3,237 matches
-
democrație, ci doar ca o organizație având un pluralism care servea ca fațadă pentru o nouă formă de autoritarism. Republicanii au respins astfel ideea că ar există o competiție democratică reală, considerând că celelate partide sunt simple vehicule pentru elitele corupte (Sládek, 1992: 90). Sládek a vorbit despre niște "pretinse partide noi și de (...) un spectru politic fictiv în Cehoslovacia. Scopul acestuia fiind să arunce alegătorii în confuzie și să lase impresia că există, într-adevăr, un sistem multipartinic" (Sládek, 1992
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la structura provinciilor din perioada interbelică și reducerea guvernului central la doar 7 ministere (Sládek, 1992: 30, 65,70, 1995 :43-8). Potrivit afirmațiilor Republicanilor, toate aceste reforme aveau ca scop să dea puterea poporului de rând împotriva politicienilor de profesie, corupți și să asigure controlul popular al elitelor. În măsura în care este posibil să se identifice un model de bază în atitudinile Republicanilor, se pare că acest partid privește democrația ca pe un simplu mecanism care crează transparență și responsabilitate (accountability) între conducători
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
locuințe, mergând până la a susține înființarea unor patrule cetățenești. Cu toate acestea, astfel de tendințe nu sunt detectabile în poziția de ansamblu a VV a cărui strategie politică de succes combină retorica populistă anti-establishment denunțând partidele consacrate drept "dinozaurii politici corupți" cu solicitarea unor reforme orientate către piață și cu o utilizare a democrației directe pe o scară mai largă (VV 2010). Probabil, cel mai apropiat echivalent al Republicanismului lui Sládek care poate fi găsit în politica cehă contemporană este detectabil
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Jana Bobošíková. Cu toate că nu apelează la retorica anticomunistă, partidul lui Bobošíková - un amalgam de grupări independente și facțiuni, format în 2009 - are un program economic intervenționist, naționalist și euroseptic, formulat în termeni populiști, ca o critică adresată elitelor indolente și corupte, amintind suprinzător de mult de Sládek și de SPR-RSČ-ul anilor '9012. La fel ca SPR-RSČ, blocul Suveranist depinde în mare măsură de profilul liderului carismatic, deși Bobošíková afișează o imagine care combină profesionalismul, tenacitatea și feminitate, imagine foarte diferită de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vorba de un produs neobișnuit, al unei tradiții antipolitice cehe, care își găsește radăcinile politice și culturale în secolul al XIX-lea, care privea elitele politice profesioniste și instituțiile de stat ca pe niște elemente în mod substanțial neautentice și corupte, și care a subliniat mereu necesitatea existenței unei politici morale, care să se sprijine pe mobilizare cetățenilor și pe forme de auto-organizare (Belohradský, 1992: 31-4). Asemenea tradiții antipolitice pot fi văzute ca modelând și perspectivele politice ale altor actori din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acolo încât să ceară eliminarea reformelor neoliberale. În plus, în afara unor izolate luari de poziție caustice împotriva fostului președinte al Mexicului care ajunsese inexplicabil de bogat, platforma lui López Obrador nu a fost organizată plecând de la opoziția maniheistă între elita coruptă și masele pure, așa cum avea să se întâmple cu aparițiile sale televizate. Cu toate acestea, o analiză aprofundată a retoricii sale de campanie scoate la iveală un important filon populist. Analiza se sprijină pe arhiva discursurilor candidaților importanți la prezidențialele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de la 10 teme, care fie au fost direct menționate în definiția pe care editorii volumului au dat-o populismului, fie aparțin în mod implicit acesteia 4. Cele zece teme cuprind elemente precum: superioritatea morală a poporului, suveranitatea acestuia, denunțarea elitei corupte, interpretarea politicii în termenii luptei dintre bine și rău, între elită și popor, împreună cu ralierea candidatului de partea poporului. Tabelul 5.1 Teme populiste în discursul lui Andrés Manuel López Obrador. Discursuri în piețe publice N=27 Alte documente N
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
0,44 0,21 Identificarea candidatului cu "poporul" 1,54 0,49 Afirmația că reprezintă un grup tăcut, "neauzit" în societate 0,15 0,04 Descrierea atributelor candidatului în termeni morali 1.19 0,26 Referințe la existența unei elite corupte care distruge tot 3.61 1,04 Suspiciune și/sau respingere a instituțiilor consolidate 0,67 0,13 Nevoia de asanare și de transformare a vieții publice 2,42 0,87 Sprijinirea ideii potrivit căreia deciziile trebuie să aibă o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
