3,254 matches
-
De Sânziene pare-mi-se fetele dau flori și flăcăii le sărută "ca vraja florilor să nu se risipească", zâmbește Ștefan. Așa-i datina, se scuză el, sărutând-o pe frunte. Voichița se aprinde ca para focului până-n lobii urechilor. Clipește cu genele prelungi ce-i adumbresc ochii de cicoare, dându-le un aer de mister, îndulcit de gropițele din obraz. Te-am văzut, călărești pe deșălate, ca un tatar. Voichița, îmbujorată, cu ochi strălucitori, tremurând, zice cu mândrie: Taica m
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
clonțos, că parcă te-aș cunoaște... Ascultă, zâmbește Ștefan pe sub mustață, maică-ta a fost cândva, odinioară, de mult, a fost prin Târgul Sucevei? Boierii își dau coate și-și ascund un zâmbet. Mihail, descumpănit, dă din colț în colț, clipește des: Maica? De unde? Maica n-a scos nasu' dincolo de hotarul satului, spune el și tușește, apoi aruncă o privire chiorâș, șăgalnic. Au poate... poate la vreun fapt de sară, Măria ta să fi rătăcit cărarea prin Coțofenii din Deal... Boierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu clipind hâtru. "Moldovenește", cum altfel!? râde sarcastic și înflăcărat, cu patimă Ștefan. Pitulați în poala codrului, le luăm urma; ne ținem de ei, ca scaiul de oaie! Clipă de clipă! Zi de zi! Noapte de noapte! Îi hărțuim! Îi lovim! Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu palma. Ștefan picotește cu capul proptit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ne-ați apărat! Și ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă? Dar eu?... Eu ce să fac acuma?!... Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram... eram, doar, Domnul Moldovei!" Ștefan tresare... Ridică fruntea de pe masă... Clipește buimac... Se freacă la ochi... Unde se află?... Bună dimineață Măria ta! Aa!... Își șterge cu palma broboanele de sudoare. Pe ușa deschisă se strecoară geana de lumină a răsăritului și aerul proaspăt al pădurii după ploaie... O ciocârlie trezește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai noștri. Iar de ucis l-ar fi putut ucide pe loc. Astfel escortat, domnul A. a mers cât a mers până când, găsind un moment favorabil, s-a răsucit fulgerător, l-a trântit pe maior la pământ și cât ai clipi i-a înfipt cuțitul (pe care-l avea asupra sa) drept în inimă. „După aceea mi-a părut rău”, își încheia povestirea domnul A., explicându-și regretul tardiv prin aceea că, la sfârșitul scurtei lupte, constatase că victima sa purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu soia, despre magazinele unde s-a adus marfă. Sacoșele pline, agitația gospodinelor și cozile lungi de la magazine, privite din mersul domol al tramvaiului, trădau o oarecare bucurie a apropiatelor sărbători de iarnă. La geamurile blocurilor cenușii cu multe etaje clipeau luminițele brazilor de plastic sărăcăcios împodobiți. Am coborât la stația Politehnica, cu geamantanul într-o mână și cu sacoșa cu mâncare în cealaltă. M-am așezat pentru câteva clipe pe banca din stație înainte de a traversa strada. Clădirea Academiei, aflată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să audă!" George Orwell CICLOP! Un ochi albastru pândește peste noi, iscoditor și rece, de năpârcă, țintind grumazul gârbov de nevoi gata oricând ca să ne sară-n cârcă! Nu râde și nu plânge niciodată! Nu doarme, nu se-nchide, nu clipește, dă zi și noapte necurmata roată, nu știi pe cine, unde, când, lovește! Alin Săvescu EPILOG II ȘAH ȘI MAT! Excelență, Domnule Ambasador, amice. Uite, ți-am adus terfeloagele! Pardon, "Documentele"! Ce documente, mon cher? Hârtii de ambalat! Nu, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
