46,651 matches
-
Tatăl. Nu prin orice numire o putem face, numai prin cânt. Dar asemenea neliniște nu aparține oricui, ci este purtată de poet, nu și de către ceilalți. Căci doar poetul poate intra în comuniune cu Spiritul Suprem. Și cea ce îl cheamă mereu spre aceasta comuniune este tocmai neliniștea. Poetul este intermediarul dintre Dumnezeu și oameni pentru că numai el se află mereu în acea tensiune sacră a necesității de a-i fi aproape. Ca atare, pentru poet neliniștea este un impuls ontologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
marea purificatoare. Căci dacă fiecare poem al Florilor răului este o voce a angoasei, două poeme înainte de toate, fac oficiul sublim al catharsis-ului Harmonie du soir, despre care am mai vorbit in acest volum, și Elévation. Poemul Înălțare este chemat să purifice inima și spiritul de miasmele otrăvite ale vieții de fiecare zi luându-și zborul în spațiile eterice ale cerului și ale adâncului din lucruri: Mai sus de mlaștini negre, de văi întunecate, Mai sus de munți, de codri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vântul într-o întoarcere care să se facă semn ? Atunci când cuvintele, îndepărtată dărnicie, vor vorbi fără a delimita, pentru a da un sens când arătând ne vor duce la locul potrivirilor dintâi, pe muritori dăruindu-i întrebuințării potrivite acolo unde cheamă corul liniștii, unde dimineața gândirii, către unison în smerită lumină se-nalță. Poemul și cvadratura cercului Nu există nimic care să înalțe mai mult sufletul oamenilor mari decât libertatea. Cassius Longinus Cvadratura cercului constituie o celebră problemă de geometrie venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
profundis, scrisă după condamnarea și căderea brutală a poetului, de la marele răsfățat al saloanelor, la omul în lanțuri, carte care începe cu următorul gând: "Suferința este o clipă foarte lungă... pentru noi există numai un anotimp, anotimpul durerii" aforism care cheamă la meditare nesfârșită în fața suferinței morale. * Cele trei creații majore ale liricii noastre sunt prin excelență meditații asupra suferinței în trei registre: în balada păstorului moldovan, răul inerent omului este contracarat prin transformarea morții într-o feerică nuntă cu natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
una dintre poveștile care-mi plăceau era că aș locui la Amsterdam, unde tocmai mi-am publicat un roman ieftin, la Editura Antoon Gerolf, sub pseudonimul Coos van Bruggen. Am o casă pe Elandsgracht și un câine pe care l cheamă Finn. Îmi vopsesc părul blond. Un amic din liceu e convins, de altfel, că m-a văzut, anul trecut, făcând cumpărături de Crăciun pe Leidsestraat. Aveam două pungi, una verde, una crem cu dungi vișinii, și arătam mai tânăr. Îmi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Dick. Call me Ishmael. Ce demaraj! Și pe urmă povestea, din ce în ce mai învolburată. Strat peste strat și coajă peste coajă. Și, înăuntru, fructul. Poate că ar trebui să scriu despre mine. Să mă textualizez. Mulți fac chestia asta. Să zic Mă cheamă Radu, am 28 de ani și sunt scriitor. (În acest glorios moment auctorial intru pe Messen ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar duce în Antarctica trenul ăsta...) Alex. Portret online. Save as... ema: te cheamă alex, pe bune? alx: yap ema: mi-a plăcut faza cu trenul alx: merci ema: nu sună nașpa alx: ți-a plăcut sau nu sună nașpa? ema: de ce nu mai scrii? alx: înțeleg că totuși nu ți-a plăcut așa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
