14,667 matches
-
cred că dacă un critic se ocupă de un scriitor ca teoretician al romanului, în speță de Camil Petrescu, e necesar să citească și acele scrieri la care acesta se referă în mod deosebit, socotindu-le exemplare, în speță Amintirile colonelului Lăcusteanu (în Istoria lit. rom..., G. Călinescu citează din ele doar câteva rânduri, ceea ce e departe de a fi îndestulător). N. Manolescu numește aceste Amintiri „operă de valoare documentară”, dar Camil Petrescu scrie: „Nu încape pentru noi îndoială, că și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
contribuția lor strict estetică (subl. n.) tocmai prin faptul că Lăcusteanu povestește... etc.” (ib., p. 76) și: „Dar opera lui Lăcusteanu nu e numai un document social. E mai cu seamă unul de caracterologie” (p. 77) și în sfârșit: „Amintirile colonelului Lăcusteanu îți dau impresia tulburătoare a manuscrisului unui roman de proporțiile Război și pace...” (p. 84). Așadar, indiferent de opinia noastră (sau chiar a lui G. Călinescu) despre acele Amintiri, faptul că ele au însemnat pentru concepția despre roman și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lor. Oricum, dacă în literatură lecturile infidele pot fi sugestive și fecunde, în materie de cosmografie (și de alte științe, exacte sau nu) lucrurile stau nițel diferit. P.S. Între timp, N. Manoleseu a rectificat astfel: „Așa se explică prețuirea Amintirilor colonelului Locusteanu publicate în Revista Fundațiilor cu o lungă prezentare de Camil Petrescu”. Ar trebui deci să credem că la tipar s-au omis cuvintele “în Revista Fundațiilor” și că din eroare s-a cules „introducere” în loc de „prezentare”. Mă rog. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e deloc o „prezentare” a lor, ci pe marginea lor, dar cu totul independent de ele și publicat ulterior, un eseu despre „autenticitate” (apărut de altfel în R.F.R. la rubrica „Cronici”). El nu a însoțit niciodată, sub nici o formă, Amintirile colonelului, care, atât în revistă, cât și în volum (1935), au fost publicate de Radu Crutzescu, fapt atestat și de G. Călinescu, în bibliografie (v. Ist. lit. rom., pp. 895 și 897). Dar consultarea, măcar acum, a acestor Amintiri, în volum
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Anume am adus vorba de Război și pace, fiindcă Un om între oameni e o frescă istorică de aceeași natură (chiar dacă, bineînțeles, nu de aceeași colosală genialitate), cu o excepțională intuiție a concretului. De altminteri, Camil Petrescu scriind despre Amintirile Colonelului Lăcusteanu pomenește Război și pace ca un model de „autenticitate”. Faptul că Un om între oameni e scris la persoana a treia, în „tehnica „tradițională” a romanului „obiectiv”, nu înseamnă din partea lui Camil Petrescu o renunțare conjuncturală la concepția sa
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fost absorbiți de Mișcarea Studențească; au fluturat steagurile roșii pe baricade. Limbajul lor exprima tot mai multe „chestiuni” de Stânga. (Che Guevara era și el un pletos etc.) În 1969 - odată cu masacrul de la Milano 2, cu acțiunile Mafiei, ale emisarilor coloneilor greci, odată cu complicitatea miniștrilor în acțiunile rețelei teroriste și ale instigatorilor -, pletoșii se răspândiseră enorm: deși nu constituiau încă majoritatea din punct de vedere numeric, o reprezentau la nivelul ideologic pe care și-l asumaseră. Acum, pletoșii nu mai erau
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cele două faze ale tensiunii diferite, ba chiar opuse: o primă fază anticomunistă (Milano, 1969), și o a doua fază antifascistă (Brescia și Bologna, 1974). Eu cunosc numele grupului de potentați care, cu ajutorul CIA (și, în al doilea rând, al coloneilor greci și al Mafiei), au creat mai întâi (cu un eșec lamentabil) o cruciadă anticomunistă prin care să contraatace 1968-ul și apoi, tot cu ajutorul și inspirați de CIA, și-au reconstruit o puritate antifascistă, ca să contracareze dezastrul de la referendum
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
stat de la 23 august. Existau cîteva foste cadre ale partidelor liberal și național-țărănesc cu oameni În vîrstă, mai degrabă niște supraviețuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, și apoi erau diferite organizații de foști militari...; era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul În Germania, ziar și mai virulent anticomunist decît B.I.R.E. Să nu-l uit pe Pamfil Șeicaru..., un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea. De ce evitați contactul cu românii din emigrație? S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un comunist important, nu a deținut niciodată funcții centrale În regimul comunist (de pildă, nu a fost membru al Biroului Politic). Nicolae Cambrea, ofițer român căzut prizonier În zona Cotul Donului-Stalingrad, la sfîrșitul anului 1942, este menționat cu gradul de colonel (p. 29), În realitate el fiind doar locotenent-colonel. La 22 octombrie 1941, la Odessa nu a fost aruncată În aer „cazarma armatei române” (nota 2, p. 91), ci comandamentul Diviziei 10 infanterie. Trupele române pătrunseseră de curînd În orașul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