discursurile rostite în public conținând mai multe teme populiste (vezi tabelul 5.1). Temele de discurs care apar în tușele cele mai groase sunt recursul la "popor" și separarea între "poporul" considerat în mod substanțial bun și înțelept și elita coruptă. Aceste teme populiste au constituit nucleul discursurilor lui AMLO, discursuri rostite cu unele variațiuni în numeroase orașe mexicane. Iată, de exemplu, un extras care lămurește poziția candidatului cu privire la lupta dintre poporul bun și onest și elita coruptă: Așadar, ceea ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înțelept și elita coruptă. Aceste teme populiste au constituit nucleul discursurilor lui AMLO, discursuri rostite cu unele variațiuni în numeroase orașe mexicane. Iată, de exemplu, un extras care lămurește poziția candidatului cu privire la lupta dintre poporul bun și onest și elita coruptă: Așadar, ceea ce trebuie să facem este să unim poporul. Este lupta întregului popor mexican să-și apere interesele împotriva unei bande care s-a eternizat la putere și care a dus țara de râpă. Un obiectiv mai clar de atât
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de jos" (López Obrador, 2006c)5. În privința atitudinii critice a lui AMLO față de instituțiile democratice mexicane, semnele acestea au fost ceva mai subtile, însă prezente chiar de la începutul campaniei. Există numeroase trimiteri în discursul său electoral la: "instituțiile demodate și corupte care oprimă poporul" și la necesitatea unei "veritabile curățări a vieții publice" (López Obrador, 2005b 2005c). Chiar cu ceva timp înainte de aflarea rezultatelor, despre care a afirmat că sunt fraudate, López Obrador și-a exprimat dubiile cu privire la starea democrației din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
starea națiunii în fața congresului (lucru care s-a întâmplat doar de trei ori în ultimii 180 de ani), López Obrador, adresându-se celor care îi cereau să accepte victoria lui Calderón, a lansat celebra formulă: "la naiba cu instituțiile voastre corupte! (Aviles, 206). Câteva zile mai târziu acesta declara: "Nu este Președintele Republicii prizonierul unui grup restrâns care beneficiază de politicile economice actuale, care au condus țara la ruină și care îi ține pe majoritatea mexicanilor în ruină? Acestea sunt instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se se ocupe de aceste aspecte. În sfârșit, noul PRD s-a confruntat cu un partid aflat de mult în poziție hegemonică al cărui control asupra sistemului politic a favorizat divizarea retorică a lumii între masele pure și elita politică coruptă. Pentru a folosi un termen din teoria mișcărilor sociale, populismul a furnizat un foarte seducător cadru general pentru înțelegerea problemelor sistemelor politice contemporane. PRI a fost la putere, încă de la întemeierea sa în 1929, nu a pierdut niciuna dintre alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
inferioare a Congresului, și nu a pierdut niciodată cursa electorală pentru un loc de Senat aprig disputat. Niciun alt partid nu putea fi blamat pentru performanțele slabe ale guvernării. În plus PRI era, într-un mod foarte vizibil, un partid corupt. Mai mulți președinți și înalți oficiali din istoria partidului au strâns averi inexplicabil de mari în timpul exercitării funcției. O serie de materiale destinate funcționarilor guvernamentali erau deturnate de liderii de sindicat pentru a fi vândute pe piața neagră, iar poliția
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la nereguli atât de flagrante încât, în Mexic, s-a dezvoltat un întreg vocabular pentru a descrie aceste tactici, de la "taco" (un mănunchi de voturi băgate în urnă) la "urna însărcinată" (o urnă în care erau deja introduse voturi). Elita coruptă era ușor de identificat: era vorba de PRI. Poporul pur era reprezentat de către masele care sufereau de pe urma austerității și a crizei economice. Iată de ce, populiștii din aripa cardenista afirmau că săracii au fost pedepsiți în folosul bogaților și al elitei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partidului, desemnare propusă de Cárdenas. În aceste bătălii de început López Obrador a demonstrat anumite patternuri comportamentale, care aveau ulterior să-i marcheze atât mandatul de primar, cât și campania prezidențială din 2006. Retorica populistă, care îi opune pe politicienii corupți, umililor servitor ai maselor (între care se număra și el), a fost atașată unui stil de conducere personalizat, agresiv și mobilizator și unor tactici clientelare menite să să construiască baza partidului. Tipul de populism pe care López Obrador l-a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
tăcut, "neauzit" în societate Descrierea atributelor candidatului în termeni morali De exemplu, candidatul merită să fie ales din rațiuni morale versus candidatul care are în favoarea sa doar de anumite competențe sau o anumită afiliere ideologică Referințe la existența unei elite corupte care distruge tot Această categorie provine din definiția populismului propusă de coordonatorii volumului. Populismul implică existența unui mic grup coagulat constituit din elitele puternice care se opun intereselor poporului și în același timp înscrierea oricărui oponent în rândul elitelor Suspiciune
