3,731 matches
-
ani. Cu vreo trei luni înainte de alegerile europarlamentare, al doilea an, practic, de alegeri euro‑ parlamentare, am primit semnale din care am înțeles că relația dintre BĂsescu și partid este din ce în ce mai proastă. Lumea, de fapt, îmi cerea ajutorul, ca să fim cinstiți. Și unii liberali mă chemaseră înainte... Și poate că am făcut o greșeală că nu m-am băgat sau că n-am scris despre asta în public și am zis că viața internă a parti‑ delor e doar treaba lor
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu știa nimeni că noi avem peste două milioane de votanți care trăiesc în alte țări și care n-au unde să voteze, deci pot fi socotiți absenți din start. Practic, ei habar n-aveau. Intervenția aceea a lor, să fim cinstiți, a fost la limita acceptabilității într-o democrație. V.A. : Deci, dacă ar fi știut, n-ar mai fi rămas BĂsescu președinte ? A.M.P. : BĂsescu ar fi meritat să piardă pe bune în vara lui 2012. Numai că intervenția adversarilor
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
N.Damienescu; „Rolul școalei în democrație” de Trăian Brăileanu; „Reflexii la dezideratele Congresului al XIII-lea învățătoresc”, de Iustin Cârdei; „Stilistica în școalele primare”, de I.V. Viorescu; „Congresul de la Cernăuți al geografilor României” de O.Tranavschi și T. Balan ș.a. Cinstind memoria unor înaintași, revista publica in memoriam cursive interesante despre: Dimitrie Onciul, Eusebie Ioanețiu. Cronica, Buletinul Asociației, Activitatea secțiilor județene, Cărți, Revista revistelor, Abonamente încasate, Poșta administrației și a redacției, Librăria și Papetăria „Ostașul român” Cernăuți, Cursuri de pregătire, Curs
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pentru cei ce au fost colaboratori ai revistei „Înmuguriri” și așteaptă completarea lui și pentru Doina Bucur - spre a-l trimite la Cluj. Îmi solicită de asemenea să mă viziteze și pentru a discuta, așa cum scrie textual: „căci vreau să cinstesc memoria mamei Dvs. așa cum se cuvine aici la Fălticeni, orașul copilăriei ei, atât la Galeria oamenilor de seamă , cât și ori de câte ori se va ivi prilejul prin evocări duioase despre distinsa noastră poetă” . Având În vedere sentimentele ce ne leagă, precum și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de altădată Împreună cu prieteni mai tineri (G. G. Ursu, M. Șerban etc.). Vă mulțumesc mult și Vă rog să transmiteți mulțumirile și gândurile mele bune și mult stimatei Doamne Stino - pentru frumosul articol care, În volumul de „Mărturii fălticenene”, va cinsti numele unui distins profesor și cărturar. Am mai primit materiale și de la Dl. prof. Virgil Tempeanu. Aștept rezultatul intervenției Dstră și pentru alte colaborări. În legătură cu „Mărturiile”, vreau să mă opresc mai mult și să Vă mai Împărtășesc din gândurile mele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fie rușine că ne place miracolul? Harta 6. Între ieri și azi Capitolul IV Prin Galileea, Iudeea și Samaria Și după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea. Căci Iisus însuși a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în țara lui. (Ioan, IV, 43-44) 1. La Genesareth nu mi s-a arătat nimic Și Iisus, auzind că Ioan a fost întemnițat, a plecat în Galileea. Și părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Mă, aiștea-s bani jidovești, hai să-i bem și să trăiască Sevastian Moruzi." A rămas Popovici cu ochii holbați. La alegerile de la Folticeni, Popovici-Răcăciuni a luat pe sus pe Munteni și, pe la Câmpulung, i-a adus la Cornuluncii, i-a cinstit cu bere acolo, și i-a adus prin bariera Nimirceni în oraș și i-a oprit la Hoișie (Moruzi îi aștepta pe la bariera Tâmpești). I-a ținut acolo la Hoișie și dimineața cordoane de soldați au izolat pe munteni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ese din prăvălie, se întâlnește Românul cu doi prieteni.. A cumpărat omul o pălărie, deci trebue să dee adălmaș. Bun. Hai înnapoi, să bem adălmașul la d. Strul. Intră la d. Strul, cer o jumătate de ocă de rachiu și cinstesc. Ține, fine; na, cumătre; sughiț bun la cumătra. Și cum vorbeau mai înfierbântați și cum badea Dinu se tot uita cu mândrie la pălărie, iată și jupânul. "A! Bade Costache, ți-ai luat pălărie... Și bei și adălmașul... Da mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru 5 lei, o