6,424 matches
-
ale lor. Ned se Împleticea pe sub geam interpretând cu dăruire rolul ajutorului de grădinar Ivan (care va deveni În 1918 membru În sovietul local). Mai târziu au apărut pe pagini cuvinte mai lungi; iar la sfârșitul volumului maro pătat cu cerneală, o povestire adevărată, logică Își desfășura proporțiile ajunse la maturitate („Într-o zi Ted i-a spus lui Ann: Hai să...“), triumful și recompensa supremă a micului cititor. Eram fericit la gândul că Într-o bună zi s-ar putea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
duceam Înaintea lui, Îi auzeam pașii viguroși tropăind tot mai aproape și, oricât de frig ar fi fost În ziua aceea, fața lui rumenă era toată asudată când intra. Îmi amintesc energia colosală cu care apăsa tocul În care țâșnea cerneala când nota, cu un scris rotund cum n-am mai văzut, temele pentru ziua următoare. La sfârșitul lecției i se comanda de obicei un limerick și acesta era oferit, poanta demersului fiind că În el era inclus cuvântul „țipa“, care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
drumul, o netezea cu podul palmei, după care caietul era iute răsucit și așezat În fața mea, gata de a fi folosit. Urma un nou toc; Întotdeauna Îi umezea penița lucitoare susurând din buze Înainte de a-l cufunda În cristelnița cu cerneală. Apoi, bucurându-se de fiecare trăsătură a fiecărei litere curate (mai ales pentru că terminasem caietul anterior Într-o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle cotrobăia prin colecția ei de teste de ortografie după un pasaj solid
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
geamurilor colorate inserate Într-un cadru văruit de ambele părți ale verandei. Privită prin aceste sticle magice, grădina părea ciudat de Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală. Galbenul crea o lume de chihlimbar În infuzia de ceai foarte tare a razelor de soare. Roșul făcea frunzișul să picure stropi de Întuneric rubiniu pe o cărare roz. Verdele Îmbiba verdeața Într-un verde și mai verde. Și când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
transă, flora verzuie era la locul ei, brațul Îmi atârna Încă, dar acum stăteam culcat pe marginea unui ponton șubred și nuferii pe care-i atingeam erau reali, iar umbrele dolofane, unduitoare, ale frunzișului de arin pe apă - pete de cerneală apoteozate, ameobe supradimensionate - palpitau ritmic, extinzându-se și retrăgându-se ca niște pseudopode Întunecate, care, atunci când se contractau, Își zdrențuiau marginile rotunjite, devenind niște pete fluide și evazive și acestea se uneau din nou pentru a reface terminalele nefinisate. M-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
astăzi, indiferent de defectele lor individuale, mai durabile și mai potrivite pentru consum decât torentele slave de conștiință politică, convenționale și teribil de provinciale, care izvorau În aceiași ani din condeiele tinerilor autori sovietici pe care statul-tătuc Îl aproviziona cu cerneală, pipe și pulovere. Redactorul-șef al cotidianului Rul (și editorul primelor mele cărți), Iosif Vladimirovici Hessen, a avut generozitatea de a-mi Îngădui să-i umplu rubrica de poezie cu versurile mele necoapte. Nopțile albastre din Berlin, castanul Înflorit din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Nelu și să cheme Salvarea. La spital, când am vizitat-o, cu vreo săptămână în urmă, era perfect lucidă, a întrebat - cu diplomația ei simpatică dintotdeauna - de tata și de nepoții Doinei. Totul părea în regulă. Doar petele mari de cerneală de sub ochi (așa le-am interpretat câteva secunde, înregistrându-le) mi-au dat ceva fiori. Când Doina s-a dus duminică s-o vadă (insistând ca eu să rămân acasă, iar eu am rămas), i s-a spus că murise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
boț multicolor. * Din „loteria” vechilor fotografii de familie iese la suprafață (noiembrie 1990) una pe care n-am mai văzut-o niciodată. Datează din 1925, după cum precizează, nu una, ci două însemnări, făcute de mâini diferite, cu două feluri de cerneală (albastră și neagră), pe dosul fotografiei pe care se mai află, în partea de sus, ștampilată „în roșu” firma și adresa atelierului unde a fost executată: „Foto. Ed. Bukovski. Calea Moșilor, 131). Însemnarea cu cerneală neagră acoperă o alta, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
