3,772 matches
-
Termină de-acum”; apoi ceva cu țăranii și cum se făcea prețul - în fine, ceva foarte trunchiat. Înțelegeam câte ceva din conversația românească, dar nu puteam vorbi. Mama îmi citea în românește chiar înainte de școală; tot felul de poezii și basme, Cerbul cu stea în frunte și altele, dar româna nu era pentru mine o limbă activă. Așa că, atunci când am ajuns la școală, a fost o surpriză foarte mare pentru mine să descopăr că sunt într-un fel handicapat. Nu că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și o ceremonie oficială, la Rotonda 1. Artiștii au pus stăpânire pe zona gării și au animat străzile până spre Orașul de Sus, cu o atmosferă de vis și personaje fantastice. În Capitala Culturală Europeană al cărui simbol a fost cerbul albastru, un grup de girafe roșii a defilat pe Avenue de la Liberté, oameni uriași au străbătut străzile luminate de instalații de foc, în timp ce a doua Rotondă a răsunat de muzică electro, până după 1 noaptea. Spre deosebire de sibieni, luxemburghezii au ieșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
lanului, ieșiră firesc doi hârciogi. Ei aplecară cu lăbuțele un spic de grâu, luară strictul necesar de boabe și se făcură nevăzuți. Era liniște și pace adâncă. Se auzeau doar sfârâitul nefericitului iepure și, din când, în pădure, boncăluitul vreunui cerb ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, în azuriul cerului, se zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni, de nevăstuici, de bursuci, de jderi, de ienuperi, de vultur, de ulii, de corbi, ba chiar, lângă ușă, și un cap stingher, cu o inexplicabilă expresie de cruzime pe chip, de iepure. — E sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spinarea docilă a femelei, viețuitoarele toate se hârjonesc cu plăcere la adăpostul cifrei 2. în fiecare zi, în fiecare clipă, zeci, sute de imagini ne readuc în minte ce-avem de făcut; două rândunele care zboară împreună după hrană, un cerb și-o ciută care stau la coadă la băut apă, doi ochi care ne fac cu ochiul, două glezne întrezărite fugar sub poala unui munte, două buze care se tot împreună și astfel ne vorbesc și câte și mai câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ea, nu le stătea capul decât la politichie. Cu vreo cinci nopți înainte de a ajunge aici la conac, pe când dormeau într-o poieniță în fân, ea se sculase tiptil și, îmbătată de mireasma ierbii și de boncăluitul viguros al unui cerb, se strecură lângă spătarul Vulture, punându-și mâna caldă pe gâtul lui. Spătarul tresări și fără să deschidă ochii, bâigui prin somn: „Fie-ți milă de copilașii mei și nu mă omorî, Măria-Ta!” Ea se lipi atunci de Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în ușa cămării unde-și ținea ultimele provizii de vin și mâncare. Fiind singură sub plapumă și crezând că sunt hoții, coborî la cămară abia spre dimineață când zgomotele se potoliră și descoperi în jurul butoiului cu moare de varză patru cerbi lopătari beți turtă care, la vederea ei, se îndepărtară pe două cărări, în șir indian, spre pădure, boncăluind de mama focului. Ba, colac peste pupăză, prin noiembrie dădu un ger năpraznic și dispărură și sapele de lemn, fiind puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
loc, ci mai târziu, mult mai târziu, fiindcă Îmi spuseseră părinții: Mănenii aveau colindele lor, „păgâne” și amestecate, doar câte un vers, cel mult o strofă se vâra, să amintească despre Isus, că s-a născut, numaidecât se Întorceau la cerbi și brazi, la nunți cu stelele, iar de colindat, colindau cum se colindă: În cete, umblând din gospodărie În gospodărie după prietenie și neprietenie - și chiar dușmănie (de Crăciun, oamenii de Împăcau, se „iertau” unii pe alții, unii ziceau: «Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
