8,430 matches
-
de paradă și În final instructorul striga căt Îi permiteau plămânii: aviația inamică...! Atunci tot plutonul se arunca la pământ indiferent dacă era noroi ori băltoace și urma să ne adăpostim de bombele aruncate din avionul dușman, făcând târâși pe coate Într-o așa manieră Încât, ne amestecam cu noroiul și apa ce intra prin toate Încheieturile posibile ale vestimentației iar dacă se nimerea și vremea să fie capricioasă atunci instrucția se putea declara temporar Însușită: pe seară, ne Înapoiam la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
priorități, presiuni politice. Dar v-aș putea arăta omul. — Poate altă dată. — Nu vreți să vi-l arăt? — Sigur, dar avem o listă de așteptare. — Trebuie să mă pun eu pe lista dumneavoastră? — Exact, Abe. — Artur. — Arthur. Șezând Încordat cu coatele pe genunchi În lumina puternică a lămpii, Artur Sammler, ca un motociclist izbit În frunte de o pietricică de pe șosea, superficial Înțepat, zâmbi cu buze Întinse. America! (vorbea cu sine). Se face reclamă În tot universul că e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la președinție. Trei iepuri dintr-un foc. Zidul mic de la Union Square, platforma verde ridicată a gazonului despărțită de cărări cenușii uscate și traficul rapid În cerc - automobilele spurcate, necugetate, Împuțite. Sammler n-avea nevoie de mâna lui Feffer pe cot. Se trase În lături. — Eu intru. — La ora asta nu găsești taxi. Se schimbă tura. O să merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lumea devenea dezamăgită, spiritele și demonii expulzați din aer erau acum luați Înăuntru. Rațiunea măturase și Împodobise casa, dar ultima stare putea fi mai rea decât prima. Ei, deci, ce ar duce cineva pe lună? Șterse pălăria de fetru cu cotul, ieși cu spatele În vestibul, Încuie și Încercă ușa, chemă liftul, și coborî. Domnul Sammler, bătând din nou străzile, care acum erau de un albastru Închis, o lucire albăstruie de la felinare. Încovoiat, mergând repede. Avea numai două ore, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vor dospi de iarba revenită la viață și de păpădii, căldura de cuptor a soarelui va coace din nou viață verde. Te simțeai și scârbit și Învigorat de acest vârtej, de această sălbăticie și dulceață. Apoi - domnul Sammler Își sprijinea cotul pe perna cenușie, odihnindu-și o mână În palma celeilalte - apoi mai erau șoselele gri, galbene, uniforme, din perspectivă inginerească atât de impresionante, din punct de vedere moral, estetic, politic cu totul altceva. O cifră amețitoare de miliarde investite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
făcut. — Nu ți-am zis să Îl lovești cu nenorocitele astea de fiare. Nu ți-am zis nici o clipă să-l lovești. Ești nebun, Eisen, suficient de nebun cât să-l omori. Hoțul de buzunare Încercase să se ridice pe coate. Își odihnea acum trupul pe brațele Îndoite. Sângera din abundență pe asfalt. — Sunt Îngrozit! spuse Sammler. Eisen, În continuare arătos, creț, cu zâmbetul neschimbat, deși acum gâfâia, cu picioarele sale ciudate, fără degete, părea amuzat de inconsecvența ridicolă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Poate pentru fete de treisprezece ani hămesite de sex, a zis ea. — Oh, nu e nimic sexual, am zis. Uite, o să-ți arăt. I-am luat brațul drept și mi-am trecut buricele degetelor în sus și în jos, de la cot la încheietură. Era un lucru curajos. N-o mai atinsesem niciodată pe Sheba atât de intim înainte. La început, a chicotit. — Doar mă gâdil, a zis. Nu, nu, am zis. Închide ochii. Încearcă să simți. Și-a închis ochii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
unde vei dormi la noapte. Am pus un pat pliant în biroul lui Ronald pentru tine. — Cred că totuși o să aștept aici, un pic, am zis. — Nu te prosti, draga mea, nu cred că e necesar. M-a luat de cot. — Haide! Am rămas unde eram. — Nu, cred că trebuie să stau. Pentru orice eventualitate. Doamna Taylor s-a uitat la mine cu o expresie de surpriză și iritare. Nu era obișnuită să nu fie ascultată. — Pentru ce eventualitate? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-o. Nu-l pot descrie altfel decât ca pe un loc de suflet. Un loc unde, dacă până atunci, o vreme, n-ai respirat chiar în voie, într-o oră sau două, o să respiri în largul tău. Mel știa toate coturile și colțurile canionului, știa toate cărările ascunse, toate peșterile și toți oamenii care numesc acest loc „acasă” și, încă și mai grozav de-atât, l-a lăsat pe fiul meu să conducă șalupa. Eu și Beverly ne-am legat una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Salmonul era un râu de gabară - curs scăzut, pe înclinație medie. Cu acumulări de apă rare sau deloc și căderi abrupte. Nu, nu era nebun; navigase pe Salmon toată viața lui: cu instructor și apoi de unul singur. Știa fiecare cot al râului. Jina nu l-a pierdut nici o secundă din ochi în mijlocul grupului de localnici: era un băiat masiv de