8,426 matches
-
secretă, ... din partea unora din cei mai importanți boieri ai Moldovei, cu care el se află în relație prin legătura stării și sângelui, de a prezenta împăratului drepturile lor, tratarea lor și dorința lor", ceea ce a și făcut prezentând cererile lor contelui Kobenzl. Atunci, cererilor acestor boieri de includere a Moldovei în Imperiul habsburgic nu li s-a dat curs, împăratul Iosif al II-lea comunicându-i că "gelozia puterilor nu ar permite acest lucru"72. Ceea ce atunci nu se putuse realiza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
al districtului la Gubernie; sau și prin numirea petiționarului în Consiliul Gubernial"86. Numai peste câteva zile, pe 22 februarie 1791, boierul bucovinean revenea înaintea împăratului cu un alt memoriu în 15 puncte, în care, după ce sublinia că referentul curții, contele Odonel, a fost cauza nenorocirilor sale, încheia cerând milă împărătească și repararea nedreptăților făcute 87. Totodată, căutând obținerea sprijinului unor persoane influente pentru satisfacerea revendicărilor sale, Balș și-a pledat cauza pe lângă o serie de oameni de cultură, precum profesorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sale, Consiliul Aulic de Război trimitea Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece, pe 29 ianuarie 1791, o dată cu promemoriul său, un raport favorabil boierului bucovinean, în care erau evidențiate calitățile acestuia și serviciile aduse 88. Două luni mai târziu, pe 30 martie 1791, contele Leopold Kollowrat, șeful Cancelariei Aulice trimitea împăratului Leopold al II-lea un amplu raport privitor la boala fostului concepist aulic, la îmbunătățirea stării lui de sănătate și la situația lui actuală, declarându-se pentru reintegrarea lui în serviciul public 89
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Balș, a stabilit ca acesta să fie reprimit în serviciu și să i se acorde titlul de secretar pe lângă Guberniul Galiției 90. După ce un prim referat în această privință, al consilierului aulic Hahn, a fost zădărnicit prin intrigile și influența contelui Odonel 91, în urma intervenției profesorului Watteroth, împăratul Leopold al II-lea încuviința referatul Cancelariei Aulice de rechemare în serviciul statului a fostului concepist aulic și hotăra, pe 20 mai 1791, să-i confere titlul de secretar gubernial în Lemberg, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe 20 mai 1791, să-i confere titlul de secretar gubernial în Lemberg, cu scutirea de toate taxele aferente. În cursul aceluiași an, în urma petițiilor adresate de boierul bucovinean, prin care solicita înaintarea sa în ierarhia nobiliară, la rangul de conte sau baron, Curtea din Viena hotăra, prin rezoluția imperială din 9 august 1791, să-i acorde titlul de baron al statelor austriece, fără plata taxelor aferente, nu atât pentru veniturile realizate de pe moșia sa din Bucovina, cât, mai ales, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în produse țăranilor, în cazul unor recolte proaste. Toate acțiunile sale în favoarea țăranilor, l-au pus pe Balș în conflict cu mulți dintre nobilii bucovineni, stăpâni de pământ, care-l vor reclama autorităților superioare. În petițiile făcute, mai ales de contele Logotheti și de nobilii Calmuțchi, Turcul, Goian și Mustață, în numele proprietarilor bucovineni, începând cu 1796, și adresate împăratului sau autorităților centrale vieneze, moșierii se plâng, în repetate rânduri, de faptul că Administrația districtului nu le îngăduie sporirea numărului de zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a reușit prin măsurile luate să prevină extinderea epidemiei în Bucovina. Pentru acțiunea sa, căpitanul districtual a fost lăudat de profesorul von Schraud. Însă, pe de altă parte, Balș a intrat în conflict, în primăvara anului 1798, cu consilierul gubernial, contele von Sweerts, acuzat de căpitanul districtual că se amestecă în mod nepermis în afacerile administrației bucovinene, în calitatea sa de comisar al cordonului sanitar instituit la granița provinciei, din cauza ciumei din raiaua Hotinului 215. Acest fapt a dovedit, încă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
că animozitățile, intrigile și reclamațiile s-au întețit mai ales după ce căpitanul Bucovinei a fost împuternicit, în 1798, de Curtea din Viena, să vândă moșiile Fondului Bisericesc bucovinean, ce se aflau în Moldova. Comisia de cercetare numită de guvernatorul Galiției, contele Gaisruk, și aprobată de Consiliul de Stat (Staatsrath) din Viena, avea în fruntea sa pe consilierul gubernial, contele von Castiglione. Dacă inițial s-a stabilit că, pentru imparțialitate, comisia urma să-și desfășoare ancheta la Lemberg, ulterior decizia a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de Curtea din Viena, să vândă moșiile Fondului Bisericesc bucovinean, ce se aflau în Moldova. Comisia de cercetare numită de guvernatorul Galiției, contele Gaisruk, și aprobată de Consiliul de Stat (Staatsrath) din Viena, avea