3,203 matches
-
Dar după un an s-a transferat la Odesa, unde a locuit mai întâi în casa unui unchi, unde fiul acestuia, bun pianist, îl ajută să pună unele din poeziile sale pe muzică. La Odesa, Goldfaden a reluat legătura cu confratele sau, scriitorul idiș Itzhak Yoel Linetski pe care îl cunoștea de la Jitomir. și l-a intâlnit pe poetul ebraic Eliahu Mordehai Werbel, cu a cărui fiică, Paulina, se va căsători. În această perioadă Goldfaden și-a văzut tipărite versurile în
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
În ambele cărți, cel mai important lucru este critică să lucida la adresa liberalismului și revoluției liberale portugheze. Opere importante: Ramalho Ortigăo face parte din grupul de la 1870, redactând împreună cu Eça de Queirós "Aș Farpas" (1871). Era mai în vârstă decât confrații săi și s-a format într-un alt mediu: în provincialul Porto, pe care l-a descris admirabil în studiul sau despre Cămilo. În "Aș Farpas" atacă literatura romantică înarmat cu lecturile din Proudhon și critica, în lumina gânditorilor socialiști
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
-l trage viguros de căpăstru și de urechi. În spatele animalului îndârjit, se află un alt ostaș care-și închipuie că dacă-l împinge de la spate, mijlocește deplasarea. Acest măgar este centrul de interes al lucrării prin simplul fapt că față de confrații lui care au trecut deja podul sau urmează să ajungă la el încărcați cu verze, știuleți, dovlecei uriași, și funii de ceapă, el are o ciudată încărcătură de păsări legate de picioare. Pe o altă colină se văd focurile trupei
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
instrumentație la Institutul de muzică din Varșovia , Printre elevii săi s-au numărat Țezar Cui, Henryk Jarecki și Zygmunt Noszkowski. În cursul anilor a făcut călătorii în străinătate , de pildă în anul 1862 la Paris, unde i-a cunoscut pe confrații de meserie Auber și Gounod . Moniuszko a îmbinat în creațiile sale stilul clasic polonez cu influențe din operaitaliană (Bellini) și din muzică romantică germană (Schubert, Mendelssohn)și din muzică rusă ( Glinka). El s-a distins că un deosebit creator de
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
un remarcabil maestru al liricii, ca un poet-pictor care a reprodus lumea în forme plastice. Byron și Shelley, care îi prețuiau talentul, au manifestat un mare interes pentru poezia lui. Shelley, care întreținea corespondență cu el, a evocat memoria poetului confrate în elegia "Adonais". El l-a descris ca fiind poetul ""cel mai tânăr, cel mai drag"", crescut ""ca floarea palidă de-o fată îndrăgită, ce-n loc de rouă cu lacrămi e hrănită"". La fel ca și alți poeți romantici
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]
-
în Parlamentul României în cadrul grupării Uniunea Sârbilor din România. A debutat în 1967 în ziarul timișorean Pravda/ Dreptatea (unde a lucrat până în 1983 când, din cauza bolii și a necazurilor politice de atunci, s-a pensionat), cu o recenzie despre poezia confraților săi Ivo Munteanu/ Ivo Muncan și Drago Mi-rianici/ Drago Mirjanic. Milenovici este un autor cu opera bogată, aceasta cuprinzând peste douăzeci de volume publicate începând cu 1970 (Culegătorii înălțimilor, versuri și proza): 9 cărți de poezie (dintre care una publicată
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
în românește de Lucian Alexiu, cu care autorul a realizat multe traduceri din literatura țării lui Njegos și Branko), un volum cu însemnări de călătorie (Chicago, America și Ziua lui Vid, apărută în America, în 2003), 8 antologii din creația confraților săi publicate, cele mai multe, în țara de origine și una în românește, realizată împreună cu Lucian Alexiu: Porumbel de argilă. Poeții sârbi din România, București, 1998), precum și 6 traduceri în românește (majoritatea în colaborare). Slavomir Gvozdenovici a debutat literar cu poezia Pere
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
a compus un epitaf pentru mormântul său, dar nici mormântul, nici epitaful nu s-au păstrat. În vremea șederii sale la Ferrara, prin anul 1547, Amatus Lusitanus a efectuat faimoasele sale experiențe în fața unui public restrâns de învățați, între care confratele Giovanni Battista Canano (1515-1579), de asemenea conferențiar la Universitate. În cursul unor disecții pe cadavre el a pompat aer în vena azygos pentru a găsi direcția de circulație a sângelui în circulația venoasă și a arătat că vena cava nu
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
