4,391 matches
-
de mătase albă și roșie, mai lungi, pentru a se putea face fundițe. La mijloc se strângeau cu un bold mic, cu gămalie colorată (albă sau roșie) și se fixa mărțișorul pe hârtie. Se punea într-un plic (de mapă) colorat înăuntru (după caz). Dacă era destinat mărțișorul unui prieten apropiat sau iubit, numaidecât plicul trebuia să fie roz; dacă era doar pentru un simplu cunoscut, culoarea plicului putea varia. Când persoana căreia îi era destinat mărțișorul era departe, în altă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le aduc la templu și le dau foc. Odată cu păpușile ard și spiritele rele, focul având putere de purificare. În timpul sărbătoririi se consumă anumite mâncăruri tradiționale, precum, “hisimochi” care sunt delicioase prăjiturele din orez în formă de diamante. Ele sunt colorate în roșu sau roz, alb și verde, fiecare din culori având un simbol. Culoarea roșie alungă spiritele rele; culoarea albă simbolizează puritatea, iar cea verde reprezintă sănătatea. Interpretarea culorilor diferă de la o provincie la alta. În alte zone, simbolistica este
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
transmisă prin palme de credincioșii zeloși. Alături de statuia aceasta era un pavilion de unde am cumpărat „talismane” și câte un mănunchi de bețișoare cu tămâie, apoi am mângâiat zeitatea pe întreaga suprafață, rugându ne în același timp. Aici, toate templele sunt colorate în culori vii precum: roșu, vișiniu, albastru și portocaliu. În interiorul templelor predomină auriul. Zeitățile sunt din aur sau sunt poleite cu acest metal prețios. Fiecare animal din zodiacul chinezesc este reprezentat de câte o zeitate de mari dimensiuni. De aici
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până a bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață. Ce-i făcut, măi, plodule?? Ce-ai făcut? Uite, vezi? Din cauza ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până la bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață." Episodul continuă la fel de zguduitor cu înmormântarea, în cadrul aceleiași ceremonii, a bunicii și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la Brașov să asculte poezie, să cunoască autori? Cum e atmosfera? Abia aștept să vin și eu la Dvs. și, de ce nu, să citim împreună! De câțiva ani buni, alături de prietenul mai tânăr, poetul Laurențiu Ciprian Tudor, ne străduim să colorăm viața culturală a Brașovului, organizând întâlniri care au la baza cuvântul, opera tipărită, dar pe care le-am alcătuit că niște întâlniri sincretice, întotdeauna fiind prezent un muzician sau un grup muzical, deseori un actor sau un artist plastic. Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în public, mondenă - după unii, politică - aș risca eu. Imaginile vii derulate pe ecranul televizorului, pe mine m-au transpus înapoi în timp, în anii copilăriei, când îl așteptam cu nerăbdare pe bunul Moș Crăciun, când beteala strălucitoare și globulețele colorate din pomul de iarnă mă țineau cu orele prin preajmă, fermecat și fericit. Fără să conștientizez, mă lăsasem acaparat de visele și magia copilăriei din perioada sărbătorilor de iarnă. Am înțeles fenomenul astăzi când, într-o banală discuție cu o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ideologia, dar numai bune de a răstălmăci partinic cu sprijinul martorilor bine instrumentați și al unui complet de judecată în totul rău intenționat. Între personajele care împărțeau dreptate, unul care după '89 va binemerita este creionat cît se poate de colorat: "Judecătorul, flancat de doi asesori populari, a căror unică și patriotică datorie era să dea aprobator din cap, se simțea în largul său. Punea întrebări, lansa observații malițioase, după care dicta grefierului răspunsurile primite, întorcînd vorbele pe dos, modificîndu-le înțelesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la oglindă să se privească. Rar mai avea timp să se admire și mai ales rar avea loc de puțină intimitate, dar atunci toți colegii lui erau plecați. O liniște apăsătoare, alături de lumina neobișnuit de puternică a acelei toamne călduroase colorau camera celor șase studenți brăileni de pe Plevnei. În absența tuturor, Cristi simțea cum în jurul caietelor, al cărților, al diferitelor instru- mente sau al costumelor improvizate pentru cine știe ce roluri pregătea Manta se învârteau visuri și iluzii ce urmau să dea glas