colindau colinda-de-la-fereastră (În care era vorba de fereastră). După care gazda deschidea larg ușa: - Da intraț’! Da veniț’ cu Vestea! Și intrau, cu Vestea și o mai vesteau o dată, În casă, prin colinda-din-casă - și Vestea aceea vesteà, printre brazi și cerbi și săgetători, vestea cu Copilul. Pentru Măneni, Pomul școlii era serbare-școlară, adusă de „Români”, din Regatul lor, așa că se duceau (când se duceau), doar ca să scape de amendă, iar cântatul pe mai multe voci, cu tot felul de intrări, răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iar vigoarea plastică îl pune cu greu alături de altcineva, la noi. De unde începe lumea lui Voiculescu ? Ea are, ca și luna, voaluri fantomatice de aburi, fruntariile pierdute în zări, într-un nețărmurit geografic greu de închipuit, în care crânguri de cerbi, oameni, herghelii de cai petrec și cutreieră nemărginiri de spații, viscolite de arșițe și zăpezi, înecate în ierburi și fum de nouri. E un univers halucinant, o Dacie Felix strămutată într-un ev mediu permanent, o lume a etnografului pur
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pe gustul meu. Acolo unde nu aveam acces direct la raft, treceam mai rar... Mi-au rămas în minte și acum colecția de povești nemuritoare, fascinantele și exoticele povești arabe, Legendele Olimpului repovestite de Alexandru Mitru sau Zânele din Valea Cerbului a lui Nestor Urechia. Apoi am descoperit foarte devreme cărțile lui Alexandre Dumas și Paul Féval, Misterele Parisului a lui Eugen Sue și Regii blestemați a lui Maurice Druon. Există și cărți pe care le-am uitat, de care îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
asfalt decît dîrele lipicioase amintind de traseele dezordonate ale aricilor. Cred că putem pleca, spuse Ken. — De ce nu există niciun panou de circulație cu arici ? Gen atenție, trec arici ? — nu știu, făcu Ken. — nu e normal, spuse Betty. Panouri cu cerbi există, panouri cu pietre care cad există, dar panouri cu arici, nu. — o să le cerem să instaleze panouri cu arici. — nici nu știam că există arici în deșert, comentă Betty. tu știai ? — Deșertul e viu, spuse Ken. nu există niciun
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nimic nici artelor plastice, nici scopului alimentar. Adio culorilor, blidelor, tuturor celor pe care prejudecata le-ar numi bucate bine prezentate; adio orchestrării cras pragmatice a proteinelor, vitaminelor și altor fecule. Vechile și ancestralele savori ale mânzatului, somonului, peștelui, porcului, cerbului, oii, pătrunjelului, tapiocăi și ale unei omelette surprise, exilate de crudul tiran Praetorius, se Întorc la cerurile gurilor uimite, În chip de - nici un fel de pact cu plastica! - masă mucilaginoasă cenușie, pe jumătate lichefiată. Comeseanul, emancipat În fine de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
codri bătrâni, codri nestrăbătuți; și pădurarul Voinea avea la o margine, în Prisaca lui Ion, o căsuță; și subt un șirag de meri, în vălcică, vreo zece stupi. Pe lângă șiragul de meri și pe lângă stupi, se strecura prin iarbă pârăul Cerbului. La o parte era ș-o fântână veche cu cumpănă. Vezi dumneata, zicea Voinea; căsuța am făcut-o eu de iznoavă; abia se mai cunoșteau niște urme de păreți de bârne. Da’ fântâna am găsit-o așa, cu apă limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bolțile bătrâne, se cernea umbră ca de amurg și rar câte-o floare de lumină se întindea vie, strălucită, pe covorul moale de o coloare gălbie, dulce-stânsă. Paseri nu zburau, nici n-ajungeau până acolo: le spăria întinsa singurătate. Pârăul Cerbului sărea pe trepte sure de stânci și împrăștia lacrimi de pietre scumpe pe mușchiul gros, verde închis, al malurilor; tremura cu zvon moale, neîntrerupt; și în zvonul lui, în singurătate, pe oglinda mișcătoare a undei, câteodată, dintr-un tufiș, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor proiectate pe păretele alb al malului. Se aflau cam la o mie cinci sute de pași. S-au mișcat în pripă și s-au dus în copce la deal, drept sub streșina neagră a pădurii. Deci ursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-aducă un doctor? Tu, muiere, trebuie să fii nebună. Unde să găsesc eu doctor? —Vai, îmi trebuie doctor; altfel am să mă prăpădesc. Aici, femeie, nu se găsesc doctori; aici se găsesc de altele. Pot să-ți aduc un cerb, ori un mistreț, dar doctor cum? De data asta, cugetă Culi, văd că i-aș fi putut aduce urs - dacă acest urs n-ar