16,530 matches
-
Nu, nu cred! Cultura noastră este aceea de a pune mâna, de a verifica, de a avea îndoieli despre ceva. Încă nu iubim banii de plastic. Abia în comerțul tradițional a început lumea să plătească mai mult cu cardul, la cozile de la hypermarket. Încă mai avem de lucru și acolo, darămite pe online! Nu cred că foarte curând vom renunța la plata ramburs, pentru că lumea nu are niciun risc atunci când plătește la venirea coletului, niciun risc! Liviu Taloi este cofondator al
Cum poti „vinde” o poveste pentru a salva o viata [Corola-blog/BlogPost/92805_a_94097]
-
bine. Trebui doar să îți dorești cu adevarat asta și să o faci. România suntem toți. Că România să aibă o direcție sau alta noi trebuie să ne implicăm activ. De la un gest cât de mic: să stăm educați la coadă în aeroport și nu să ne îmbulzim că la o grămadă de rugby. Să nu mai fim așa de violenți în trafic. Să nu trăim ca să demonstrăm nimic nimănui. Sunt gesturi banale dar astea fac schimbarea sau, mai bine zis
„Este România o ţară în care merită să te întorci?” Ce a răspuns la această întrebare un student român plecat din ţară la 18 ani [Corola-blog/BlogPost/92864_a_94156]
-
mini-revelații, îndemnând la adâncire. Cu ocazia prezentării unor destinații de vacanță superbe, construcții sacre voievodale românești, Doamna Redactor Șef, scriitoarea Elisabeta Iosif, sugerează cu delicatețe de poet tema generală a acestei ediții, ideea care traversează întreaga revistă, de la cap la coadă: nevoia de a regăsi și cinsti identitatea noastră de neam, de a fi mândri de națiunea din care facem parte. Citez: „o întoarcere la felul nostru de a crede, de a construi , de a gândi în conexiunea istoriei, a timpului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
în studioul voiculescian? Cu toate acestea, s-a evitat acapararea de către Victor Ponta a funcției supreme grație celor care au înfruntat șicanele și ostilitatea birocrației de la ambasadele și consulatele terțetului Meleșcanu-Marga-Corlățean. Au ieșit, au stat, pe ger, pe ploaie, la cozi interminabile, au revoluționat fața politică a României, alegându-vă. Acum regretă. Regretă și că au insistat să nu mai tăceți așarnat. Fiindcă tăceați, au mai ieșit odată, colectiv, în stradă, după incendiul de la Colectiv, spre a pune capăt orgiei de
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
adânc, decât dacă vreți să vă prăjiți vreun pui la frigare sau să vă preparați o papară rapidă. Cu Ucigă-l-Toaca sunt oricum în relații bune, că mi-a nășit un Scaraoțchi mititel, cu-o furcă-n mâini, care-și bagă coada prin toate pliantele turistice și se izmenește-ntruna că vezi-Doamne cine-i ca el, mascota mea! Momentan mă prefac că sunt cuminte și zău că merită să treceți pe la mine, dar grăbiți-vă, cât încă nu scot flăcări pe nări
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
să ne numim...ROMÂNI”. Ne-au fost tăiate pădurile puse cu sudoarea părinților noștri și duse în alte pământuri mai fertile... Ne-a fost furat aurul dacic de 2000 de ani și se continuă și azi sub semnătura iudelor și cozilor de topor, trădători a tot ceea ce este sfânt românesc. Suntem forțați prin unele locuri dacice să vorbim și o altă limbă, dacă vrem să fim europeni și să avem un loc de muncă, altminteri suntem ajutați în mod democratic să
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
Vadim Tudor”. A mai căzut o stea de pe coloralul stelar românesc; A fost voia lui Dumnezeu; își mai dorea poate o floare în grădina sa multicoloră românescă. O înmormânare demnă de un bard asemenea marelui patriot adulat și contestat de cozile de topor și dușmanii neamului românesc. Pământul ni l-a mai dat odată afară pentru a-l vedea că el nu poate să dispară așa cum vor dispărea din istorie iudele care i-au cântat prohodul înainte de vreme. Armata română prin
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
reuși să iți demonstrezi eficient abilitățile. Având un job part-time vei învăța să muncești sub presiune, pastrandu-ti în același timp fațadă calmă. Ai luat vreodată măsuri în a menține clientul fericit chiar dacă a trebuit sa stă să aștepte la coadă? A fost vreo situație stresanta când ți- au fost testate răbdarea și atitudinea? Păstrează notițe cu felul în care ai rezolvat aceste situații pentru nu uită aceste experiențe. Gandindu-te la idei de a îmbunătăți lucrul cu clienții, și participarea
Job part-time: beneficii pentru absolventi [Corola-blog/BlogPost/93084_a_94376]
-
