8,042 matches
-
planuri temporale: al evocării/al prezentului liric, al prezentului/al proiecției în viitor; retrospectiv/anticipativ, diurn/nocturn, efemer/etern etc. - planuri spațiale - terestru/cosmic, al realității exterioare/al realității interioare, al aproapelui/al departelui, al închiderii/al deschiderii etc. - planuri conceptuale: al eului liric/al tuului liric, eu/noi, eu/alții (ceilalți), al eului creator/al creației, al eului/al noneului; real/ideal, individual/universal, uman/di vin, angelic/demoniac, concret/abstract, aparență/esență etc. La nivelul întregului text, văzut ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tot atât de accentuată ca și incipitul. - Desinitul tradițional poate fi de tipul închiderii formale cu rol rezumativ sau concluziv (Enigma Otiliei), al închiderii circulare - cu reluarea temei sau remei din incipit (Moromeții, vol. I) -, modelul finalului descriptiv (Ion) ori modelul încheierii conceptuale, cu caracter gnomic sau moralizator (Moara cu noroc). - Modernitatea desinitului vizează comunicarea artistică, pactul narativ, caracterul fictiv al „lumii de cuvinte“, referentul imaginar etc. Tipuri moderne de finaluri sunt: închiderea pragmatică (final metadiscursiv cu referire la sfârșitul povestirii sau la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
personajului ales Consider că liniile de forță ale protagonistului, ca și tema principală a dramei, se evidențiază mai ales prin raportarea eroului la două prezențe scenice: SaruSinești și Maria. În primul rând, confruntarea dintre protagonist și antagonist vizează ambele coordonate conceptuale pe care drama le pune în dezbatere: justiția și iubirea. Scena II din tabloul X (actul III), de exemplu, îi opune pe cei doi eroi nu numai ca oameni politici, ci și ca rivali în iubirea pentru aceeași femeie. Fiecare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
stadiului incipient în care se afla cultura română, după cum sesiza P. Cornea: "Nefiind obligat să-și pledeze dreptul la existență și să se definească prin negație, pașoptismul nu-și structurează deplin personalitatea, manifestând o anumită predilecție spre polimorfism și elasticitate conceptuală."192 Având în vedere aceste observații, concluzia pe care o trage P. Cornea este că pașoptismul nu trebuie privit drept o ideologie în sensul strict al cuvântului, ci drept "o îmbinare de ideologii care nu a dobândit organicitatea unui sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
însă nu și despre un clasicism românesc, deși mărturisirile de credință la nivel teoretic ar înclina balanța net în favoarea folosirii și a acestui termen. Cu toate acestea, după cum am mai sugerat, prezența disparată a elementelor clasice, lipsa unității ideologice și conceptuale fac să fie îndreptățită absența sintagmei clasicism românesc. Din acest punct de vedere ar fi preferabil termenul de neoclasicism care ilustrează prin prefixul neo o prelucrare ulterioară, impură a curentului original. Este aceeași părere pe care o exprimă și Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în mare măsură, al celor sifilitice. Această dinamică, istorie a patologiei mintale, poate constitui o sursă de concluzii de ordin practic, de mare importanță pentru politica sanitară contemporană. Dar această dinamică este foarte puțin cunoscută și variază de la o orientare conceptuală la alta. Din aceste puține considerente reținem actualitatea și importanța unui studiu referitor la evoluția patologiei psihiatrice și a asistenței bolilor psihice într-un teritoriu determinant geografic, etnic și social, incluzând o perioadă cât mai îndelungată. Se vor putea stabili
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la delimitarea unor sindroame anatomo-clinice puțin cunoscute la acea dată, prin lucrările sale în acest domeniu situându-se printre promotorii acestei discipline în România, alături de Marinescu, Noica, Minea. * În evoluția psihiatriei românești, aceste studii au contribuit la menținerea unor poziții conceptuale organice și fiziologice care au caracterizat evoluția ulterioară a psihiatriei românești. Activitatea desfășurată de C. I. Parhon în domeniul neuropsihiatriei nu poate fi desprinsă de aceea dedicată endocrinologiei. De altfel, am subliniat că endocrinologia, pe atunci o disciplină care abia
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