mierță de păpușoi? Așa? o mierță? Acela-i dreptul meu. Așa puteam să țin banii în ladă. Eu cu ce trăiesc? Dobânda e dreptul meu... Bine, jupâne, dacă zici dumneata... Apoi da, negustorul are dreptate, zic, cinstind, cei doi tovarăși. Bun, zice și badea Dinu, atunci să-ți dau, domnule Ștrulea, și dobândă... Atunci ne-am înțeles, dobânda se știe..." Procentul obișnuit este de cinci bani la franc pe săptămână. Pentru un franc 20 de bani pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vremuri mai vechi, despre gospodăria mazilului Grigore Fotescu. Vaci, boi, oi, cai, vii, livezi, ogoare de pâne albă și popușoi. "Căpitane Grigore" îi spune toată lumea și toți îl salută și i se ploconesc, căci lui așa-i place, și el cinstește, vorbește tare și miluiește pe toată lumea. Îl cunosc jidovii de la Rașcov și din toate împrejurimile. "A venit căpitan Grigore! Ce mai faci, căpitan Grigore? Hât! Tâșt! da voi cum o mai duceți? Bine, căpitane Grigore! Da acasă cum merg cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai jos de Smotrycz și nici să stabilească legături cu persoanele oficiale din hotarul Moldovei. „Promitem, pe deasupra, se angaja Ștefan, boierilor moldoveni care-l servesc pe Petru Aron cu asentimentul maiestății regale să le restituim bunurile părintești și să-i cinstim după meritele lor”. Negustorilor poloni li se acordau aceleași libertăți ca și până acum. Ștefan accepta suzeranitatea regelui polon, promițându-i ajutor împotriva tătarilor. Se observă o restrângere a obligațiilor pe care le contracta de obicei domnul Moldovei față de suzeranul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăciune, a smeritului robului tău, a Domnului Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, păzește-l neatins în acest veac și în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să te proslăvim în veci, Amin. S-a făcut în anul 7008 [1500], iar al domniei sale anul 43”. Steagul va ajunge în cele din urmă la mănăstirea Zografu, de la Athos. Sultanul nu plănuia să atace Moldova în anul 1500. Turcii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmat, cât și după sfatul celor 12 boieri de frunte care iau parte împreună cu înălțimea sa la judecată. Boierii nu au drept de vot, ci își spun doar părerea și principele hotărăște după buna lui socotință și este ascultat și cinstit de popor ca un Dumnezeu și tot ceea ce face este privit ca bine făcut: “Quia Dominus fecit”. M-am minunat cu câtă măiestrie și cu câtă rânduială își arată pricinile lor înaintea principelui, atât cei mari cât și cei mici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici o fraudă. Sărăcia este generată de doi factori: comoditatea și lipsa de soluții pentru a ieși din această stare. Într-o carte, apărută în urmă cu câțiva ani, autorul ei, dr. Gheorghe Glodeanu, spunea despre Ion Iliescu următoarele: ”A fi cinstit, când ocupi o funcție de răspundere în stat, e la mintea oricărui neșcolarizat că nu-i suficient doar să vorbești despre cinste și să nu faci nimic pentru lichidarea necinstei. Cuvântul ”cinste” rostit de Ion Iliescu, a devenit un excitant al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
A scăpat cu zile/ Cu mare conteneală/ Pe un pește galben,/ Cu solzii de aur,/ Care l-a luat/ Și l-a aruncat/ De-a dreptul pe mal./ Voinicul (numele)/ Solzii a luat,/ Să facă odoare,/ Cupe și pahare,/ Să cinstească-o horă,/ Nunta și nânașii/ Și pe toți nuntașii” (Vasilcău - Soroca). Cuminecarea din adjuvantul năzdrăvan încarcă întreaga umanitate cu forța solară reprezentată de aurul solzilor și deschide două noi intervale sub cele mai fericite auspicii: timpul profan devenit fecund prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plecat la vânătoare, ca să-și vâneze vânatul de nuntă, după legea domnilor ș-a împăraților”. Din scenariul împărțirii cerbului în construcția gospodăriei un element definitoriu este paharul ceremonial: „Cu ungheaua lui/ Făcea păhărele;/ Și cheamă boieri cu ele/ Să le cinstească,/ Cruciș, curmeziș/ De la naș la fin/ De la fin la naș” (Dobrogea). Răspunsurile la chestionarele lui N. Densușianu confirmă sorgintea folclorică a acestui motiv, căci „paharul de zile mari” este păstrat cu multă grijă și utilizat doar la sărbători și în timpul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cornutei într-o gospodărie