7,296 matches
-
320-323, sub Liciniu. Împreună cu ei, au fost martirizați și localnici, precum Heli, Lucian și Zotic, care au fost decapitați, urmați de Valerian. Martirii Argeu și Narcis (frați) au fost decapitați la 3 ianuarie 320-323, iar fratele lor Marcelin a fost chinuit și aruncat în mare. La Axiopolis (Cernavodă), au pătimit ca martiri Chiril, Chindeas și Tasius (Dasius), probabil în 303-moaștele celui din urmă, soldat, au fost duse la Durostorum, iar în 579 mutate la Ancona (Italia), unde se păstrează și azi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de aproape zece ani cu un bărbat pe care îl detestă, pândind clipa când, fiind demascat sau demascându-se, își va putea primi pedeapsa. Un suflu de adevăr, într-o construcție minată de inautenticitate psihologică, aduce Dragomir, răvășit de spaime, chinuit de remușcarea pentru omorul făptuit, distrus de patima nenorocită pentru Anca. O creație puternică, modelată sub înrâurirea scriitorilor ruși, este Ion, nebunul mistic, condamnat pentru o crimă pe care nu o săvârșise. Fugit de la ocnă și ajungând, printr-o ciudată
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
suferință. Tentat de comicul factual și de stropșelile de limbaj, C. practică un caricatural ce forțează ilaritatea. Obtuzi, maniaci, nevricoși, eroii, botezați cu nume caraghioase, sunt slujbași, belferi, galonați, puși în situații din care se vede bine că autorul se chinuie să stârnească râsul. C., care a compus și o piesă pentru copii, Comoara fermecată (pusă în scenă la București, în 1927), își tipărește, în 1926, un mic studiu de istorie literară, Viața și opera poetei Alexandrina Mihăescu. Alegerea nu pare
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
a vieții. Autorul se supune unui tulburător examen de conștiință, în care obsedantă este lașitatea, a lui și a celorlalți, „eroi ai răbdării”, abandonați incertitudinii după patruzeci și cinci de ani „de frică, pândă, moarte”, într-o „țară umilită, jignită, chinuită”. Analist sever al propriei incapacități de a acționa fățiș, semnatarul confesiunilor va fi intransigent și cu atmosfera duplicitară a epocii, trecând personaje și evenimente prin filtrul unui observator, care în această tainică arhivă nu face compromisuri. Tenta jurnalului este precumpănitor
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
să îi spună lui Jeremy, elev în clasa a patra, să stea la locul lui și să își țină mâinile pe lângă el. Băiatul se poartă de parcă ar avea arcuri la picioare. Nu merge, ci sare; nu stă jos, ci se chinuie să șadă. Și nu doar activitatea motorie îl diferențiază de restul clasei, ci și cea verbală. Vorbește în permanență. Nu rezistă tentației de a-și împărtăși ideile, fie că sunt bune, fie că nu, în momentul în care îi vin
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
mai iute decât fulgerul. Ciungul, în lada lui rulantă, a coborât panta străduței cu un pocnet asurzitor de rulmenți cu bile. Ciotul lui s-a proptit de mai multe ori în pământ, dirijând coborârea aceea nebunească. Iar în gura lui, chinuită de un rânjet oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trupul de spatele animalului. Saigak-ul nu mai mișca. Pielea îi era străbăturtă de frisoane. Respirația șuierătoare îi semăna cu suspinele omenești, cu cuvintele șoptite. Charlotte, în amorțeala frigului și a durerii, se trezea adesea, simțind murmurul acela care, îndărătnic, se chinuia să spună ceva. Într-una dintre acele treziri în plină noapte, a zărit cu stupoare o scânteie foarte apropiată, care strălucea în nisip. O stea căzută din cer... Charlotte s-a aplecat spre punctul luminos. Era ochiul larg deschis al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
boală “reală”; uneori boala închipuită ia naștere din cauza unui diagnostic greșit (este iatrogenă). Frecvența medicilor printre bolnavii închipuiți este foarte mică (Debray, Staraqbinschi și Varay). 5: Bolnavii dificili A. Păunescu - Podeanu a consacrat o monografie bolnavilor dificili, acestor bolnavi care, “chinuiți de suferințe variate, chinuiesc, la rândul lor, pe medici cu plângerile lor, cu solicitările lor; cu interpretările lor privind boala și, uneori cu revendicările lor, dificili de multe ori și chiar sub raport social, greu de suportat, incomozi, agasanți”. Acești