puterile mele, pentru sănătatea oamenilor". "Să judece alții dacă mi-am împlinit țelul, dar spre aceasta am tins și aceasta a stat în fruntea rugăciunilor mele." Între cazurile de cură prezentate în "Centuria a Șasea" se află și cel al confratelui său refugiat la Ragusa, de asemenea evreu portughez converso, poetul și medicul Diogo Pires, sau Dydacus Lusitanus, fost coleg de facultate de la Salamanca, care fusese cât pe ce să moară în urma unui tratament prin luări de sânge pe care și
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
pentru a aduna în fața miraculoasei icoane numeroase procesiuni și a-i oferi o nouă perspectivă. În ziua de 15, la orele amiezii au sosit iluștrii și iubiții noștri oaspeți: Excelența Sa arhiepiscopul Bilczewski cu arhiepiscopul Weber, reverendisimul pr. Vizitator cu numeroși confrați din Cracovia, Lvov, Sokolowka, Bialy Kamien și Jesierzan, preoții Prelați Schmidt și Kasprowicz (de rit armean) din Cernăuți și un mare număr de preoți din parohii (...). Din păcate, a început ploaia care nu a încetat până la sfârșitul festivităților noastre diminuând
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
a hotărât să se grăbească cu scrierea cărții autobiografice, (rămasă până la urmă neterminată) „Întoarcerea de la iarmaroc” (în ). În timpul convalescenței nu izbutește să ia parte, cum planificase, la conducerea primei „Conferințe pentru limba idiș” de la Cernăuți. Locul îi este ținut de confratele Nathan Birnbaum. In următorii ani, conform recomandării medicilor, petrece o parte din timp prin stațiuni balneo-climaterice în Italia (la Nervi) și Elveția (St. Blasien, Lugano, Lucerna). Deseori sănătatea precară nu-i permite desfășurarea altor activități în afara scrisului, căruia îi consacră
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
un teritoriu de 300-1500 m² și este, de regulă, format dintr-un mascul adult, 2-3 femele adulte și descendenții acestora. Gerbilii comunică între ei prin intermediul vibrațiilor aerului, al mirosului și al văzului. Când se află în pericol, gerbilii își avertizează confrații bătând rapid din membrele posterioare producând astfel vibrarea aerului. În cazul unui pericol iminent, sar la înălțimi mari (peste un metru) sau sapă repede galerii, unde se adăpostesc. Organele de simț (văzul și auzul) ajută gerbilii să-și depisteze dușmanii
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
literatura ebraică contemporană. Identificat de unii critici ca reprezentant al generației literare de la 1948, deși el s-a împotrivit acestei categorizări. A fost deputat în Knesset, laureat al Premiului Israel și al Premiului Emet. Pseudonimul „” i-a fost conferit de confratele, poetul și redactorul Itzhak Lamdan de la revista literară „Ghilionot” care i-a publicat prima povestire, "Efraim se întoarce la lucernă" în 1938. S. Izhar s-a născut ca Izhar Smilanski l data de 27 septembrie 1916 la Rehovot, în Palestina
S. Izhar () [Corola-website/Science/314260_a_315589]
-
Pedepsele deosebit de aspre, preconizate de către cei doi regi, în cazul unor abateri, sunt o dovadă cât de greu pătrundea spiritul de ordine printre niște oameni porniți pe căpătuială, neobișnuiți să asculte decât de propriul lor orgoliu. Astfel, cine ucida un confrate de arme era, potrivit locului delictului, fie aruncat în mare, fie îngropat de viu, legat de cadavrul celui ucis. Celui ce pricinuia o rană gravă i se tăia mâna; dacă doar lovea, era aruncat de trei ori în mare, dându
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
de farmacist voi da dovadă de o atitudine profund umană față de om și colectivitate. Voi respecta demnitatea și personalitatea bolnavului, exercitând profesiunea cu conștiinciozitate, respectând normele de etică și de deontologie farmaceutică. Voi fi corect cu mine însumi și cu confrații mei, cărora le voi cere colaborarea, și nu voi refuza să le acord sprijinul, când mi se va cere, în interesul bolnavului. Voi păstra secretele încredințate de pacienți, chiar și după decesul acestora. Nu voi accepta sub niciun motiv ca
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (**republicată**)(*actualizată*) privind reforma în domeniul sănătăţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272296_a_273625]
-
Deși împăcat de timpuriu cu ideea dispariției, omului care citise atîtea opere pline de ideea zădărniciei vieții îi e totuși teamă să privească negurile de dincolo de porțile negre. Bolnav, el se gîndește la izbăvire, și gestul de tandrețe al unui confrate îl mișcă pînă la lacrimi. „Uluit — răspunde el lui Tudor Arghezi, în Informația zilei (31 mai 1943), cu cîteva săptămâni înaintea morții — mă țin acum de zidurile prăbușite, ca după un cutremur, căci în timpul ei mi s-a arătat atîta
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