M-am gândit la viața cantonierului, singur, nopți întregi; sau poate cu o nevastă, poate cu copii... oricum, tare singur și în bătaia vântului și a primejdiilor. * Am văzut însă că, dincolo de linia ferată, de la canton, trecând peste barieră (unde clipește periodic o lumină semnalizatoare, roșie, ca un rubin mare, însoțită de o semnalizare sonoră), începe să se lege din nou pustiul cu orașul. De la canton începe "Strada Casei". Nu-i chiar atât de singur cantonierul, nici caprele lui nu-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Dimov și a lui Virgil Mazilescu, cei doi poeți care au deschis drumuri noi în poezia românească și a căror faimă crește văzând cu ochii. Probabil că nu și pentru criticul Manolescu, care i-a făcut să dispară cât ai clipi. Oricare altul ar fi fost mândru să-i evoce, el nu. Căci nu pot să cred că a uitat și nici că-l considera pe Dimov - născut cu vreo 14 ani înaintea lui - un fost student. Ce mă oripilează la
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ca pe o nestemată simbolul unei familii care a ținut România în foame și întuneric. noiembrie 2006 Meciul bugetarilor Gheorghe Ștefan a hotărît ca 30% dintre biletele pentru meciul România-Luxemburg să fie direcționate către instituțiile de stat din Piatra Neamț. Nu clipiți prea des, nu ne aflăm în 1957, pe vremea socialismului biruitor la orașe și sate, ci în 2007, în România, Uniunea Europeană, prima uliță pe dreapta. Orice comentariu rezonabil pe această temă ar fi trebuit să înceapă cu un paragraf în
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în vârf cu steag Lung tobele răsună; Momița cea ușoară La trompetul trompetelor Ca matelotul pe catarg Mulțimea se adună; Se suie, se coboară; Paiații costumați bizar Și jos apoi o vezi sărind, În aer tumba sar. Din ochi iute clipind. C. MILLE Atmosfera de la Contemporanul făcuse din C. Mille (1861-1927) un adversar al căsătoriei religioase. Când însă îi veni rândul și lui să-și întemeieze o familie, consimți la toate ceremoniile burgheze, nu fără a se apăra prin comice sofisme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Poetul se întîlnește cu o fată de țară: (Frumos îi mai miroase părul, Miroase toată ca o floare)... și culege dimineața un fir de păr feminin pe haină, semn al realității fericirii: În sat cocoșii prind să cânte, Deasupra stelele clipesc. Mișcarea lumii - întreruptă - Reintră-n mersul ei firesc. Și când a doua zi, pe haină, Mirat, găsesc un fir de păr, Pricep că visul ce visasem S-a petrecut în adevăr. În timpul războiului, Vlahuță schiță în câteva versuri un început
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Umflată-n sofale, mutată pe targă. Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare, Să simți că te arde puțin fiecare. Un ochi să se strângă și să se sugrume Clipind de-amăruntul, întors către lume. Celalt să-ți rămâie holbat și deschis Și rece-mpietrit ca-ntr-un vis. Un alt aspect profund este sentimentul de oscilare materială între două lumi cu densități deosebite, de osmoză între spiritual și material
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Rațele țipă undeva în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din ochii fumurii, Izbind cu cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării. Fântâna cumpăna destinde ca o lăcustă. Ziua moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă mugind, Și-și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
neurologică foarte rară, Sindromul blocat, în care, deși era perfect conștient, corpul său era paralizat din cap până în picioare. El nu-și putea mișca decât pleoapa stângă. în ciuda condiției sale, ziaristul a fost capabil să scrie cartea “Scafandrul și fluturele” clipind din ochi pentru fiecare literă a alfabetului. John Nash, matematician cu schizofrenie. John Nash este un laureat al premiului Nobel pentru Economie, ale cărui teorii privind teoria jocului, geometria diferențială și ecuațiile diferențiale, sunt considerate a fi uimitoare. începând din
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
că boero Bisto era ,,stăpîni- tor al Traciei” și nu trac cum au născocit turbații traciști de la noi. Dacă mergem pe această logică, cum cazarii bolșevici ne-au fost stăpîni timp de vreo 20 de ani, putem spune fără a clipi, că sîntem neam de cazari sau de orice pocitanie pentru care se primește simbrie să se scrie o nouă istorie a românilor! Vedem din citatul de mai sus, că chiar grecii nu aveau reținere în a practica cultele geților cum