85, 272). Un milițian și un securist din Șoarș ajung să se Încaiere (p. 302), acest „sport”, evident extraprofesional, fiind practicat și Între angajații aceleiași instituții. Într-un alt caz un plutonier-major, protejat de șeful direct, Îl Înjură pe un colonel (p. 135), agresiunile verbale fiind de altfel frecvente. Cei mai bine pregătiți cred că ceilalți sînt buni de vînzători „la Aprozar” (p. 72). Cetățenii obișnuiți au parte și ei de violențe, chiar În afara orelor de program: un securist bate un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
județului Argeș, Într-o zonă muntoasă, a fost, Între anii 1949 și 1958, locul unde a acționat cea mai longevivă grupare de rezistență anticomunistă din România, „Haiducii Muscelului”, condusă succesiv de doi militari disponibilizați În urma reformei militare din anii ’46-1947: colonelul Arsenescu și căpitanul Toma Arnăuțoiu. După 1990, Nucșoara este descoperită (În special prin intermediul serialului de televiziune „Memorialul durerii” realizat de Lucia Hossu-Longin) ca un simbol al rezistenței anticomuniste. Dar, așa cum corect remarcă autoarea cărții, Aurora Liiceanu, „comuna Nucșoara și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
supraviețuitori). Așa cum Își arăta intenția Încă din primul capitol, Aurora Liiceanu dorește să „găsească” prin această carte „indivizii” (p. 24). Urmăriți În condiții-limită, ei ne oferă prilejul unui veritabil experiment psihologic. Autoarea alege cinci dintre ei cu profiluri psihologice diferite: colonelul Arsenescu (liderul), Toma Arnăuțoiu (democratul), Maria Plop (femeia), Ion Chirca (nonconformistul), Ion Marinescu (violentul). Prin ei, Aurora Liiceanu intenționează să reconstituie tipurile de socializare, precum și raporturile de putere și prestigiu din cadrul grupului. Profilurile psihologice sînt refăcute după declarațiile de la anchetă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
putere și prestigiu din cadrul grupului. Profilurile psihologice sînt refăcute după declarațiile de la anchetă, după mărturiile celor care le-au fost alături În munți, precum și ale celor care i-au Întîlnit Întîmplător În acea perioadă. De la Început este clar că persoana colonelului Arsenescu este Învăluită În legendă. El apare prin ochii celor care-și amintesc de el, precum și din propriile declarații ca un personaj puternic, dar egocentric și arogant, fără a fi Însă lipsit de farmec și autoritate. Într-un cuvînt: un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
MAGHERU, George (17.XII.1892, Craiova - 17.VIII.1952, București), poet și dramaturg. Nepot al generalului pașoptist George Magheru, M. este fiul Anei, fiica lui Ion Ghica, și al lui Romulus Magheru, colonel. Rămas orfan, își petrece copilăria la moșia părintească de la Ghergani, unde primește de la rudele sale materne o educație artistică - muzicală, literară, plastică - de excepție. Învață la Școala ,,Sf. Gheorghe” din București (1899-1902) și urmează tot aici Liceul ,,Gh. Lazăr” (1903-1911
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924) și din Henry Bataille (Făcliile, rămasă în manuscris). Proza - secțiunea mai rezistentă - a fost abordată relativ târziu de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931), o
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
abordată relativ târziu de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931), o poveste pentru copii, cu infuziuni poematice, având atingere cu motivul tinerețe fără bătrânețe, apoi cu povestiri din lumea satului, a cazărmii și a războiului, reunite în volumele Destăinuirile colonelului Mihu și Camaradul Spiruș (1939). Au urmat romanele Sfânta dreptate (1936; Premiul Academiei Române), Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa (1945), Povara recunoștinței (1944), Poezia trupului (1947) și Frații Valbudea (nepublicat). Sfânta dreptate, cel mai important
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Cel puțin Scânteitoarea viață a Iuliei Hasdeu e un veritabil document în sine, datorită preluării unor informații și mărturii orale de la cei care au cunoscut-o pe poetă. SCRIERI: Rândunica, Iași, 1914; Nebunul, Iași, 1926; Iconița Zorinei, București, 1931; Destăinuirile colonelului Mihu, București, 1934; Sfânta dreptate, București, 1936; Catrinel, București, 1937; Scânteietoarea viață a Iuliei Hasdeu, București, 1939; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2000; Camaradul Spiruș, București, 1939; Târgul mausului, București, 1940; ed. 2 (Maioreasa), București, 1945; Tragedia lui