decât de catalici tuturor acelora ce se-nalță la putere, popor nenorocit care geme sub măreția tuturor palatelor de gheață ce i le așezăm pe umeri." Firesc, de vreme ce Eminescu a întrupat arheul românității în toată plenitudinea lui, dându-i contur conceptual ontologic, pornind, deopotrivă, din filosofia greacă a lui Platon și Aristotel, din Johann Baptista van Helmont și Dimitrie Cantemir, dar și din imaginarul poporului român așa cum s-a cristalizat el în cel mai enigmatic basm popular, Tinerețe fără bătrânețe și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în limbajul lui Lucian Blaga), în calea extirpării genei românești ostile "mondializării" țariste, apoi comuniste. Stare în secretă legătură cu una dintre cele mai enigmatice însemnări eminesciene: Aici ne aflăm noi românii limbă cumpenei Universului."200 Simbol din același areal conceptual cu invocarea cântarului ca replică la "dreptul" onoarei țarului care punea în balanță "greutatea" a 80 de milioane de ruși în comparație cu 5 milioane de români. Așa că spiritul Basarabiei eminesciene a străbătut, pe linia Stere Gh.I. Brătianu Paul Goma până în plin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“), există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient 138 GÂNDITORUL SINGURATIC de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lămuri conceptul obiectului experienței. Atât Kant, cât și Wittgenstein cred că este posibil să se dea o relatare a priori despre ceea ce este un obiect al cunoașterii empirice. În mod evident, relatările lor diferă în puncte interesante, care reflectă resursele conceptuale de care au beneficiat.“65 Dincolo de aceste deosebiri - apreciază Sellars - ambii au dezvoltat o filozofie transcendentală care se detașează, în egală măsură, de raționalismul dogmatic și de empirismul naiv.66 Cititorul unei cărți de filozofie socotite importante se așteaptă ca
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că nu se poate spune nimic filozofic. „Forma logică“, comună realității și limbajului, „se arată“ în limbaj, dar despre ea nu se poate spune nimic. În limbaj nu poate fi descrisă „esența limbajului“, care este și „esența lumii“. Prin notația conceptuală propusă în Tractatus devine clar că acele propoziții care spun că ceva este obiect, proprietate, număr, nume sau propoziție, adică propozițiile în care intervin concepte formale, sunt nonsensuri. Autorul se exprimă clar și categoric în această privință. 4.12: „Propoziția
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cuvinte - „semnificație“ sau „propoziție“ sunt asemenea exemple, dar și „timp“ sau „spirit“ -, motivul este că atunci când sunt considerate în afara folosirii lor în „fluxul vieții“, în afara legăturii lor cu activitățile omenești, de asemenea cuvinte se pot lega întrebări care generează impasuri conceptuale și confuzii, inducând o stare de indispoziție mintală. Odată ce nu li se acordă însă o poziție specială, ele nu se vor bucura de o atenție aparte. Ruptura cu supoziția ce susține lucrarea de tinerețe se conturează aici foarte clar. Ne
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fapt nu este „limbajul“, ci „limbaje“ dintre cele mai diferite. 5. Contrapartea modului cum este privit limbajul: tratarea problemelor filozofice Un element de continuitate în evoluția gândirii lui Wittgenstein, care a fost adesea subliniat, este că acele confuzii și dileme conceptuale de care este plină filozofia reprezintă o consecință a incapacității noastre de a câștiga o privire clară asupra modului cum funcționează limbajul. Un comentator susținea că, în contrast cu schimbarea viziunii lui Wittgenstein asupra limbajului, modul cum a tratat el problemele filozofice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de sens!“67 Limbajul va fi caracterizat drept totalitatea propozițiilor care descriu realitatea. „Limbaj înseamnă întregul propoziției. S-ar putea spune: propoziția este acel lucru asupra căruia pot fi aplicate funcțiile de adevăr.“68 Multe analize sunt consacrate unor distincții conceptuale cum sunt cele dintre enunțuri care descriu date senzoriale și propoziții care descriu stări reale, dintre enunțurile limbajului „fenomenologic“ și ale limbajului comun, dintre propoziții cu sens și nonsensuri, modalităților de a stabili sensul unei propoziții care descrie realitatea. Sensul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
avea impresia că însemnările lui Wittgenstein nu sunt decât o înșiruire de banalități, nu ar fi ajuns la o asemenea concluzie dacă autorul lor ar fi avertizat că descrierea folosirii expresiilor limbajului cotidian este întreprinsă doar ca bază pentru clarificări conceptuale. Un asemenea avertisment ar fi putut induce însă în eroare creând impresia că modul de a practica filozofia al lui Wittgenstein se apropie de cel al autorilor reprezentativi pentru așa-numita „filozofie a limbajului comun“ (G. Ryle, J. L. Austin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
gândirea noastră nu avem nevoie să cercetăm decât ceea ce stă deschis în fața ochilor, adică să discernem diferențe gramaticale semnificative în situațiile cele mai comune, luptând împotriva tentațiilor puternice de nivelare, uniformizare, înregimentare și reglementare, prin utilizarea inventivă a resurselor imaginației conceptuale. Ceea ce face ca cercetarea filozofică să fie o activitate excepțional de dificilă, dar, totodată, extrem de importantă. Într-o paranteză la capătul paragrafului 387 al manuscrisului ultimei sale cercetări filozofice, publicat sub titlul Despre certitudine, Wittgenstein nota: „Cred că pentru filozof