diferite, cu două feluri de cerneală (albastră și neagră), pe dosul fotografiei pe care se mai află, în partea de sus, ștampilată „în roșu” firma și adresa atelierului unde a fost executată: „Foto. Ed. Bukovski. Calea Moșilor, 131). Însemnarea cu cerneală neagră acoperă o alta, mai veche, scrisă cu creionul, din care se mai disting, deși tăiate energic de o linie, cu ocazia celei de a doua grafii, cifrele 23 și 6. Sunt anii personajelor din fotografie: bunica și tatăl Doinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
La scoala purtăm cămașă de fuior și haină de suman, toate care rămâneau de la frații mei. Vară desculța - iarnă cu niste bocanci vechi de-ai tatei. Și cu tașca. De scris: îmi făceam toc din strujan. Purtăm o sticluța cu cerneală în care înmuiam penița să scriu. Era incomod de scris. Uneori picura un punct pe caiet sau se dezlegă penița și rămânea în sticluța cu cerneală. Doamne, ca scump și cu multe lacrimi plăteam seară, la control, cănd caietul era
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Și cu tașca. De scris: îmi făceam toc din strujan. Purtăm o sticluța cu cerneală în care înmuiam penița să scriu. Era incomod de scris. Uneori picura un punct pe caiet sau se dezlegă penița și rămânea în sticluța cu cerneală. Doamne, ca scump și cu multe lacrimi plăteam seară, la control, cănd caietul era verificat de către mama vitregă. Nu se mulțumea cu porția ce mi-o da, și-i spunea și lui tata, seara, când se întorcea de la câmp. O
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de câteva decenii o vastă operă literară, evident nu ficțiune, ci desigur istorie, memorii, meditații filozofice și morale, operă ce i-ar fi asigurat o perpetuă glorie postumă, „lucrări - apreciază naratorul - pentru scrierea cărora regăsise pana cardinalului de Retz și cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit”, din care însă nimeni pe lume nu va cunoaște un singur rând. Dulapurile perdeluite în care sunt înșirate volumele manuscrise nu au fund, iar după moartea autorului, înainte ca prin față să se pună
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dau universul uscat, gâtuind cântătoarele ;/ uscată, galbenă,/ fața pământului v-o las invadată/ de mări de furnici Solenoxis ! (de fapt : „solenopsis”, dar x-ul e mult mai brizant - n.n.) ;/ Greierii nu au ucis niciodată !/ .../ formica lume de Solenoxis ca o cerneală se-ntinde/ pe continente, invadând, digerând, distrugând/ locul, casa și omul./ E timpul de moarte al fabulei răstălmăcite./ .../ ...oamenii fără de chip se ascund/ aruncând în urma lor nori de otravă ca sepiile ”. Planeta nebunilor, cartea poartă ca an de apariție 1979
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
urăm din toată inima mult succes, având în vedere apariția tot mai rară la rampă a unor tinere speranțe! Să fie într-un ceas bun! (Flacăra Iașului, 5 iulie 2003) OPERA ARE STATUT ONORANT Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe ultimul meu articol de acum două zile din acest generos cotidian, că iată am și primit îmbucurătoarea veste! În articolul cu pricina reaminteam ideea, care devenise parcă o obsesie pentru mine, de a susține în orice împrejurare și în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
caldă, ne gândeam că-i deranjăm. Ne-a deschis poarta chiar inspectorul în persoană, i-am spus ce dorim, ne-a invitat pe prispă (că masa era pe altă direcție), ne-a dat câte o coală de hârtie, toc și cerneală pentru cerere iar el a scris la fiecare:"Revizoratul școlar Ismail, pentru numiri de învățători suplinitori" și a semnat. Noi credeam că l-am apucat pe Dumnezeu de picior, însă apostila aceea era cam în felul oracolului de la Delphi, a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ale neamurilor, prietenilor, cunoștințelor, șefilor și colaboratorilor, inamicilor și concurenților mei "profesionali, ideologici și de amor" de până la 22 decembrie'89. Și câți "telectuali" de vază ajunși pe acolo nu s-au bucurat de acest "regal", "pe sticlă și în cerneală", până a intervenit "Declararea, ca neconstituțională, a Legii de funcționare a CNSAS" și aprobarea Ordonanței de Urgență 24/2008, care le lua "ghilotina", transferând decizia finală, așa cum e normal într-un stat de drept, tribunalelor. Îmi amintesc de un caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Occidentală, Centrală și de Est, SUA, America Latină, Africa, țările arabe, Israel, China, Vietnam..., cisterna mea nu a făcut explozie. Și cei pe care i-am însoțit erau niște adevărați profesioniști, care nu s-ar fi pretat "să mă bage în cerneală" în mod gratuit și nemotivat, cu atât mai mult cu cât nu aveam aparența și prestația unui "aparatcik" supus orbește regimului și lăsam impresia unei culturi și informații bine puse la punct, putând conversa cu ei pe orice temă. Însoțindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