plescăie, nu mai soarbe, nu mai behăie până la mine. alx. ești prețioasă ema: poftim? alx: vorbești ciudat alx: căutat alx: prețios alx: ești prețioasă ema: geez... bună dimineața și ție! Bună dimineața! 5. Mai mult despre Ema. Schița 2 Mă cheamă Ema. E primul lucru pe care-mi vine să-l spun despre mine. Restul sunt incerte. Ochi, păr, job... sufăr din dragoste, probabil, ca orice funcționară drăguță și proastă, citesc reviste pentru femei și vin ca roboțelul dimineața într-un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mereu un profil cool, jumate copy paste din al fetei ăleia cu pistrui, aia cu pantofi frumoși, de la grafică, pe care-o ia seara cu Nissan-ul argintiu și semnul ăla în spate, în engleză, că sunt copii în mașină... Mă cheamă Ema. Sunt atee. Exist numai pe net. Sunt un conglomerat de opțiuni și chat-uri și moliciuni calde, de femeie închipuită. Nu am celulită. Voce. Nervi. Migrene. Nu am nimic. Nu sunt. Nu am degete, nu apăs taste, nu am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am zis că scriu. Hai, măi... Măi, ești ceva... Am zis eu ceva? În 15, la Romană. Ok. Ok. ... ... da? Nimic. Ne vedem acolo. Ok. Ok. Pa. ... M-am dus. Am închis Word-ul. Chat-ul. Blogul. Mailul. Mailurile. Chiar mă cheamă Alex. Nu Radu. Ok, știu, altă glumă tâmpită... Și... și am 32 de ani, nu 28. Îmi înregistrez convorbirile telefonice. O fi ciudat, dar eu așa fac. Eu și operatorii de cablu șiiiiiiiii... și ăia care sună cu oferte de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bune, alex, ești un dobitoc! delete new message deleted deleted deleted deleted deleted — De ce aveți nume de familie diferite? Al lui e pseudonim? Nu, nu tocmai. Al lui e Hriavu și în acte. S au despărțit părinții. Pe Alex îl cheamă ca pe mama. Așa a vrut el. S-a dus și și-a făcut buletin cu Hriavu, după divorț. — N-am știut. — Nu multă lume știe. Eu, David. Eu, David și omul cu cravată. Are ceva de medic, aplecat pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un safir imens, aidoma catifelei în care era înveșmântată. Ea și-a înclinat capul a supunere, el i-a smuls diadema sărăcăcioasă de prințesă creștină și plasa care-i zăgăzuia noianul de păr cânepiu. Nu a întrebat-o cum o cheamă. A atins neîncrezător un zuluf cum nu mai văzuse până atunci și a chemat-o la el pe numele ei cel nou - Omalissan. În partea cealaltă a încăperii înalte, de piatră, Tariq o târa de plete pe cea mai frumoasă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a supunere, el i-a smuls diadema sărăcăcioasă de prințesă creștină și plasa care-i zăgăzuia noianul de păr cânepiu. Nu a întrebat-o cum o cheamă. A atins neîncrezător un zuluf cum nu mai văzuse până atunci și a chemat-o la el pe numele ei cel nou - Omalissan. În partea cealaltă a încăperii înalte, de piatră, Tariq o târa de plete pe cea mai frumoasă dintre cele cinci soții de seniori ascunse în fortăreața de la Úbeda, îi sfâșia hainele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o păstreze ca pe o sălbăticiune scumpă, amintire a bătăliei, a victoriei și, mai ales, a lui, Musa, acum în floarea vârstei. La cinci luni după ce-și pierduse soțul în lupta de la Guadalete, nimeni nu mai știa cum o chemase pe Omalissan, înainte de Musa. Din toată curtea lor, pradă urgiei berbere, ea era singura care mai trăia. I-ar fi putut curma zilele în orice clipă. Chiar și acum. Nu sunt decât două ceasuri de când Omalissan a înghițit în taină
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu ochii deasupra capului, enormi, bulbucați, înaintând prin zeama verzuie pe tocul exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea o chemase Delia Hriavu. Am închis ochii. Îmi simțeam stomacul în gât și melcul urcându-mi pe piele, în spuma lui grețoasă, de culoarea șteviei. Numai că nu mai aveam unde să mă ascund de el. David. Îmi era dor de David
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din colț, cu trei luni în urmă. Îi simțea sângele viu, sub crustă. Sânge din sângele lui. Umărul lui Dominique între cutele rochiei ei albastre de duminică. Ridurile ei fine, gemene, din colțul gurii. Nasul lui cârn. Vocea ei, când chema găinile, dimi neața, când îi vorbea lui, mereu pe sub gene, pe sub sprâncene, prin tre cuvinte... Dintr-odată, simțise cum îl cuprinde panica. Subit. Inexplicabil. Dureros ca un pumn primit în stomac. Dominique suspinase în somn, dezvelindu-și vocea fără silabe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cum se deschid și rostesc, stins, ca din altă lume, cuvântul care închidea în el taina botezului ei. Isabel... ... Tot ce știa era că voia să meargă spre Nord. Să mănânce din conserve și să meargă spre Nord. — Cum te