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
trebui să constituie baza clarificărilor pe care le oferă cercetarea filozofică. Jocurile de limbaj, pe care le imaginează Wittgenstein, au menirea să o facă cât mai transparentă. Pe de altă parte, se semnalează cu insistență că multe încurcături și confuzii conceptuale, acele confuzii pe care Wittgenstein le numește de obicei „gramaticale“, devin posibile, ba chiar de neevitat, deoarece suntem induși adesea în eroare de formele noastre comune de exprimare, de analogiile pe care le sugerează acestea.37 Cum pot fi armonizate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai bine, considerațiile lui Wittgenstein asupra acelor expresii prin care comunicăm ceea ce simțim, vorbind despre senzațiile, emoțiile sau sentimentele noastre. Sunt expresii care ne sunt foarte familiare tuturor. Nu ne așteptăm ca în această sferă să fim amenințați de confuzii conceptuale. Wittgenstein ne arată însă că această impresie se poate dovedi adesea greșită. Drept fundal contrastant pentru reflecțiile lui Wittgenstein pot servi idei și reprezentări familiare, atât de evidente, încât orice discuție asupra lor poate părea, la prima vedere, inutilă. Moduri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să determine ce lumină aruncă asupra acestor intuiții și reprezentări familiare o examinare mai îndeaproape a modului cum sunt folosite expresii referitoare la senzații, cum este, de exemplu, expresia „mă dor dinții“. Altfel spus, să obțină, pe această cale, clarificări conceptuale care ne îngăduie „să vedem mai bine“ într un domeniu care este accesibil privirii tuturor oamenilor. Acest demers se sprijină pe formularea și critica ideii „limbajului privat“. Este vorba de un presupus limbaj pe care Wittgenstein îl prezintă astfel, în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceea ce este „lăuntric“, decât se bazează țipetele și gemetele de durere. Între toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că durerea este cauza țipetelor și gemetelor de durere sau ale expresiilor verbale ale durerii și este corect să se spună că durerea este ceea ce conferă semnificație acestor exprimări sau manifestări.46 Multe din însemnările
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
alții că ei se îndoiesc că am dureri; dar nu să se spună despre mine însumi.“ (Cercetări filozofice, § 246.) Distincția dintre ceea ce este public accesibil și ceea ce este privat, dintre fapte și experiențe subiective, se exprimă în distincția de natură conceptuală („gramaticală“) dintre enunțuri care descriu fapte și expresii ale limbajului, care sunt manifestări a ceea ce noi resimțim în mod subiectiv. Nu putem descrie decât fapte. O descriere a propriilor noastre trăiri, nu a faptelor, este imposibilă, și anume imposibilă din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care descriu fapte și expresii ale limbajului, care sunt manifestări a ceea ce noi resimțim în mod subiectiv. Nu putem descrie decât fapte. O descriere a propriilor noastre trăiri, nu a faptelor, este imposibilă, și anume imposibilă din punct de vedere conceptual. Este ceea ce Wittgenstein ne face să „vedem“ prin situațiile imaginare pe care le descrie, cum ar fi aceea în care pretindem 292 GÂNDITORUL SINGURATIC că un lucru care poate fi văzut de o singură persoană (cărăbușul din cutia noastră) poate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
571.) La capătul acestor considerații, „vedem mai bine“ că între afirmația potrivit căreia folosirea curentă a expresiilor limbajului comun este în ordine și constatarea că reflecția asupra exprimărilor noastre curente poate genera confuzii ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 293 conceptuale nu există o tensiune, o contradicție. Învățăm cu toții să dăm semnificație exprimărilor semenilor noștri cu privire la ceea ce simt ei, tot așa cum învățăm să dăm semnificație varietății manifestărilor lor comportamentale nonverbale. Atunci când „reflectăm“, când „filozofăm“, vom fi însă tentați să caracterizăm exprimările
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
său privitor la capacitatea rațiunii filozofice de a oferi explicații de mare anvergură, pe care adesea nu le poate oferi știința. Ei cred, de asemenea, ca și Wittgenstein, că principalul țel al activității filozofice este obținerea unor clarificări de ordin conceptual. Sub acest acord stă însă un dezacord fundamental cu privire la natura acestor clarificări și la căile pe care pot fi ele obținute. În tradiția analitică, clarificările conceptuale sunt rezultatul aplicării unor metode speciale cum sunt cele ale analizei logice. În acest
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]