în fruntea sa pe consilierul gubernial, contele von Castiglione. Dacă inițial s-a stabilit că, pentru imparțialitate, comisia urma să-și desfășoare ancheta la Lemberg, ulterior decizia a fost schimbată, hotărându-se ca ea să se desfășoare la Cernăuți. Consiliul de Stat din Viena a cerut comisiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a fi o mișcare subversivă 233, pentru presupusele delicte politice comise, Vasile Balș a fost pus sub supravegherea Poliției Aulice Secrete (Geheime Polizeihofstelle) din Viena. Aceasta îi va intercepta corespondența și va trimite chiar, în anul 1807, un agent special, contele von Markowich, la Cernăuți pentru a obține informații mai exacte de la fața locului 234. Deși comisiei de anchetare i s-a recomandat să fie dreaptă și nepărtinitoare, din memoriile adresate de Balș Curții din Viena rezultă contrariul. În ianuarie 1803
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în patru părți, în care erau evidențiate cauzele campaniei duse împotriva sa și numele și condiția socială a denunțătorilor, acesta se plângea de modul în care decurgea ancheta și de lipsa de obiectivitate a comisiei, acuzându-l mai ales pe contele Castiglione 235. Împăratul Franz al II-lea a trimis reclamația lui Balș contelui Urmeny, guvernatorul Galiției, spre a-l audia pe comisarul Budai. Ultimul a confirmat faptul că președintele comisiei de anchetă, contele Castiglione, nu a venit la administratorul Balș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
numele și condiția socială a denunțătorilor, acesta se plângea de modul în care decurgea ancheta și de lipsa de obiectivitate a comisiei, acuzându-l mai ales pe contele Castiglione 235. Împăratul Franz al II-lea a trimis reclamația lui Balș contelui Urmeny, guvernatorul Galiției, spre a-l audia pe comisarul Budai. Ultimul a confirmat faptul că președintele comisiei de anchetă, contele Castiglione, nu a venit la administratorul Balș decât o singură dată, în momentul sosirii sale la Cernăuți, evitând ulterior casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a comisiei, acuzându-l mai ales pe contele Castiglione 235. Împăratul Franz al II-lea a trimis reclamația lui Balș contelui Urmeny, guvernatorul Galiției, spre a-l audia pe comisarul Budai. Ultimul a confirmat faptul că președintele comisiei de anchetă, contele Castiglione, nu a venit la administratorul Balș decât o singură dată, în momentul sosirii sale la Cernăuți, evitând ulterior casa acestuia. În schimb, pe motivul întreținerii unor relații sociale, anchetatorul șef a vizitat în repetate rânduri casele episcopului Vlahovici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nu a venit la administratorul Balș decât o singură dată, în momentul sosirii sale la Cernăuți, evitând ulterior casa acestuia. În schimb, pe motivul întreținerii unor relații sociale, anchetatorul șef a vizitat în repetate rânduri casele episcopului Vlahovici și a contelui Logotheti, ambii acuzatori ai lui Balș, participând chiar la petrecerile și ospețele date de aceștia. Totodată, Castiglione obișnuia să aibă convorbiri secrete și să ia masa cu ceilalți acuzatori: mazilul Turcul, funcționarii Szabó și Romașcan, precum și comisarii districtuali Georgewicz și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fie făcute tot felul de intrigi și de reclamații, de către unii boieri, de mitropolitul Moldovei și chiar de domnul Constantin Ipsilanti 261, fiecare având propriile interese în împiedicarea acestei tranzacții. În octombrie 1799, comisia de anchetă condusă de consilierul curții, contele Sweerts, trimitea un amplu raport contelui Saurau, președintele Cămării Aulice din Viena, în privința greutăților întâmpinate în vinderea moșiilor din Moldova, către Teodor Musteață 262. După ce trecea în revistă toate impedimentele ivite în calea tranzacției și stabilea solvabilitatea cumpărătorului, comisia propunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și de reclamații, de către unii boieri, de mitropolitul Moldovei și chiar de domnul Constantin Ipsilanti 261, fiecare având propriile interese în împiedicarea acestei tranzacții. În octombrie 1799, comisia de anchetă condusă de consilierul curții, contele Sweerts, trimitea un amplu raport contelui Saurau, președintele Cămării Aulice din Viena, în privința greutăților întâmpinate în vinderea moșiilor din Moldova, către Teodor Musteață 262. După ce trecea în revistă toate impedimentele ivite în calea tranzacției și stabilea solvabilitatea cumpărătorului, comisia propunea vânzarea separată a moșiilor, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