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
închipuită ia naștere din cauza unui diagnostic greșit (este iatrogenă). Frecvența medicilor printre bolnavii închipuiți este foarte mică (Debray, Staraqbinschi și Varay). 5: Bolnavii dificili A. Păunescu - Podeanu a consacrat o monografie bolnavilor dificili, acestor bolnavi care, “chinuiți de suferințe variate, chinuiesc, la rândul lor, pe medici cu plângerile lor, cu solicitările lor; cu interpretările lor privind boala și, uneori cu revendicările lor, dificili de multe ori și chiar sub raport social, greu de suportat, incomozi, agasanți”. Acești bolnavi acuză tulburări multiple
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
striga... legatul Doar va zâmbi la toat-a [ta] mânie. [Î]ți va lăsa trei zile, trei întregi și grele, Va apărea nepăsător și rece, Va ține toga învîrtită-n mână Și te-a-ntreba iar: Pace or război? În van îți chinui sufletul din tine, Durerea ta, or bucuria, gloria, Nimic, nimic pe dânșii nu-i atinge. Crezi tu că gloria lor proprie-i atinge?... De e sau de nu e... tot una li-i. Ei știu că vine chiar daca n-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-ntreci pe alții și lumei să-i impui Persoana ta infamă, dorință-i de mărire, La fapte mândre stimul. De ești atât de van Să crezi că pîn-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul țil1 chinuiești și mintea Ți-o stupifici, îți zice că ești evlavios, Ba chiar și sfânt. Și nu sunt numai oameni Ce îți admiră fapta, gîndirea-nchipuită, Ci te admir popoare... Ce proastă e mulțimea, Ea crede cumcă duce a lumii soarte-n mână
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
torci al vremei fir, Te chem cu desperare în pieptu-mi, cu delir! Răspunde-mi, cine-i suflet a lumei? Dumnezeul? {EminescuOpVIII 276} Orbirea? Nepăsarea? E binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu ești piatră... Bine, Mi-oi chinui dar mintea - să răspund pentru tine Orbirea? Nepăsarea?... Nevinovata-orbire Cât de frumos ș-anume tocmit-a a lui fire! Creat-a mielul aprig el pentru lupul blând, Carne cu ochi creat-a el pentru cel flămând. Natura-i fericire și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-nchis a lumei poartă: Inima-i tot de flacări și minte-i tot deșartă... Retrasu-s-a la mare, gonit de vis și gânduri, Pe-un pat de trențe doarme, făcut din două scânduri, Ce vrea singur nu știe, se chinuie-n zădar, Nu bea apă d-izvoare, ci valul mării-amar Și, chinuit de doruri, de rugăciuni asceze, Vrea viața lui pierdută s-o sfarme, s-o scurteze; Î van el cată pacea ce n-avu niciodată, De lume, de-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tot deșartă... Retrasu-s-a la mare, gonit de vis și gânduri, Pe-un pat de trențe doarme, făcut din două scânduri, Ce vrea singur nu știe, se chinuie-n zădar, Nu bea apă d-izvoare, ci valul mării-amar Și, chinuit de doruri, de rugăciuni asceze, Vrea viața lui pierdută s-o sfarme, s-o scurteze; Î van el cată pacea ce n-avu niciodată, De lume, de-a ei visuri gîndirea-i subjugată; Lumești gândiri într-alt chip împlu sufletul său
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e o poveste popească, inventată spre a se putea guverna corpurile mai ușor. A doua ce aflai e că esistă un Dumnezeu, care însă nu mai are grija suferințelor noastre, că totul se dirige de cătră o trebuință naturală, care chinuiește în același timp deodată milioane de oameni, până la moarte, tocmai astfeli cum lasă să piarză arborele frunzele sale, și care nu se abate măcar un pas de la calea ei. Am văzut cum au rămas jurămintele călcate nepedepsite...; eu am împărțit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca să mă plimb prin oraș, dar observai numaidecât că picioarele mele, mișcîndu-se, mergeau în tactul clămpăniturii acelor versuri neîndurate. Când nu mai putui suporta mi-am schimbat pașii... Dar nu-mi ajuta...... versurile se adaptau pasului meu nou și mă chinuiau întocmai ca mai înainte. M-am dus iar acasă, suferind tot timpul înainte de amiazi; suferii pe când mâncam mecanicește și fără gust; suferii și mă văierai și bombănii toată seara; mă pusei în pat și mă învîrtii și mă sucii și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