fie introdus marxism-leninismul, cu urmările lui nefaste. Autorul insistă asupra acestei "rupturi" nefericite de tradiția românească strălucită, în gândire și literatura, din anii interbelici. În scrisul sau se simte stilul "vechii școli", ceea ce îi va conferi o anume particularitate față de confrații mai puțin vârstnici. A lucrat ca redactor la Editură de Stat pentru Literatură și Arta, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. Între anii 1981-1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
Societății Scriitorilor Români, dar este învins de Victor Eftimiu. Cea de-a patruzecea aniversare a debutului său este sărbătorită printr-o ceremonie specială la Academie, unde Tudor Vianu susține un discurs prin care realizează o retrospectivă a întregii opere a confratelui său. După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. Aceasta a dus la colaborarea cu Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), condusă
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de moși și de părinți l-am visat și noi, și acum îl vedem aevea“". Același orator afirma cu dârză justificare: "„Suntem un singur popor, Carpații ne sunt șira spinării“". Lui Delavrancea i-a fost dat să-și întreacă dotații confrați prin harul genialității. Acesta avea să se manifeste mai ales la oratorul politic și la avocatul penal. De pe tribună și de la bară se desfășura nestăvilit temperamentul vijelios al lui Barbu Delavrancea, numit, pentru puterea cuvântului său rostit, „monstrul“ în acțiune
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, <Simbolismul românesc>, fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari, Al. Macedonski, și urmat de Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia, N. Davidescu și gălățenii Alfred Moșoiu și Eugeniu Ștefănescu-Est. Articolele literare, de sociologie, economie, estetică, filozofie, istorie, artă, substanțiale și sintetice: din
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Epigrama este o floare cu trei petale și un spin". În volumul "Definiții epigramatice - dicționar culegere", publicat în 2000 de Ion Bratu, autorul ilustrează acest principiu, definind astfel epigrama: Pe de altă parte, Al. O. Teodoreanu (Păstorel) le atrăgea atenția confraților săi epigramiști că epigrama nu este un gen la îndemâna oricui:
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
chiar de ordin personalo-familiar”". Eminescu scria: Iar în articolul "Materialuri etnologice" publicat în "Timpul" la 8 aprilie 1882, Eminescu afirma: În urma articolelor "Naționalitate și cosmopolitism", din anul 1881, și "Materialuri etnologice", din 1882, Macedonski se plângea de atacurile repetate ale „confratelui” Eminescu, unele nesemnate, care-l acuzau de escrocherii și falsuri în calitate de director de prefectură la Silistra Nouă, încă din anul 1879. Astfel, zece ani mai târziu, în anul 1892, poetul amintea în "Literatorul": În anul 1883, Macedonski scrie o epigramă
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Corespondența primită de la foștii "zek" (deținuți politici) îi va întări imboldul de a scrie, în parte și pe baza ei, "Arhipelagul Gulag". 1965 - Percheziție. I se confiscă manuscrisul " Primul cerc", în care este evocată "șarașka". Conflictul cu autoritățile atrage implicarea confraților de breaslă, marele scriitor Mihail Șolohov ("Pe Donul liniștit") cerând să i se interzică să mai scrie! 1968 - "Primul cerc" și "Pavilionul Canceroșilor" sunt publicate în Occident, unde ajunge și microfilmul cu "Arhipelagul Gulag". Pentru Soljenițîn, marea operă este însă
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
cu mare pompă. Ferdinand luă parte la sărbătorire și, cuprins de dorul muceniciei, trece la Franciscani, ca să poată merge și el în misiuni, și aici să-și dea viața pentru credință. Avea atunci 25 de ani. Despărțirea lui Ferdinand de confrații Augustinieni a fost foarte dureroasă. Superiorul, văzând tăria cu care voia să urmeze regula cinului Franciscan, l-a binecuvântat, zicându-i: Mergi în pace, fiule, sunt sigur că te vei face sfânt". Vorbele acestea s-au adeverit întocmai. În mănăstirea
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
franciscană, fratele Anton este un exemplu pentru toți. Credința vie, nădejdea neclintită, dar mai ales dragostea aprinsă pentru Dumnezeu și pentru aproapele îi fac sufletul tare și îi dau curaj pentru lucruri mari. El cere să plece în Africa, în urma confraților săi, morți nu demult pentru credință. Dorința i se împlinește și pleacă fericit cu o corabie spre Maroc. Însă Pronia dumnezeiască îl voia în altă muncă apostolică. Ajuns în Africa, se îmbolnăvește și e obligat să se întoarcă. O furtună
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]