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
urbanismului modern, „Carta de la Atena” a Congreselor Internaționale de Arhitectură Modernă (CIAM), Îi reflectă fidel doctrina. Le Corbusier a dus la extrem ideea de metropolă centralizată, ierarhizată și mecanizată. Dacă cineva ar vrea să facă o caricatură - un fel de colonel Blimp al urbanismului modernist -, cu greu ar putea imagina un personaj mai potrivit decât Le Corbusier. Ideile sale erau drastice, Însă influente și reprezentative, În sensul că susțineau logica implicită a modernismului extrem. Prin Îndrăzneală, prin geniu și prin perseverența
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un oarecare grad de flexibilitate neintenționată (cel puțin din punctul de vedere al guvernării) și a ajutat statele să evite confruntarea cu noi revolte În și așa zbuciumatul secol al XVII-lea. J. L. Heilbron notează că, În 1791, un colonel englez din cadrul miliției (formațiune militară compusă din soldați neprofesioniști, recrutați pe termen scurt) i-a obligat pe clericii scoțieni să Îi trimită date privind populația parohiilor lor, sub amenințarea cazării trupelor În respectivele localități (vezi introducerea lucrării editate de Tore
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
indică o orientare antijunimistă (se republică fragmente din satira lui M. Zamphirescu, Muza de la Borta-Rece) și antisocialistă. Ținta atacurilor este îndeosebi Anton Bacalbașa, contestat de Toma Florescu și acuzat de plagiat de G. Russe-Admirescu. În sprijinul acuzației se traduce Le Colonel Ramollot de Charles Leroy, modelul lui Bacalbașa pentru Moș Teacă. Alte comentarii critice sunt semnate de Șt.I. Slăvescu (Literatura și politica, Traducătorii noștri). Al. Macedonski, adulat de redactori (într-o schiță biografică Russe-Admirescu îl numește „o figură gigantică”), colaborează cu
INDEPENDENTUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]
-
de lumină asupra altor zone, medii sau oameni, din același spațiu geopolitic bulversat de conflict. Așadar, după ce a fost combatant pe frontul din Crimeea în tot cursul anului 1855, la încheierea păcii a primit misiunea de a-l însoți pe colonelul Stanton în operațiunea de delimitare a noului hotar dintre Rusia și Turcia, în sudul Basarabiei. Călătorind dinspre Crimeea spre Galați, via Constantinopol, ofițerul-inginer Ch. G. Gordon a fost neplăcut surprins să vadă, la intrarea în brațul Sulina, epavele mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
viață i s-au părut foarte scumpe, superioare chiar celor întâlnite la Londra. În capitala moldavă a fost primit cu onorurile cuvenite - grație „uniformei engleze“ care a provocat „o imensă senzație“ - de caimacamul Teodor Balș, ca și de prințul Wittgenstein, colonel rus căsătorit cu o localnică pe care o întâlnise la Paris. Din Iași, unde se pare că a zăbovit mai mult, Gordon s-a reîntors la Bolgrad cu o trăsură cumpărată pentru superiorul său, colonelul Stanton; numai că ceilalți membri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca și de prințul Wittgenstein, colonel rus căsătorit cu o localnică pe care o întâlnise la Paris. Din Iași, unde se pare că a zăbovit mai mult, Gordon s-a reîntors la Bolgrad cu o trăsură cumpărată pentru superiorul său, colonelul Stanton; numai că ceilalți membri ai comisiei se aflau la acea dată în extremitatea estică a hotarului, apropiind încheierea misiunii. La 17 iulie, el scria din Ackerman că terminase verificarea celor 200 de mile (aproximativ 320 km) din noua frontieră
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
făcuse deja peste 100 de planuri ale noului hotar, deplângea însă încetineala partenerilor moldoveni, găsindu-i „îngrozitori pentru afaceri“. Zelul său, manifestat îndeosebi în această fază finală a misiunii, l-a recomandat și pentru o alta, de aceeași natură: împreună cu colonelul Simmons de astă dată (Stanton plecând acasă) a primit ordinul de a soluționa în termen și chestiunea hotarului asiatic dintre Turcia și Rusia. În aprilie 1857, Gordon părăsea definitiv Chișinăul, îndreptându-se spre Iași, iar de acolo, pe valea Siretului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
săi68. Dificultăți în calea relațiilor României cu vecinul de la Vest existau și datorită interpretării gesturilor unor persoane particulare ca fiind acțiuni ale statului român. Un exemplu în acest sens era incidentul provocat de distribuirea în vara lui 1880 a hărții colonelului A. Gorjan, unde erau cuprinse și regiunile locuite de românii din afara granițelor țării. Încercând să liniștească spiritele, România transmitea guvernului habsburgic, prin intermediul lui Ion Bălăceanu, un comunicat 69, publicat pentru a avea mai multă greutate și în „Monitorul • Gh. Căzan
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]