fi altceva. Dar pesemne că ei îi trebuie acel altceva. Muiere căreia i-a dat Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi ursul. I-a apucat mâna. A simțit ceva rece pe dosul palmei. Într-aceeași clipă se înfioară în toată ființa de plăcere. A venit la el din pâclă, adulmecându-i calea, Vidra, cățelușa lui de vânat, care caută urma cerbilor vulnerați. —Tu ești, Vidra? — Eu sunt, schiaună capauca, aburcându-se până la șoldul lui și căutându-i obrazul, cu botu-i fin și ascuțit. — Da, da, zice Culi; suie până sus și mă cunoaște. Cine ți-a dat drumul, ca să vii după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o silabă, pe care au lipit-o, după ce au aflat-o într-un ostrov: învreme cândiamu rimu erea numeleiana... Domnul de la Sibiu era Ieronim Dragu, vânător tare, decât care mai meșteșugit nu știe nimeni, în toate plaiurile munților, să stârnească cerbii, toamna la muget. Îi mugea și-i chema cu scoica. Era un bărbat oacheș, cu privirea străpungătoare. Ionaș Popa, domnul de la Cluj, se nimerise a fi un uriaș blând, cu grai moale și cu ochii bulbucați mari, umbriți de gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă aminte. A căzut o ploaie viforoasă la sfârșitul lui august și drumușorul s-a curățit, nemaipăstrând nici o amintire. După ce a trecut și mugetul cerbilor în liniște și fără oaspeți, a vestit domnul Ionaș Popa că n-a uitat de ursul cel negru și vine să-l caute. Era bună acea scrisoare, căci, din vale de la hochstandul vechi, ursul cel cu furtișagul se arătase iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-aș duce pe țărm, aș face o baie în mare, m-aș plimba. În sfârșit, dacă ai chef, du-te în cătun. Ia-l pe amicul dumitale, doctorul Dinu, să-ți arate plăcerile cătunului. În mocirlă, la vânat de cerbi, și prin case la vânat de văduve". Și râsese cu poftă, foarte mulțumită de umorul ei. Mă plânsesem că Bătrânul uitase parcă de mine după ce mă chemase acolo. Trecuseră mai multe săptămâni de la sosirea mea și nu primisem de la el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țintă în ceștile lor de cafea pentru a-i da de înțeles celui care i-a întrebat că din punctul lor de vedere discuția e încheiată. Așa făceau și cu noi, cu mine și cu Dinu, când mergeam să vânăm cerbi în mlaștină. Ori poate s-ar mira auzind de azil. "Ce azil? Un azil de bătrîni? Nu, n-a existat niciodată prin părțile noastre așa ceva", ar zice, poate. "Bine, bine, dar cenușa?" mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mira auzind de azil. "Ce azil? Un azil de bătrîni? Nu, n-a existat niciodată prin părțile noastre așa ceva", ar zice, poate. "Bine, bine, dar cenușa?" mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga plictisiți: "Au ars niște bălării". "Și cerbii?" "Care cerbi?" "Un sculptor pretinde că a cioplit pietre funerare în Stâncile de marmură de pe țărmul mării și că vâna aici în mlaștină cerbi". "A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar nu mai știm nimic despre el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de azil. "Ce azil? Un azil de bătrîni? Nu, n-a existat niciodată prin părțile noastre așa ceva", ar zice, poate. "Bine, bine, dar cenușa?" mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga plictisiți: "Au ars niște bălării". "Și cerbii?" "Care cerbi?" "Un sculptor pretinde că a cioplit pietre funerare în Stâncile de marmură de pe țărmul mării și că vâna aici în mlaștină cerbi". "A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar nu mai știm nimic despre el. Cât privește
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar cenușa?" mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga plictisiți: "Au ars niște bălării". "Și cerbii?" "Care cerbi?" "Un sculptor pretinde că a cioplit pietre funerare în Stâncile de marmură de pe țărmul mării și că vâna aici în mlaștină cerbi". "A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar nu mai știm nimic despre el. Cât privește cerbii, au existat cândva cerbi în pădurea de sălcii de lângă mlaștină, dar a dat o molimă în ei și au pierit cu toții
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]