sentimentului că ești om. Nu o rotiță într-un mecanism infernal, nu o mașină de făcut sclavi în serie pentru un satrap, nu un vierme. Așa ne zice ea când ne vedea de la geamul mașinii ei blindate, bulucindu-ne la cozi, așteptând la nesfârșit să ne dea un litru de lapte apos, un kilogram de oase sau o jumătate de pachet de unt rânced. Ca să ne sărute copiii în timpul „marilor sărbători” de la 7 ianuarie și 26 ianuarie, din „ianuarie aniversar” cum
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
strigau „Lașilor veniți cu noi!”. Era lume la fereastră care se uita la noi. De l o fereastră cineva a aruncat un tablou jos. Era un grup de 5-6 bărbați îmbrăcați în niște salopete, care aveau un fel de bâte, cozi de lopeți, cu care spărgeau vitrinele. Era lângă Patria, cam în fața actualei Librării Cărturești, erau niște vitrine în care se aflau fotografii cu Ceaușescu în diferitele lui vizite de pe afară. Tipii ăștia spărgeau vitrinele acelea și încercau să scoată din
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
pentru considerente estetice; nevoia de a demonstra superioritatea inteligenței față de forța brută a naturii sau conflictul dintre cultură și haosul necivilizat joacă aici un rol cât se poate de secundar. Detalii precum atinsul taurului, înmuiatul batistei în sânge sau tăierea cozii și înmânarea ei învingătorului au o semnificație mult mai adâncă, ducând cu gândul la unele ritualuri arhaice și la obiceiuri perpetuate din antichitate. Taurul a fost animalul totemic al multor popoare din bazinul mediteranean. Hitiții și arameii îl divinizau, pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
kilometru, iar pe cap ținea o pălărie albă parasolară, mare cât roata de la căruță, încât, la intrarea în curtea noastră, Titanul provoca panică printre naivele găini, care cotcodăceau acuzator în frunte cu disperatul cocoș obligat să se retrăgă cu trufașa coadă între picioare. Uneori, orătăniile zburau îngrozite peste gardul salvator , în grădina cu pruni și viță de vie. Despre reacțiile contradictorii ale vânjosului nostru câine, Leul, la apariția în curte a uriașului scriitor, voi scrie în cartea mai sus amintită, unde
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
în frumoșii și imenșii codri ai Bâcului. Stam mereu printre dânșii, mă jucam cu copiii lor de-a “mijoarca”, ne dam tumba la vale pe iarbă, făceam pătuli în copaci tineri cu crengi mlădioase și sorbeam împreună din linguri cu cozi foarte lungi și din același vas mare și foarte evazat, chișleag sau “dzamă” de pui, la măsuța lor pe trei picioare, joasă și rotundă, alături de masa mare la care mâncau părinții și bunicii.” Prin Ultimatul din 26 Iunie 1940 sovieticii
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
lui Lenin din Piața Roșie. În 1971 România se bucura de o anume libertate, care în Uniunea Sovietică era interpretată ca direcție spre vest. Concluzie am fost puși în hoteluri pentru țările de vest, iar la mausoleu, unde erau două cozi, una foarte lungă pentru țările comuniste, alta mult mai scurtă pentru țările „capitaliste” și pe noi ne-au încadrat în cea din urmă... La Leningrad pe Volga pluteau bucăți uriașe de gheață, era decembrie, excursia se organizase în vacanta noastră
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
generic, Rezerva. Firește, ținută la coardă. Își merita cu prisosință Rezerva numele, nimic n-o îndupleca s-o ia la trap măcar. Zadarnice erau imboldurile din călcâie, zadarnice smuciturile frâului, pasul plictisit al animalului nu cunoștea vreo modificare. Vedea cu coada ochiului incisivii proeminenți, îmbrăcați în viplă, ai instructorului lucind batjocoritor. Se simțise umilit. Îl bătuse gândul să renunțe. Ei, mai reziști, mai reziști?... îl lua în derâdere tatăl. Sigur, lui îi dădea mâna s-o facă, el știa cum stătea
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
doar să-l poarte de frâu până la poarta arenei. Mai fuseseră desemnați pentru o treabă identică alți vreo trei - patru dintre începători, domnul Gaiță în persoană îi alesese, nu bănuia nimeni în funcție de ce criterii, stârnind invidia celorlalți. Voi, mânzocilor! întinsese coada cravașei spre fiecare dintre cei aleși fostul maior și echipier al vestitei formații olimpice de prin anii treizeci. Evenimentul îl preocupase într-atât, încât toată noaptea dinainte numai într-un coșmar o petrecuse. Se făcea, între altele, că scăpase calul
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