groazei". Dacă stau și mă gândesc, "nitroglicerina" mea avea cel puțin două cauze de explozie: una puteau fi ziariștii pe care-i însoțeam și care, întorși pe la casele lor, în Europa, America de Nord sau de Sud..., puteau să mă "bage în cerneală", punând în materialele publicate anumite comentarii și abordări inventate sau neconforme cu afirmațiile mele, pentru care puteam plăti, în cel mai fericit caz, "cu capul" (sunt suficiente "materiale" din Dosarul meu de la Securitate, cu acuze de la "pretini" care relatau luări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nimeni", sigur aș fi fugit mâncând pământul, preferând să rămân celibatar și să plătesc până la adânci bătrânețe taxa aferentă. Dar așa... Și la cele de mai sus, Nota respectivă îmi mai pune și "bomboana pe tortul nupțial", "băgându-i în cerneală și pe cumnata și cumnatul meu, care " Au întreținut legături cu fugarul... din Franța, cunoscut cu manifestări dușmănoase împotriva țării noastre și sprijinitor al legionarilor din grupul preotului Vasile Boldeanu...! În perioada 1969-1970, soții... au fost lucrați informativ..., acțiunea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Viața, care mi se pare deseori monotonă, poate deveni de-a dreptul surprinzătoare după modul în care își aranjează mozaicul întâmplărilor. Trebuie doar să fii atent la film. * În jumătatea de oră în care ies în oraș să-mi cumpăr cerneală de stilou (am mania stilourilor, care mi se par cele mai prietenoase instrumente de scris), într-o papetărie, domnișoară, bucuroasă, evident că are cu cine schimba vorbă, se miră de dorința mea de a cumpăra ceva care pa cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
stilou (am mania stilourilor, care mi se par cele mai prietenoase instrumente de scris), într-o papetărie, domnișoară, bucuroasă, evident că are cu cine schimba vorbă, se miră de dorința mea de a cumpăra ceva care pa cu totul special, cerneală Pelikan neagră. "Nu mai cumpără nimeni cerneala asta de când a murit săracul domnul doct R." Tresar. "Sărmanul doctor R." a fost un foarte bun prieten al meu pe care voiam să-l chem la telefon chiar mâine nemaiîntâlnindu-ne de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
par cele mai prietenoase instrumente de scris), într-o papetărie, domnișoară, bucuroasă, evident că are cu cine schimba vorbă, se miră de dorința mea de a cumpăra ceva care pa cu totul special, cerneală Pelikan neagră. "Nu mai cumpără nimeni cerneala asta de când a murit săracul domnul doct R." Tresar. "Sărmanul doctor R." a fost un foarte bun prieten al meu pe care voiam să-l chem la telefon chiar mâine nemaiîntâlnindu-ne de vreo trei ani. Nu fac nici un comentariu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că. doamna locuia la Cluj și mai știu că această veste, tulburătoare, îmi amintește de o poveste plină farmec, o poveste stranie care i-a unit și i-a despărțit într-o nesfârșită căutare. Am plecat îngândurat cu două sticle cerneală Pelikan în buzunar, gândindu-mă la moartea prietenilor mei, încă nu atât de bătrâni. Flacoanele, care îmi umflă incomod buzunarele, îmi amintesc de o schiță a Salom Alehem despre "Frate-meu, Eli, care este un așa de bun om de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Eli, care este un așa de bun om de afaceri... Acum frate-meu Eli scrie o carte care va fi, vă rog să mă credeți, o bombă... ne vom îmbogăți cu toții. Frate-meu ține deja la a doua sticlă cu cerneală". Și eu "țin" la a doua sticlă de cerneală, și eu mă voi îmbogăți, îmi spun. * La farmacie. Aștept să fiu întrebat, în timp ce farmacista conversează cu două fete "provocatoare". Au cumpărat niște tranchilizante, nu le-a cerut rețeta regulamentară, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
afaceri... Acum frate-meu Eli scrie o carte care va fi, vă rog să mă credeți, o bombă... ne vom îmbogăți cu toții. Frate-meu ține deja la a doua sticlă cu cerneală". Și eu "țin" la a doua sticlă de cerneală, și eu mă voi îmbogăți, îmi spun. * La farmacie. Aștept să fiu întrebat, în timp ce farmacista conversează cu două fete "provocatoare". Au cumpărat niște tranchilizante, nu le-a cerut rețeta regulamentară, le cunoaște. "Aveți program... observă farmacista... până la patru dimineața, răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]