproape că îmi dau lacrimile, îmi promit să nu mai fiu „rău” cu el. Dintre toate părțile corpului uman, ceafa pare cea mai neajutorată: ca o gură întoarsă, ea scoate un cumplit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
milă decât atunci când, întors cu spatele la mine, mi se întâmplă să-i văd ceafa: slăbită, împuținată, de copil... Mi se strânge inima, aproape că îmi dau lacrimile, îmi promit să nu mai fiu „rău” cu el. Dintre toate părțile corpului uman, ceafa pare cea mai neajutorată: ca o gură întoarsă, ea scoate un cumplit țipăt mut din care deslușesc cuvintele „neputință” și „moarte”. Ce a mai născocit tata? După buletinul meteorologic cu care ia sfârșit radiojurnalul de la ora 13, nu închide imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Așa îi place lui! * „Fotoliile” și „sofalele” preferate sunt chiar trupurile noastre cufundate în fotolii, așezate pe scaune sau trântite în pat. Ni se culcă în brațe, pe picioare, pe piept, pe abdomen, în poală sau chiar pe umeri și ceafă, când stau la masă și scriu și poziția corpului meu, studiată în prealabil cu atenție, i se pare (motanului cel mare, el îmi face această onoare) convenabilă. Când Doina se uită la televizor, cu genunchii pe scaun și coatele rezemate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Când Doina se uită la televizor, cu genunchii pe scaun și coatele rezemate de masă, în sezonul puloverelor groase mai ales, Gălbenuș i se cațără pe spatele ce formează o pantă lină, pe care se întinde apoi cu fața spre ceafa ei. Niciodată ca în aceste momente nu are o mutrișoară mai arogant-satisfăcută. Dacă mă culc pe o parte, cel mic mi se urcă pe cealaltă: îl accept, de mult și-a câștigat acest drept. Fiecare din ei are o poziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rău de singurătate/ ea stă și spală tot timpul podeaua/ până o face de paispce carate/ .../ ea spală zidul casei cu mâna ei/ .../ Ea își așteaptă bărbatul bețiv/ ca să-i vină acasă/ și degetele albe și le mișcă lasciv/ pentru ceafa lui cea frumoasă./ .../ Părul negru și l întinde/ de la ușă pân-la pat/ să nu greșească bărbatul/ drumul lui predestinat ” (A mea, din În dulcele stil clasic). Mărturisesc cu toată naivitatea unui sexagenar sentimental (și cu riscul de a fi ironizat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ușă neamțul. Era un bărbat înalt, blond, destul de urât. Părea ciolănos și vorbea tare, într-o română stâlcită, amestecând limba româna cu limba germană. În mână avea un bax de bere Tuborg la cutie și unul de Cola. Fruntea și ceafa mi se umeziseră brusc. Pe spate se prelingea un firișor subțire de transpirație. Vă rog tare mult să strângeți toate astea și să plecați cât mai repede. În orice clipă poate veni cineva de la județ. Vă rog mult de tot
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Anul Nou. Cetățeanul va mai suna, poate chiar de revelion. NR. rezultă că pe cetățean îl cheamă... (NB: Cetățeanul din Santiago este cel cu trei surori în România). Zeci și zeci de înregistrări, discuții anoste, comune, calificate "strict secret". Cizme, cefe groase și transpirate, capete pătrate, o adunătură de personaje grotești aflate necondiționat în slujba "primului cizmar al țării", înregistrând zi de zi și ceas de ceas viața intimă a mii de romani, pândind "bomba", infracțiunea, înjurătura, acuza la adresa "odiosului" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
oarecare... unul dintre acești sărăntoci, introdus prin destin în proletariat. Nu prea are șanse lumea canină, de vreme ce s-a pus pe dânsa lumea președinților, de vreme ce trag în Grivei cei mai importanți oameni la modă, oameni cu capul ras, cu trei cefe suprapuse (una prin transplantarea frunții în occiput), bătăuși de vază, VIP-uri de "box total", vedete de seară la televiziuni. Cum să-l suporte pe Grivei acești aristocrați ai tinerimii contemporane, ași ai unor baruri celebre, când ei au chef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la șold ; pistol cu cre mene, gen muschetă, băgat în centură sau în brâul textil de la mijloc ; tricorn pe cap, cu un craniu ca simbol, uneori și cu penaj, între boruri, o pălărie fistichie sau doar un batic legat la ceafă ; de regulă, prezența unui beteșug care atestă o viață nu tocmai liniștită : un picior de lemn, o mână terminată în cârlig de fier, un petec negru peste un ochi ; se poate adăuga un papagal verde sau roșu, pe umăr, ori
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și delegatul Führerului la înmormântare: „Am să termin curând cu toate comédiile acestea”. Căci pentru el, această pioasă [227] împlinire a îndatoririi de a înmormânta cuviincios, în dangăt de clopot și imnuri legionare de slavă, pe cei împușcați mișelește în ceafă, azvârliți în groapa comună și acoperiți cu o placă de beton, după ce se turnase acid chlorchidric spre a dizolva cadavrele - era o comedie neplăcută la care trebuia să participe împotriva voinței lui! Sutele de mii de oameni necăjiți, așteptând ceasuri