cheamă? — Ivan. Atât. Niciodată un al doilea nume. Pe goeletele care tăiau valu rile în căutarea balenelor gătea mâncăruri fabuloase din te miri ce. Nu și pentru el. Pentru el era de-ajuns o biată con servă de hering. În porturi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mie, da. Îmi sună prețios și muzical... Să revenim. Ce se mai întâmplă, da? Cadrul 1 Mama, Lea, David, Alex. Refugiați ca după război în patul de doi pe doi al strămătușii pe care nimeni nu mai știe cum o cheamă, unde nimeni înseamnă eu. Stare de enclavă. Cadrul 2 Omalissan bolândă, undeva, nu se știe unde. Terori de creștină muribundă. Cadrul 3 David + Ada. Ada + David. Ada + David + Alex. - Alex. - (- Alex). Mda. Închidem paranteza. Cadrul 4 Ema. Ema plictisită. Degete
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
descheie primii doi nasturi de la cămașă. — Și cuburi de gheață! Ne trebuie cuburi de gheață pe fiecare masă! E prea mult. E, pur și simplu, prea mult. Evgheni își simte toți cei șaptezeci de ani ridicați la pătrat. — O să se cheme THULE. Așa o să se cheme restaurantul nostru! Îți place, Evgheni? 14. Eu. Mama. Eu A durat puțin. Șederea mea și a mamei în apartamentul boem, de după despărțirea părinților mei. Atâta cât a fost, însă, a avut ceva de film suprarealist
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cămașă. — Și cuburi de gheață! Ne trebuie cuburi de gheață pe fiecare masă! E prea mult. E, pur și simplu, prea mult. Evgheni își simte toți cei șaptezeci de ani ridicați la pătrat. — O să se cheme THULE. Așa o să se cheme restaurantul nostru! Îți place, Evgheni? 14. Eu. Mama. Eu A durat puțin. Șederea mea și a mamei în apartamentul boem, de după despărțirea părinților mei. Atâta cât a fost, însă, a avut ceva de film suprarealist, în care s-au perindat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
viziuni regizorale tâmpe, dezechilibre hormonale, păduchi (oooooooooooo, și ce discuție a fost aceea!), istorie, aerobic, politică, machiaj, geografie, legislație, contracepție, detergenți, poezie, mnemoteh nică, fonologie, criminalistică, film, gulere de cămăși, arhitectură, circ (am avut un tip de la circ, odată! Îl chema Alf. Nu mai știu exact ce făcea el pe acolo, dar, altfel, mi-l aduc aminte perfect. O figură. Avea un sac de dormit verde fosforescent. Parcă îl văd...), croitorie, plante, budism, cafenele și restaurante, yoga, zona zoster și clasicii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
numai) numai) numai) numai A LUI). 15. Ea Eram mic. Mi s-a părut cel mai frumos lucru de care dădusem vreodată, în viața mea scurtă și destul de lipsită de frumos. Omalissan. O poveste cu o prințesă arabă. Omalissan o chemase. Dar dacă nu era arabă, dar dacă eu nu eram Alex, dar dacă picioarele mesei nu erau picioarele mesei, dar dacă, dar dacă, dar dacă... Așa a început. Cu ea. Cu Omalissan. Cu o prizonieră vizigotă și cu un băiețel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
imediat o origine, de fapt, belgiană... Alexandre se bucură de fiecare nouă priveliște, în cărcată de ciorovăieli și târguieli cinstite, de zgomotul bine-cu noscut al cântarului, de fâșâitul sacoșelor mari ca niște saci, de banii care foș nesc, clinchețesc, cheamă, de mirosurile ames tecate și de lumea co lorată de aici, unde Parisul nu mai e tocmai Paris, ci un Babel al mărfurilor, al accentelor și al călă torilor de pretutindeni. Câte spectacole fără bilet a mai văzut aici! Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru că s-a înfipt deja de mult în carnea obrazului, sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția găurii din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și el nu e, el nu mai e pe vapor, dar vaporul nu a oprit nicăieri și ea plânge și mai tare și nu știe cum să anunțe că el a dispărut pentru că nici măcar nu știe ca lumea cum îl cheamă, așa că ia vaporul înapoi și ajunge în noaptea urmă toare și aleargă la hotel, unde știe sigur că o să-l găsească, dar nu, el nu o aștepta acolo, așa cum crezuse ea, el nu era nicăieri și era ca și cum nu fusese
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]