KorAP: Find »[drukola/base=colț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...1085 >

27,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

Furtuna? Cum e posibil? încep să tușesc. Asta înseamnă, asta înseamnă... N-am treabă și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii de mai multe neamuri, la un loc, nu mișcă... Răsuflă cu năduf. - Ia uitați-vă aici... mi-arată un colț de zid. Mă uit, e negru-cenușiu, cam cât un stat de om. - Abia a fost renovat. Ați mai văzut să urce mucegaiul în halul ăsta într-o noapte? Ieri nu era. Să vă sun și pe dumneavoastră dac-apare dama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
oprim cam o dată la cincizeci de metri, se aruncă mărunțiș, cerșetorii se bat pe el, se trec pe sub mort podurile. Lăsăm coșciugul, îl ridicăm, la naiba, a început să mă doară iar spatele. Am intrat pe cărare, e pietriș, simt colțurile prin talpa subțire-a pantofului. Înc-un pod, alte sacoșe cu etichete prinse-n bolduri. Dana se-apleacă, le lasă și tot ea le ridică repede din praf și le împarte cui trebuie. - Nu te mai mai băga în față! Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Vin și eu mai târziu, femeie, mai am o treabă. Câinele a răgușit urlând, e zbârlit tot, acum scâncește doar și-i tremură pielea pe el. Scurmă cu labele din față în țărnă. Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu’... Mă muști? Lasă că n-oi turba eu! *** - Fănele... se-apropie un bărbat pântecos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
urcat pe dibuite, m-am ținut de ea, scaune rupte și cutii, o somieră verde, cu arcurile la vedere, niște măturoaie din crengi. - E-aici... și-i uriaș, să mor eu dacă am văzut unul așa de mare! Într-un colț, lângă niște piei de iepure uscate, era prins un cuib de viespi, un ciorchine ca de hârtie, cenușiu, cu multe căsuțe, mai mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
în fața tastaturii și butonând. Bani care, invariabil, se duc pe alte obiecte ce mă vor încurca, îmi vor ocupa apartamentul și viața. Alunec pe gresie, încerc să mă sprijin de mașina de spălat, dar tot dau cu tâmpla stângă de colțul dulăpiorului, ssss, o să-mi iasă un cucui. Tocmai la vreme, începeam să devin profund dis-de-dimineață. Carina își poartă bigudiurile multicolore și capotul de finet. - Plec două zile cu mama la Vatra Dornei! Cred că e supărată de ceva, ceea ce înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Acolo sunt oprite două mașini cu soldați antitero. Văd pentru prima dată în ultimii vreo opt ani cum țâșnește apa din amorașii din mijloc și se mișcă pe jet un fel de scoică, bănuiesc că e scoică. Polițiștii stau în colțuri și nu lasă pe nimeni să treacă. - Ce se-ntâmplă aici? întreb un reporter de la televiziunea prin cablu, pe care-l știu din vedere. - O să se lanseze balonul Universității, nu știai? Acum îl umflă și e așteptat primarul să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să-l studieze, să vadă care-ar putea fi sursa geniului, poate neuronii piramidali crescuți prea mult? Nu mai căsca gura la mine, mă tulburi! îi trimite un rever și debutantului. E un performance atrăgător, așa că lumea iese de prin colțuri, aruncă țigările și revine în sală. Prozatorul se simte atins: - Nu cred că... - Monșer, nu-ți mai expune dentiția în fața mea, dispari cu proza ta castrată cu tot, nu mă mai plictisi... - Cum... nu mi-ați citit cartea, cine vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ars o siguranță, dorm ca întins pe cuie, visez numai năzbâtii, mă bat cu Furfur și Nergal... - Și care-i scorul până acum? se așază turcește. - Nasol pentru mine, n-am reușit să rup măcar o codiță, să scot vreun colț, nimic. - Ar trebui să-ți doresc să nu mai ai ocazia... - Parcă-i după cum vrea omu’? Devine serioasă. - Nouă, care ne lăudăm că ne doare undeva de toate tabuurile, nu mai avem noi limite!, că putem spune orice despre orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor», problemă fierbincioară la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
zguduit de așa o întâmplare, au fost mobilizați și jandarmii din zonă, păzesc Grădina Zoologică și trec din casă-n casă, cercetează grădinile, străzile, gangurile, chiar și ulițele țigăniei... Îmi stăpânesc un căscat, două lacrimi izvorăsc de atâta caznă în colțul ochilor. - A scăpat vreo fiară? mă interesez politicos. - Nu se aștepta nimeni ca animalele alea s-o ia razna și să mănânce muflonul ... - Să mănânce ce? o invit vag uimit să repete. - Mu-flo-nul, silabisește ea, crezându-mă mai tare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
podul acela mare, străjuit de statui, poate în Insula Margareta. Mi-aud pașii, sună ciudat pe caldarâm, o clădire înaltă, de o austeritate romană, de-acum n-am încotro, am să merg mai departe, trebuie să ducă undeva. După un colț, piața de pește. Merg agale, deasupra soarele se-mperechează cu zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi. Pe tarabe stau crapii uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere, cu bășicile albe încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