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
muncă”? Ei bine, acum facem exclusiv elogiul lui „one man show”! Ne pregătim însă pentru alt stadiu. Se cam termină cu prevalența intuiției, flerul, imaginația, talentul compunerilor libere în jurul unor subiecte mai mult sau mai puțin facile. Ne suflă în ceafă concurența profesională transfrontalieră, inclusiv în mass-media și în politică. Text publicat în 22, 3-9 ianuarie 2006 Capitaliștii, natura și trecutul Citesc în fiecare an în revista Capital, topul primilor 300 de oameni bogați. Mă voi referi la numărul 5, noiembrie
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să-i dezlege problemele. La ora cedată profesorul intrase bine dispus. Încercând să-și desprindă cu un deget buza de pe maxilar (în urma unei pareze faciale, avea acest tic), pronunță ritos: - Mă, mă, cine o dezleagă... zece anuală ! Cu pălăria pe ceafă și eșarfă albă la gât, Țâmpoc, care era unul dintre cei mai eleganți profesori ai liceului, desemnă al tablă cu creta o figură geometrică, apoi repetă enunțul. Amintindu-și că, la Fălticeni, era as la matematică, Labiș, prezent la oră
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Cuciureanu era șofer pe taxi în București. Datora asta faptului că armata o făcuse la batalionul 3 Auto din Roman ca elev-plutonier. La popotă explica doct domnilor ofițeri cum e cu moda tunsorii: nemții și anglo-saxonii se tund zero la ceafă, lăsându-și, aproape de creștet, părul cu cărare; italienii, în schimb, au la spate o coamă „à l’artiste”. Spre deosebire de aceștia, cerchezii, cu un mătăhoi de barbă, își rad capul ca bila. Profesorul ședea în cartierul actorilor și pictorilor din Tătărași
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Calabria își reamintea acea peripeție dezgustătoare. Și spunea: «Să nu răspundeți niciodată cu anumite replici copiilor! Le zăpăcesc inocența și lasă într-înșii o impresie proas tă!». Odată, fără nici o ezitare, a luat foarfecele și și-a tăiat părul pe ceafă, în felul clericilor. Mama Angela l-a mustrat și l-a amenințat că-l va duce în Piazza delle Erbe pentru a fi ocărât de mulțime. Dar a rămas o simplă amenințare. Capitolul II Fiul cizmarului (1873-1886) Școlile primare Pe la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de tablouri și cornierele. Puținul mărunțiș pe care îl primea îl consemna punctual mamei. A rămas pe lângă acest magazin de vechituri câțiva ani, până când i s-a întâmplat o nenorocire. Într-o zi, în spatele prăvăliei, se auzi un plesnit peste ceafă și răsunetul unei voci furioase: «Pleacă să te faci preot, că nu ești bun de nimic altceva!». Neîndoios, cu acea ocazie, Giovanni a făcut o mare greșeală. Înrăma diploma unui client. Din neatenție i-a scăpat din mână tabloul care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
tatălui, bunicului și străbunicului său. Semăna izbitor cu vărul său, viitorul rege George al V-lea al Marii Britanii, și părea suferind și neliniștit abia refăcut după atentatul ce avusese loc cu cîteva luni înainte în Japonia (o rană adîncă la ceafă), din care scăpase cu viață grație intervenției energice a prințului George al Greciei 23. Cercurile oficiale și diplomatice colportau informațiile referitoare la căsătoria moștenitorului tronului, ce urma să aibă loc: ba era fiica domnitorului Muntenegrului, Elena 24 (mai apoi regină
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
îi oferea unul nou la fiecare aniversare a căsătoriei lor...), pe cap cu diademe sclipitoare peste părul rămas blond (abia în ultimii ani ne-am dat seama că această culoare încă din tinerețe era artificială; în urma unei boli infecțioase la ceafă a trebuit, la ordinul Facultății, să nu mai folosească vopselele periculoase și să revină la culoarea naturală, șaten cenușie, cu trecerea timpului...). În jurul suveranilor se învîrteau prinții de Savoia: contele de Torino păstrînd cu strășnicie tradițiile cavalerești de la manej, la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Această curiozitate s-a schimbat în stupoare la prima apariție a grupului ce număra o duzină de ofițeri mergînd ca un singur om, cu același pas cadențat, îmbrăcați în noua ținută de culoare verzuie, prezentînd același vechi aspect al unor cefe violacee frecate cu glaspapir, aceleași figuri spînatice pline de cicatrici de la duelurile din vremea studenției, cu monocluri interșanjabile, în spatele șefului-creator al tinerii armate: faimosul general von Seeckt, odinioară șef de Stat Major al armatei care a invadat România. Abia peste
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]