orașul Thessaloniki, căci nu mai voiește să aibă a face cu grecii și a venit în mijlocul bulgarilor și românilor ca să le fie mână de ajutor la marea operă. Deodată demoniacii amuțeau pentru câteva momente, oarecum liniștiți, arătau că li se chinuie sufletul și că se luptă într-înșii, apoi, sfâșiați parcă de-o nespusă durere, se zbăteau și se vîrcoleau și mai cumplit, urlând rînduri-rînduri. Timpul ezitării a trecut,, să ia armele și să atace pe bizantini; pe nici un prins să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rătăciră și se pierdură de nu li se mai dete de urmă. Dragota, trădătorul de odinioară și conducătorul de acuma al rebelilor, căzu în înghesuiala furtunoasă sub copitele cailor și, călcat îngrozitor, își dete cea din urmă suflare după ce se chinui trei zile. În aceeași zi împăratul intră în despresurata cetate Melenik, dând laudă garnizoanei, care și ea la rîndu-i lăudă pe împăratul ca pe îngerul ei mântuitor, care-n clipa când nevoia era mai mare apăru ca vulturul ce se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înainte, puseră mână de la mână și strânseră o sumă considerabilă de bani și o oferiră împăratului ca sumă de răscumpărare, carele încuviințînd și primind oferta, le dete în sfârșit voie să se întoarcă la anul 1286. Astfel românii, maltratați și chinuiți fără de vină, se văzură pe deasupra osândiți de-a-și răscumpăra de la împăratul pe bani mulți mântuirea de relele lor, adecă dreptul comun. Împăcare și alianță între Terteres și împăratul. Ca o despăgubire foarte la îndemînă pentru neliniștele de la hotară ce se-ntîmplau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stăteau în cale și-n urma căreia numărul protivnicilor Bizanțului scăzu cu unul, și anume cu unul îndestul de însemnat. Terteres, care precum am spus răpise cu totul la sine, după fuga lui Asan, frânele stăpânirii regești din Bulgaria, era chinuit de remușcări vii și de aspre remonstrațiuni din partea autorităților canonice pentru căsătoria pe care o încheiase în contra legii și cu scop egoist cu sora lui Asan, după ce-a fost gonit pe soția sa legitimă, din care cauză nu era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pământ, ci pururea mase de animale microscopice din fundul oceanului. În adâncimile lui lucrează insecte foarte mici, cărora natura le-a impus datoria ca, afară de grija pentru nutrimentul lor și al progeniturei lor, să zidească mereu case nouă. Crustaceea se chinuie mereu, în interesul apărării ei, să-și repare, să-și mărească, să-și reînnoiască casa; și, după ce moare, o lasă ca o contribuție și ca un adaos la masa din ce în ce crescândă a păturei de var cochilios (Muschelkalk
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
le prelucreze din nou în materie cu putință de-a fi consumată. Planta e sclavul animalului și ce sclav de bunăvoie, frumos, interesant e acesta! Lucrează într-una și totuși numai spre scopul pe care însuși și-l propune. Se chinuie pîn' la moarte si totuși, cu venirea primăverii, se ridică din nou tânăr, frumos, de bunăvoie ca totdeuna, apucîndu-se cu bucurie de munca ce i s-a propus. Toate părțile azotate ale plantei, cari ne servesc de hrauă, consista în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar pe cea de a doua o dorește diavolul, voind
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
durere trebuie să vedem clar, cu ochii inimii, că Iubitorul de oameni se găsește înaintea noastră. Dumnezeu vrea ca omul să fie conștient că El lucrează în inima sa, de aceea îngăduie duhului rău să-l ispitească și să-l chinuie, ca mai apoi să poată aprecia și prețui mângâierea dulce a Sfântului Duh. Pentru a ne feri de ispite și a discerne gândurile dumnezeiești de gândurile venite de la diavol, Părinții filocalici ne sfătuiesc ca, atunci când vrem să săvârșim o faptă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
iar glasul conștiinței, acest ochi al minții și aspru judecător lăuntric, „ce nu se poate cumpăra cu bani și nici corupe prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Femeia este legată prin lege...”, 4, PG., LI, 214 footnote> îl chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința va slăbi și va ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]