de mi l-a pus în brațe și iar.... a urmat același ritual. „Spune-i Tanti, Spune-i Tanti.”, până când copilul în fine mi-a spus „Tanti.”. Și apoi alt copil, și alt copil, de diverse vârste. Se făcuse o coadă lungă, și eu luăm în brațe un copil după altul până îmi spuneau tanti. Am întrebat dacă această era o tradiție în China. Și mi s-a spus că nu, dar că oamenii adunați în jurul nostru și-au zis că
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
destul lichid euforizant: Na, și? Lasă-l să mi-o țină dacă-i face plăcere. Că mâine pun eu șaua pe ea, nicio grijă! Apoi hohotise gros și alte râsete îi ținuseră isonul. Bine că doarme, îmi spusesem, privind cu coada ochiului spre chipul atât de apropiat al fetei de lângă mine, abia distingându-se în întuneric. Dar chiar în acel moment, la lumina fulgerătoare a unui canton, văzusem o mică perlă lichidă prelingându-i-se pe obraz. fragment Dan Florița-Seracin Referință
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > SPERANȚE DEȘARTE Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trezirea noastră ca popor E un proces ambulatoriu, Că multe cozi azi de topor Prezente-s la auditoriu... E un proces ambulatoriu, Tratarea în slogan politic, Prezente-s la auditoriu Minciuni cu efect paralitic... Tratarea în slogan politic Dorește a prosti poporul, Minciuni cu efect paralitic Umplut-au ful televizorul... Dorește
SPERANŢE DEŞARTE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383213_a_384542]
-
suprafață nu se putea concepe. La cât era de înzestrat intelectual, putea foarte ușor să se înroleze ca activist UTM sau de partid. Dar aici se cam înghesuiau cei care nu erau buni de nimic, cărora nu le plăcea munca, cozi de topor de tot felul, cei care se complăceau să participe la ședințe zilnice, cu creionul în mână și carnețelul roșu în care-și notau indicațiile prețioase de partid. Sau, unii care-și făceau vocație din a persecuta, de a
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
ulcele. Încă din vremurile cele În care lupii se vădeau / Că la culoare albi erau!” „Păi da! Păi nu am zis eu bine?” Spuse cel mare. „După tine, Ar trebui s-o țin afară / Pe mama, până către seară! Când coada-i cap, ce să mai spun? / Poate ieși un lucru bun? Mâncare însă vrei în blid! / Mă duc degrabă să deschid!” Pe cel mic frica l-a pătruns / Și iute-n horn el s-a ascuns: Tăcut ca peștele era
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
venise un altul în locul său și chiar că se perindaseră mai mulți; la rândul lui, Castelanul era tot un necunoscut: locuia, din copilărie, pe o insulă sau într-o altă țară, era un fel de legendă fără cap și fără coadă; tatăl său, Clarvăzătorul, îl trimisese departe, la mii de kilometri, pentru că - asemenea Astrologului, peste ani - prevăzuse dezastrul Stațiunii și vroia, astfel, să-și salveze urmașul. Cel plecat - Castelanul, cum dintr-o nevoie de romantic îl numeau localnicii - urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o piatră rară - nici un geolog nu a reușit să o identifice cu precizie; probabil că emite niște radiații incomode pentru gnomi, făpturi extrem de sensibile. Îi ții pe locuitorii Stațiunii în ignoranță și superstiție, în vreme ce, scobindu-te între dinți, tragi cu coada ochiului spre televizor. Vrea să te îndobitocească și pe tine cineva, constitui obiectul unei alte experiențe. Ești bombardat cu informație. Puncte de vedere, nimic sigur: nu poți să alegi ceva. Închizi sonorul, așa mai merge: câțiva șefi de stat gesticulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ca și cum ar fi azvârlit la voia Întâmplării o ipoteză absurdă. — Chiar asta s-a Întâmplat. Iar crima pe care o cercetez plutește pe urmele voastre. Asupra cuvintelor sale se lăsă o tăcere subită. Până și zgomotele tavernei se domoliseră. Cu coada ochiului, Dante văzu cum și Baldo, cârciumarul, se apropiase de locul lor. De la acea distanță, părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Fugi, cât Încă nu e prea târziu. Existau motive de Îngrijorare că povestea aceea putea fi adevărată: nu era greu de imaginat fluxul continuu de informații la care putea avea acces un om ca Giannetto, care trăia În stradă. Cu coada ochiului, Dante zări două figuri chircite care se ridicau și se Îndreptau spre ieșire. Observă privirea bănuitoare cu care Giannetto le urmărise mișcările. Înainte să dispară, unul dintre ei se Întoarse. Pentru o clipă, i se păru că deslușește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]