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Se acordă 10 puncte din oficiu. Timp de lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: ,, Prin vișini vântul din grădină Cătând culcuș mai bate-abia Din aripi, și-n curând s-alină, Iar roșul mac închide floarea, Din ochi clipește-ncet cicoarea Și-adoarmea-apoi și ea. Eu cred c-a obosit pădurea, Căci ziua-ntreagă-a tot cântat Și tace-acum gândind aiurea. Sub dealuri amurgește zarea, Se-ntunecă prin văi cărarea Și-i umbră peste sat. Peste culmi încet amurgul moare
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
bănuială, "un vierme neadormit" o roade permanent și pentru ea "timpul stătu" Vitoria nu măsoară vremea după calendar, ci se conduce după semnele naturii pe care le înțelege: vântul dă semne "șușuind prin crengile subțiri ale mestecenilor", pădurea de brad "clipi din cetini și dădu și ea zvon", brazii erau "mai negri decât de obicei", dar mai ales "nourul către Ceahlău e cu bucluc". Venirea iernii sugerează așadar drama femeii. Alte semne prevestitoare vin din timpuri mitice: "cucoșul se întoarse cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
acesta m-a „forfecat” în duet cu Costin. El (Sergiu) și Petru Cimpoeșu mi-ar fi ținut partea, afirmînd că am „gust”. Pînă și Genoiu ar fi încercat să-l pună la punct: „De-ajuns, Vasile!” Dar Vasile ar fi clipit de cîteva ori (e ticul prin care își manifestă cel mai adesea nedumeririle) și a mai tras o „rafală”. Omul acesta respiră cu mine, de patru sau de cinci ani, aerul aceluiași birou, timp în care am căutat să fiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Recenzia, unde-i recenzia?”, a reluat el, privindu-ne pe rînd, triumfător: adică, ce credeam noi c-o să uite? „Parcă i-ați dat-o lui Vasile”, a intervenit, cu prefăcută inocență, S.A. Cîteva secunde nimeni n-a spus nimic. Apoi, clipind des, Sp. a oferit, pe un ton ferm, următoarea explicație menită - credea el - să-l liniștească pe R.C.: „Vă asigur că, în linii mari, recenzia e scrisă, dar n-am încă exemplele. Într-o oră le pun”. În loc să izbucnească în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Parcă tu nu știi? Sînt om de 54 de ani!”, a precizat el rînjind. „Să ieși la 70, Gigioacă!”, i-a urat Sporici, „dar să nu ne mai certăm!”. Apoi, a adăugat, melancolic: „Eu voi fi primul pensionar de la revistă”. Clipea des sub ochelari, așa cum face întotdeauna cînd are ceva pe inimă. După aceste „semne”, știam că va urma o spovedanie. într-adevăr, discuția luînd o altă întorsătură, a recunoscut că în 1967, cînd „Ateneu”-l avea propria sa organizație de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Tomici l-a trimis pe Pera să cheme pe Borobaru, știindu-l mai descurcăreț. Borobaru a plecat fără o clipă de șovăire. După câteva minute, Pera vine din nou și-l cheamă pe Vârlan-Negru. Și acesta îl urmează fără a clipi din ochi. Se sacrificau pentru restul echipei. Nu le-a fost greu jandarmilor să descopere că actele de identitate ale lui Borobaru și Vârlan nu aparțineau purtătorilor lor, deoarece nu știau limba sârbă, fapt neobișnuit prin regiune. Au fost declarați
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a înghețat. Numai blana lor aurie tremura ușor în briza de la apus de soare. Oare ce-o fi fost în capul lor în momentul acela? La ce se uitau? Toate priveau în aceeași direcție, încremenite. Au ascultat și n-au clipit până nu s-a stins, în lumina amurgului, ultimul ecou al goarnei. Apoi, deodată, au pornit în aceeași direcție de parcă le-ar fi făcut cineva un semn. Vraja s-a risipit și străzile răsunau de copite. Îmi imaginam șuvoaie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
doua rundă de actualizare a permutărilor. Dar am greșit. Au mai murit în decurs de o lună cinci, dintre care trei fuseseră testați cu rigurozitate. Persoane pe care le considerasem apte pentru permutări au închis ochii pe vecie fără să clipească. A fost un adevărat șoc pentru noi. Jumătate din cei douăzeci și șase de subiecți ai noștri muriseră și eram incapabili să stabilim cauza. Nu mai era problema lor: e apt sau nu. Era ceva mult mai grav și fundamental
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]