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te simt când cânți în dorul lelii ! Așa vrea publicul : să fie legănat și plimbat de la zâmbet la melancolic, de la tristețe la bucurie și entuziasm ! Nu vrea să-l lași din brațe niciun moment. Vrea să trăiască o paletă foarte colorată de sentimente, lucru deloc ușor. Publicul este capricios. De multe ori, ai impresia că te pândește chiar. Trebuie să-l pipăi cu ochii secundă cu secundă. Ani întregi de exerciții și experimente continue au dus la perfecționarea actului scenic al
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui Dinicu și în duet cu Maria Tănase. Ba chiar s-a simțit dator față de publicul care așteptase ani de zile să-l audă, public în care foarte mulți oameni îl ascultaseră pe când era doar un copil și încerca să coloreze lumea neagră din jurul lor cu cântecele pe care le auzise din casele bătrânilor evrei. „Când apari, senorita, în parc pe-nserat“ a început Cristi să cânte, fiind imediat acoperit de mulțimea tot mai mare din restaurant și din jurul său. La mii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
perne colorate cu miros proaspăt, închideau ochii și visau imediat eroi de legendă sau trubaduri la fel de mari și îndrăgiți ca și Cristi. Imediat a venit primăvara lui 1939 și întreg orașul, de la oameni până la pietrele cubice, natura care reînvia și colora peisajul, clădirile moderne și casele vechi, cochete, toate păreau purtate într-un dans fragil, pe ritmurile noii melodii a lui Cristian Vasile, care, la rându-i, renaște, umplând din nou saloanele până la refuz și lăsând jazzul să-și mai aștepte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dezbatere, mai ales despre artă, despre muzică, teatru sau literatură. Avea darul de a ști exact când și cum să vorbească, cucerind imediat orice interlocutor, fascinat de abilitatea ei de a reuși să glumească despre orice, de râsul ei care colora orice încăpere. Cristi era absorbit de toată ființa ei, prețuind-o ca pe o zeiță. Dovadă că nu i-a păsat câtuși de puțin de faptul că era căsătorită, când a aflat mult prea târziu oricum. Era deja prins de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
făcându-l să se simtă ca un turist într-o scurtă expediție printr-un oraș prea cuminte, prea liniștit, provincial, bătrânicios și sărăcăcios. Sau poate că așa fusese dintotdeauna, s-a gândit el, numai imaginația copilăriei și drama războiului îl coloraseră în toate chipurile și-l făcuseră atât de dinamic și efervescent. Poate că Brăila lui atât de dragă rămăsese la fel, iar Cristi era cel care se schimbase atât de mult. Sau poate că sufletul său rămăsese blocat în capitală
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întinsă sau a murit așa, de frig sau de foame, sau împușcat direct în inimă și viermi îl măcinau deja pe dinăuntru. Halele și piețele pline de bunătățuri nu demult erau mai mult pustii acum. Și nicio florărie nu mai colora colțul vreunui bulevard ca înainte, totul era gri și întunecat. Aromele de cafele și de gogoși fuseseră înlocuite de un aer înțepă- tor, ca de veceu public. Cristi mai trăise o dată această poveste, în copilărie, când a revenit în Brăila
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
l-am văzut și l-am auzit eu Însumi pe postul național de televiziune! - nu numai de a mulțumi minerilor, dar și specificând că ar fi observat În rândurile manifestanților din Piața Universității prezența „cămășilor verzi”, condamnând astfel politic și „colorând” nepermis orice mișcare publică care-i contesta puterea. Or, tocmai această „sentință, condamnare” a unei mișcări de mase, din partea unui președinte care trebuie să lase acest lucru În seamna justiției, arată nu numai că Iliescu purta la acea dată Încă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ochilor noștri naivi și excesiv uimiți spectacolul unei națiuni care nu se mai regăsește pe sine, incapabilă după aproape două decenii să țină pasul cu vecinii de la Nord cu care am Împărțit aceeași istorie recentă; ca și reflexele „lor” intempestive, colorate de acel aplomb al „țoapei ajunse” - e atât de ușor, de rapid, se pare, să „ajungi” azi, În România, când Banul, indiferent de originea sa, nu numai că e brutal dominant, dar a șters de pe „masa valorilor naționale” orice altă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anumite țări, unor anumiți cetățeni. Vorba lui că „Românii sunt asupriți de ei Înșiși” ar