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
alegere, pentru a da glas opoziției crescânde față de modul birocratic și autoritar în care țara era guvernată de elitele consociaționale" (Mouffe, 2005a: 62). Speculând nenumărate scandaluri politice, miza partidului era aceea de a "convinge publicul că austriecii susțineau un sistem corupt și risipitor care slujea exclusiv intereselor membrilor săi politici" (Heinisch, 2008: 80; vezi și Plasser și Ulram, 2000: 226-7). Instrumentele democratice directe au fost folosite pentru a-și face continuu campanie. Prin semnăturile colectate, parlamentarii FPÖ, de exemplu, au dat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform conceptualizării populismului din acest volum, ideologia și discursul chavismului au construit din punct de vedere moral o dualitate antagonistică între un "popor" virtuos (el pueblo) și o elită incorigibil venală și coruptă (oligarhia sau, mai pitoresc, "oligarhia îmbâcsită" în limbajul propriu chavismului). Cu toate că ambele părți ale acestei dualități erau eterogene din punct de vedere sociologic, fiecare a fost concepută în termeni relativ omogeni și nediferențiați pe scena politică, cu el pueblo unit
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care spulbera iluziile prosperității permanente, născute după creșterea prețului petrolului în anii 1970. MBR 200 a preluat simbolurile lui Simon Bolívar și ale altor personalități naționaliste ale secolului al XIX-lea, adoptând o poziție critică față de sistemul bipartid tot mai corupt al țării și față de inegalitățile socio-economice permise în context democratic. Cospiratorii militari au dezvoltat relații cu mai multe partide mici radicale de stânga și și-au înăsprit opoziția față de regim pe măsură ce democrația venezueleană intra în criză la finalul anilor 1980
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în special unul cu orientare de stânga. Mai întâi, venezuelenii au perceput țara, într-un număr copleșitor, ca fiind bogată datorită resurselor de petrol. Astfel, ei i-au găsit vinovați pe reprezentanții establishmentului politic pentru orice greutăți îndurate, considerându-i corupți și proști administratori ai economiei. Studiile au arătat, de exemplu, că 94% dintre venezueleni erau de acord cu afirmația că " Dacă Venezuela ar fi corect administrată și corupția eliminată, ar fi bani de ajuns pentru toată lumea, ba chiar și peste
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Chávez a definit dușmanul ca fiind în primul rând establishmentul politic împotriva căruia lansase acea încercare ratată de lovitură de stat în 1992. În mod special, el i-a acuzat pe liderii AD și COPEI ca reprezentând o elită politică coruptă, închisă în ea însăși și egoistă, care doar făcea paradă de democrația reprezentativă. Chávez a mers atât de departe, încât a afirmat că Venezuela "se îndrepta către un stat tot mai autoritar și represiv... spre o dictatură fascistă" (Blanco Muñoz
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Chávez, Rafael Correa și Jorge Serrano - a fost un om din afara sistemului. În al doilea rând, populiștii de succes câștigă un mandat pentru a ruina establishmentul politic. Mesajul central al campaniilor populiste este acela că elita politică tradițională este exclusivistă, coruptă și nereprezentativă și că instituțiile regimului existent nu sunt, prin urmare, chiar democratice. Fujimori, Chávez și Correa au susținut cu toții că țările lor nu erau democrații, ci "partidarhii" (un sistem de "conducere prin partide", iar nu prin intermediul "poporului"), și toți
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Acolo unde asemenea discursuri au avut succes, populiștii au câștigat un mandat ca să spulbere elita politică și să "refacă" ordinea politică. Problema este că, în America Latină contemporană, sistemul împotriva cărora fac campanie populiștii este, de obicei, o democrație: astfel, instituțiile "corupte" sau "nereprezentative" pe care aceștia promit să le spulbere sunt partide politice, legislaturi și sisteme judiciare. În cele din urmă, motivația populiștilor de atacare a instituțiilor reprezentative este adesea stimulată de faptul că elita politică împotriva căreia s-au mobilizat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Curtea Supremă sau să rescrie constituția. Din aceste motive, alegerea unui populist în funcția de președinte adesea atrage după sine o criză instituțională în care un om din afara sistemului, care tocmai a câștigat alegerile, având un mandat să spulbere instituțiile corupte și nereprezentative este învrăjbit împotriva unei elite politice tradiționale care vede în acele instituții ultimele bastioane cu care se mai poate apăra. În unele cazuri, populiștii pierd în aceste confruntări și sunt înlăturați din funcție - cum a fost cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]