În timp ce alte grupuri de pasageri - doi preoți, un militar și patru-cinci cavaleri care păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și flora, iar doi făcînd baie, goi, Într-un colț Îndepărtat al ansei. Mai tîrziu, trei bărbați intrară În mare pînă la genunchi, Îndeletnicindu-se cu scoaterea de sub pietre a unor languste enorme, pe care le aruncau direct pe focul aprins Într-o groapă săpată În nisip. Crustaceele săreau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să știe să facă față cu curaj vremurilor grele În care ne-a fost dat să trăim... Atitudinea ei de azi mă dezamăgește... Să-și Închipuie că cineva ne-ar privi din Întuneric! - Pe mine nu mă miră..., interveni din colțul său subofițerul cu chitara. Am găsit urme proaspete În vale și prin rîpele vestice. - Or fi ale cuiva care, ca și noi, căuta apă sau broaște-țestoase... - Am găsit și răzoare de legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îi servea o strachină cu ouă de broască-țestoasă, Încercase să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne că tremuratul mîinii care ținea castronul i-a atras atenția lui Oberlus În clipa În care a apărut În colțul ochiului său, căci printr-o reacție instinctivă și felină făcu un salt Înapoi, iar ceea ce ar fi fost o lovitură mortală să se transforme Într-o simplă zgîrietură, care a făcut totuși să-i curgă foarte mult sînge, Îmbibîndu-i imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura ținuse să facă o demonstrație a puterii ei uluitoare În acel colț al universului, iar Iguana Oberlus nu avusese Încotro și trebuise să se mărginească la a accepta, convins, că nici el și nimeni altcineva nu reprezentau și nici nu aveau să reprezinte vreodată nimic În fața unei asemenea demonstrații de forță. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
deja prea tîrziu, căci vîrful macetei strălucea la mai puțin de o palmă de nasul lui. - Liniște! Îi ordonă Oberlus sec. O mișcare numai și-ți retez căpățîna... Ți-aduci aminte de mine? O lampă minusculă cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort pentru a recunoaște, În lumina aceea atît de slabă, chipul diform al intrusului care rămăsese În picioare, amenințător, În fața lui. - Oberlus! exclamă el surprins. Ce faci pe vaporul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu fața În jos, legîndu-i mîinile la spate. Se uită În jurul lui, puse mîna pe cureaua care stătea pe un scaun și Îi legă mîinile cu putere. În cele din urmă, luă o ulcică vîrÎtă adînc pe un raft din colțul camerei, o mirosi, dînd de dușcă un rom tare și parfumat. - Frumoasă viață duceți voi, căpitanii! exclamă el În chip de concluzie. Niciodată nu vă lipsește nimic și aveți spațiu cît cuprinde, În vreme ce echipajul putrezește Îngrămădit dedesubt... Rom, paturi curate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
celei mai mari baleniere, fără să ocupe aproape niciodată hamacul de pe puntea-platformă a marinarilor, unde nu cobora de obicei decît atunci cînd se Întețea vremea rea, iar căpitanul ordona să se lase liberă puntea. Tot astfel, mînca singur Într-un colț, de cele mai multe ori În picioare, și, sprijinindu-se Într-o rînă de peretele despărțitor, se Îmbăta singur cînd avea dreptul s-o facă și nu se unea cu restul echipajului decît atunci cînd lipsea un jucător și era invitat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pe culme, În așteptarea morții sau a unui nou salt. Într-o dimineață, În zori - aproape Întotdeauna se Întîmpla În zori - Își lăsau capul În piept și Își primeau, liniștiți, moartea. O lună mai tîrziu, Oberlus venea să le ia colții lungi, Încovoiați și ascuțiți, pe care Într-o vreme, Înainte de a Învăța să citească, se amuza să-i cioplească cu grijă, În timpul lungilor ore de plictiseală. Acei masculi bătrîni Îl Însoțiseră ani de zile, cu caracterul lor urît și mormăielile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu o fiară sălbatică sau cu un diavol decît cu o ființă omenească, În pofida faptului că purtarea lui, judecînd după obiectele care-l Înconjurau, era, fără putință de tăgadă, aceea a unui om. Mai multe cărți fuseseră Îngrămădite Într-un colț al mesei butucănoase, În mijlocul căreia se odihnea, deschis, ceea ce ar fi putut fi considerat un jurnal. Îl luă. Două treimi din el erau scrise În franceză, limbă pe care ea nu o Înțelegea mai deloc, și din pricina asta deduse, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pietrele făcute fărîme și veriga spartă. Nu-i trebui mult să-și dea seama ce se Întîmplase. Dușmanul lui se bucura acum de o oarecare libertate de mișcare, poate chiar făcuse rost de o armă și se ascundea În vreun colț al insulei, gata să năvălească prin surprindere asupra lui. Era iarăși posibil, iar În asta consta poate cel mai mare risc, ca intenția portughezului să fie aceea de a rămîne ascuns pînă la sosirea unui vapor, arătîndu-se atunci și reușind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele crescură În intensitate. Lămpile de ulei păreau că Încearcă să pîlpîie mai tare. Apa Începu să fiarbă pe focul care, Într-un colț, Își aducea prinosul la iluminarea și mai fantasmagorică a acelui spațiu. Niña Carmen se Încleștă de drugii de la pat și Împinse cu putere. Iguana Oberlus rămase În așteptare, mereu tăcut. Sosiră zorii. Copilul se născu. Niña Carmen Încetă să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

țin, împreună cu toți bărbații ăia de care nu-mi amintesc și numerele lor de telefon. Sari la o zi deloc specială în spital, chiar în fața biroului logopedei. Infirmiera mă conducea ținându-mă de cot pentru exercițiu și, când am dat colțul, puțin mai încolo de ușa deschisă a biroului, bum, uite-o pe Brandy Alexander, șezând glorioasă într-o postură de Prințesa Alexander, într-un costum iridescent de pisică marca Vivienne Westwood, care-și schimba culoarea la fiecare mișcare. Vogue pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]