putea fi mai bine generalizată În forma „oamenii sunt asupriți de ei Înșiși” și o epocă sau alta istorică sau politică nu face decât să coloreze, să pună Într-o lumină, uneori, e drept, insuportabil de dură, de brutală, ceea ce zace În adâncul firii lor, idiomatice și universale, și care este, e drept, speculat cu abilitate și insolență de stăpânii zilei. Când Goma și Liiceanu „se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se poate muri! Ce mai pot spune eu, acum, la capătul acestor lungi dizertații despre lume, secol, idei, prietenii și Întâmplătorii mei inamici, istorie - o istorie de care nu suntem prea mândri, dar care, odată izbăviți de „febra transformării” ce colorează și mișcă dimensiunile reale ale unui eveniment, Își va arăta poate și alte fațete, mai puțin apăsătoare, mai puțin „jenante”. Deoarece, se știe, timpul ne arată că istoria păstrează Întotdeauna unul sau mai multe „secrete”, care se cheamă „interpretări”! Sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
curte o cascadă mică se spărgea leneșă într-un lac special proiectat în care am zărit o clipă zvâcnirea portocalie a unui pește koi. Crengile copacilor se legănau deasupra noastră și liane groase și aspre drapau zidurile de granit înconjurătoare colorate în galben și verde de becurile lămpilor de la nivelul solului. Nadine își încheie strâns haina cu toate că era destul de cald afară (deși nori de ploaie începuseră să acopere luna), apoi își termină vinul și fără să scoată un cuvânt se rezemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe Victor. Răsuflam adânc, sacadat. Câinele, încă ghemuit pe marmura holului, începu să facă spume la gură. De fapt, spuma se revărsa pur și simplu din gura lui într-un jet continuu. La început galbenă, de culoarea fierei, spuma se coloră apoi înspre roșu, apărând resturi de pene în timp ce continua să-i curgă din gură. Apoi spuma se înnegri. În momentul acela îmi amintesc că am început să alerg pe scări. Și aproape instantaneu ceva - botul lui Victor - se înfipse în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
este imensă, ar fi fost, firește, incomparabil mai simplu să se găsească ceva mai demn de urmărit. Aici, în „provincie”, gazdele n-au prea avut de ales: cei patru actori erau în concediu și au fost chemați special pentru a colora agrementul vesperal al scriitorilor din Trenul Literaturii, echipă din care nu lipsesc dramaturgii (mă gândesc, de pildă, la Einar Örn Gunnarsson - a cărui exuberanță, atipică pentru un islandez, bănuiesc, alternează cu faze de încruntare și agresivitate verbală, trădând un metabolism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și Est, despre interferențele multiple, benefice, de care ar putea profita grație așezării lor geografice, îndemnându-i, la sfârșit, să-și descopere „vocația europeană”. Contrar așteptărilor mele, citesc în ochii lor o totală indiferență față de perspectiva pe care le-o colorez, ba mai mult, o imensă nostalgie după Rusia, de care se simt rupți, exilați, înstrăinați. O criză a identității combinată cu o criză de legitimitate. Destine de enclavizați. Întâlnirea continuă cu niște cântece populare rusești - micul orgoliu artistic al gazdelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
plecau să omoare în Cecenia oameni nevinovați, femei, bătrâni, tineri și copii, adică „să apere fruntariile” națiunii... Trecem și pe la Bolșoi și Malîi Teatr. Mult entuziasm pentru cei care n-au mai fost la Moscova, hrăniți cu legendele și textele colorate din pliantele turistice. Mă rezum doar să urmăresc reacția lor... Un popas pe o colină de unde se vede Stadionul Lujniki. Tarabe ale comercianților. Andrei Bodiu cumpără un tricou cu inscripția „McLenin’s” (o pastișă comercială postmodernă) pentru fratele său, Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceaușismului, după revoluție, Mugur - o vedem din recenta carte apărută la Editura Compania ce publică o serie de scrisori postdecembriste ale poetului - părea cu totul „zăpăcit”, „pierdut”, parcă șocat de noua libertate și de surparea fostului regim. Nu, nu bucuria colorează frazele scrisorilor sale, se simte singur, părăsit, mai ales după moartea soției sale și, cu câteva zile înainte de a muri de un atac de cord, îi mărturisește prietenului său, istoricul literar Zigu Ornea, de la care o dețin: - Nu mai înțeleg
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]