suspendat temporar din funcție. Pentru definitivarea contractului, cumpărătorul a făcut mai multe deplasări la Viena și la Lemberg, unde a stat între opt și 12 luni266. Apoi, într-un memoriu adresat în anul 1801 împăratului Austriei și ministrului de externe, contele Cobenzl, Mustață va solicita sprijin, în numele său și al tovarășilor săi, pentru obținerea unui firman din partea Porții otomane, care să garanteze viața și bunurile achiziționate cumpărătorilor, iar lui libertatea de a face comerț în Moldova 267. Domnul Moldovei, Constantin Ipsilanti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a fost înșelată de Balș și Mustață, cu 2.000.000 de guldeni la această vânzare 268. Ca urmare a acestor reclamații, Balș a fost pus sub supraveghere, iar la Cernăuți a fost trimis din partea Poliției Secrete Aulice din Viena, contele Markowich, cu misiunea de a cerceta situația și de a intercepta orice corespondență suspectă 269. În urma analizei întreprinse asupra situației moșiilor din Moldova, pe baza rapoartelor și a situațiilor statistice primite de la Ferdinand Dans, în nota din 22 martie 1802
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ale unor autori bine cunoscuți în epocă, precum Schlözer, Sulzer sau Engel. Înainte de luarea unei decizii, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a solicitat și părerea Guberniului Galiției în privința solicitării făcute de Balș. Guvernatorul Hauer, răspunzând pe 6 noiembrie 1818 contelui Wrba, șeful oficiului, sprijinea cererea baronului bucovinean, reafirmând faptul că acesta provenea dintr-o veche familie nobilă, ce deținea unele din cele mai înalte demnități din Moldova. Totodată, Balș se distinsese în serviciul statului, apărând Bucovina atât împotriva invaziei polonezilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
recomandări, a meritelor și a actelor prezentate, să-i fie conferită consilierului gubernial Vasile baron von Balș demnitatea de șambelan al Curții din Viena. Alături de el, în lista șambelanilor din acel an, au mai fost înscriși baronul Johann Bodmann, precum și conții Franz Buol-Schauenstein și Josef Bethlen 291. Vasile Balș devenea, astfel, primul nobil român care a ajuns la această înaltă demnitate, de membru în colegiul șambelanilor cezaro-crăiești, alcătuit până la acea dată numai din înalți nobili austrieci, cehi, unguri sau poloni. Odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
era și este faimos pentru că aici au fost înhumați o serie de muzicieni renumiți, dintre care cel mai celebru a fost Wolfgang Amadeus Mozart, juriști, între care marele jurist Karl Martini, filologi, precum Bartolomeus Kopitar, sau oameni de stat, precum contele Philipp Cobenzl sau contele Josef O'Donell etc. Chiar și conducătorul Eteriei, principele Alexandru Ipsilanti, care s-a refugiat la Viena în anul 1821, după moartea sa în 1828, a fost îngropat tot în acest cimitir 294. Deși Balș a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pentru că aici au fost înhumați o serie de muzicieni renumiți, dintre care cel mai celebru a fost Wolfgang Amadeus Mozart, juriști, între care marele jurist Karl Martini, filologi, precum Bartolomeus Kopitar, sau oameni de stat, precum contele Philipp Cobenzl sau contele Josef O'Donell etc. Chiar și conducătorul Eteriei, principele Alexandru Ipsilanti, care s-a refugiat la Viena în anul 1821, după moartea sa în 1828, a fost îngropat tot în acest cimitir 294. Deși Balș a dispus de sume destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a lăsa însă ecouri destul de puternice în cadrul familiei Balș, fapt ce poate explica, într-o oarecare măsură, atitudinea filo-austriacă manifestată de unii membri ai săi, la jumătatea secolului XIX. ANEXE Anexa I 1780 noiembrie 13. Memoriul boierului Vasile Balș, înaintat contelui Hadik, președintele Consiliului Aulic de Război din Viena, în numele episcopului de Rădăuți și a tuturor stărilor sociale din Bucovina, în care se solicită menținerea integrității provinciei sub Administrația militară și se fac propuneri de reorganizare, pentru îmbunătățirea situației la nivel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
însărcinat cu misiunea periculoasă și strict secretă de a-i aduce la cunoștință împăratului drepturile, rânduiala și dorințele lor. A dus totul la bun sfârșit. În privința problemelor Bucovinei Maiestatea Sa l-a trimis către președintele Consiliului de Război de atunci, contele Hadik, sub jurisdicția căruia se afla Bucovina, iar în privința dorințelor Moldovei către Excelența Sa contele Kobenzel. Cu această ultimă ocazie, Maiestatea Sa a binevoit a-i spune că gelozia puterilor nu îngăduie și nu va îngădui așa ceva; iar situația a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
drepturile, rânduiala și dorințele lor. A dus totul la bun sfârșit. În privința problemelor Bucovinei Maiestatea Sa l-a trimis către președintele Consiliului de Război de atunci, contele Hadik, sub jurisdicția căruia se afla Bucovina, iar în privința dorințelor Moldovei către Excelența Sa contele Kobenzel. Cu această ultimă ocazie, Maiestatea Sa a binevoit a-i spune că gelozia puterilor nu îngăduie și nu va îngădui așa ceva; iar situația a rămas ca atare. În ceea ce privește treburile Bucovinei, el și-a înaintat cererile sau mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]