mitică: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili-s-ar curți cu ea;/ Buhor din coarnele tale/ Face-aș dalbe păhărele,/ S-or cinsti boieri cu ele/ Rar, mai rar la zile mari” (Dobrogea). Locuind în pielea (învelirea neofitului în aceasta este practicată în multe inițieri din lume) și în oasele animalului, cum se întâmplă în colinda dulfului de mare, se realizează transferul magic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce identifică omul cu animalul: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili- s-ar curți cu ea;/ Buhor din coarnele tale/ Face-aș dalbe păhărele,/ S-or cinsti boieri cu ele/ Rar, mai rar la zile mari” (Dobrogea). Locuind în pielea și în oasele animalului, cum se întâmplă în colinda dulfului de mare, se realizează transferul magic prin contagiune, tinerii devin animalul mitic însuși, iar unirea lor ia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bate cu palma peste țâță și peste obraz". Și așa era, țâța mamei era albă și a Tasiei era neagră. Cu Toader Chetreanu, fratele Ancuței celei dragi și frumoase cari a murit n-am putut fi prieten că nu era cinstit nici de feli. Cu Constantin a lui Grigore Chetreanu, căruia oamenii în răutatea lor îi ziceau Părăsitu, că l-a născut măsa mai târziu, înspre bătrânețe, am fost foarte bun prieten că era de cuvânt și cinstit. Cu el am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ceia: "Badea înalt ca un husar Lelea pîn la brăcinar 13. Lelea cât o husăriță Și badea pîn la catrință." Când era ziua onomastică a lui Grigore Chetreanu,erau chemați și părinții la el și moșu V. Sofroni Iftime. Erau cinstiți cu rachiu din belșug, în care punea un pumn de piper și cu răcituri de por, pe șoricul răciturilor se vedea păru, mai ales de era porcu negru. În fața casei lui Grigore Chetreanu este o poiană frumoasă cam la 2o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eu înaintea lui, biet sergent"? Mama le-a făcut mâncare după puterea și priceperea ei: mămăliguță și o tigaie cu friptură de porc cu chiște și cârnaț. Iar tata într-o fugă a adus rachiu și vin și i-a cinstit. Și căpitanul Ionescu mi-a dat mie un ban de argint, va fi fost de 2 lei. Și după aceia la nu știu câtă vreme, tot iarna și tot noaptea a venit tata acasă și i-a spus mamei: "Pachiță, căpitanul Ionescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a Gafiței și lelița Paraschița era fata lui Grigore Grumăzescu. Iar soția lui Grigore Grumăzescu era o femee dragalașă cu niște ochi pătrunzători. După ce m-am însurat eu, de foarte multe ori ne-a oprit prin Fălticeni, hai să ne cinstească cu un pahar de vin sau rachiu. Eu m-am dus la crâșmă la Costachi Gherasim unde era un scrânciob cu 8 scaune și foarte înalt. Acolo era vătav la scrânciob Vasile Călugărescu. M-a luat în crâșmă, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
strada Fabricilor. Eu am stat în gazdă la un mecanic Edmund Vișek, ceh de obârșie. Pe soția lui o chema Maria. Amândoi erau oameni foarte buni și primitori. De multe ori ne-au poftit la masă la ei. Ne-au cinstit și omenit. Și ne-am despărțit în condiții foarte bune. Mai târziu am aflat de la un vecin de-al lor că ea Maria a murit cu picioarele tăiate de tren, iar el din pricina unei conserve stricate s-a otrăvit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cel Mare bate cumplit pe Craiul Unguresc Matei Corvin, care era la origine român. Și moștenitorii dnei Luxița Paladi au respectat testamentul. Și portărelul Dizu, Dionise V.Gh.Zăhărescu umblând prin hârtiile trebunalului a dat de el. Deci a lui îi cinstea că s-a descoperit acel testament, el fiind și învățat și om de legi și nu a preotului V.Mihailescu ori a lui Vasile Ștefănescu, care de la început s-a chemat Vasile Ștefan Potlog. Eu în 1898-1899 eram în cl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
entorsă sau tendinită. Nu am înțeles prea bine dar ce am înțeles este faptul că va continua. O admir! îi spun că am fost deseori în Germania, că acolo în nord este venerat sfântul Ludgherius, iar în toată țara este cinstit sfântul Bonifaciu. Se uită mirată la mine răspunzându-mi că nu știe nimic din toate acestea. Nu am mai îndrăznit să o întreb dacă știe ceva despre sfântul apostol Iacob, nici de ce s-a înscris pe acest drum pe care
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]