Idaho, cu părul roșu consumând soarele, cu jeanșii prăfuiți și moi, cu mânecile de la cămașa din denim întoarse de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scopul nostru e să ajungem teferi. Cu toate că tremura de frig, Jina a surâs. Zach s-a oferit să-i aducă haina cea groasă din barcă, dar Jina s-a uitat la jacheta lui ușoară, din lână, la mânecile suflecate până la coate, și l-a refuzat c-o clătinare din cap. Și-a ocupat locul pe ringul de dans, lângă vâsla din spate, așa cum exersaseră în hambar. Vânătorii i-au ajutat împingându-i în apă cu totul și, când Zach a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Acum însă vâltorile trebuiau să fie blânde - tehnice, dar sigure. Gunbarrel Creek a apărut pe partea dreaptă, apoi vâltorile al căror nume aminteau de-o pușcă sprijinită de-un copac au început să se înșire pe cursul apei. Încă un cot, și apa înspumată a devenit vizibilă. Zach a evaluat rapid curentul, bolovanii, o pâlnie îngustă aflată pe dreapta, în mijlocul unui culoar cu obstacole formate din bolovani, culoar pe care trebuiau să-l evite. S-a mai întors o dată ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ziua precedentă, Danny începuse să refuze orice fel de mâncare. Cu toate astea, Jina sesizase că rezerva de sucuri fusese văduvită, iar în gunoi găsise mai multe cutii turtite de Pepsi. De ce nu ? a întrebat Danny, care stătea sprijinit cu coatele pe masă. Vocea i se modulase - deliberat, Jina era sigură - revenind la acel alto de copilaș, căreia mama rareori putea să-i reziste. Școala se termină într-o săptămână. Nu există nimic care să ne împiedice. Jina s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
oprească de tot. A fost super ! a exclamat Danny. În L.A. avem avioane cu reacție, a anunțat Charlie. Aterizează direct pe plajă. Cei doi băieți s-au luat la întrecere - care să ajungă primul la ușă - și și-au împărțit coate din belșug. Charlie, băiatul mai înalt și mai atletic, a câștigat. Danny și-a masat locul unde Charlie îi arsese ultimul cot. Pilotul a deschis ușa către o după-amiază însorită. Avionul a fost invadat de-o pală de aer cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Cei doi băieți s-au luat la întrecere - care să ajungă primul la ușă - și și-au împărțit coate din belșug. Charlie, băiatul mai înalt și mai atletic, a câștigat. Danny și-a masat locul unde Charlie îi arsese ultimul cot. Pilotul a deschis ușa către o după-amiază însorită. Avionul a fost invadat de-o pală de aer cald și de mirosul de pini. Slavă Domnului, a răsuflat IRene. Mary stătea pe culoar în picioare, râzând amețită sau pentru că era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
niște bărbați care se ceartă. Jina și Zach au ajuns în vârf, dar, fără nici o pauză, au început să coboare în următoarea vale. Pe Jina o dureau picioarele din cauza efortului de-a ține pasul, iar plămânii o ardeau. La un cot, Zach a văzut-o cu coada ochiului și-a atins-o pe braț. Nu mai e mult, a spus el. Haide ! Nu mai e mult s-a dovedit a fi aproape încă un kilometru, până la marginea dealului. Acolo Jina n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ultima clipă, fusese invizibil. Jina s-a aplecat peste marginea bărcii, așteptându-se ca Zach să iasă, în orice moment, la suprafață râzând. N-a avut decât o fracțiune de secundă în care să nege imaginea trupului care plutea către cotul râului, cu fața în jos. După care Jina s-a aruncat în apă. Gabara a zburat pe lângă ea. Jina a întins mâna s-o prindă, dar greșeala ei a fost evidentă din secunda în care corpul i-a atins apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
când, câte-un bolovan de pe fund o lovea în genunchi sau o mușca de coapsă. Jina a încercat să-și ridice picioarele la suprafață, înspre în față, dar râul o tot răsucea. Canalul s-a îngustat și-a făcut un cot scurt spre stânga; Jina a început să capete viteză. Vesta mare a lui Zach o ținea la suprafață, dar îi împiedica orice mișcare, orice tentativă de înot. Femeia s-a lovit cu capul de-un bolovan în formă de colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
stânga; Jina a început să capete viteză. Vesta mare a lui Zach o ținea la suprafață, dar îi împiedica orice mișcare, orice tentativă de înot. Femeia s-a lovit cu capul de-un bolovan în formă de colț, care marca cotul râului. Preț de-o clipă, a leșinat, dar apa a trezit-o imediat. Răceala râului a început să i se insinueze în trup. Jina s-a chinuit să ridice capul, să-l caute pe Zach odată ce râul a intrat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
auzea. Vâsliți pe dreapta, a cerut Drew și cei așezați pe dreapta au cufundat vâslele în apă. Barca a virat rapid către centrul râului. Au trecut cu clipocit peste un val mic, ascultând apa care gâlgâia pe sub ambarcațiune. După un cot, munții au început să strângă rândurile din toate cele patru colțuri. Și-am pornit, a anunțat Drew. Naji arăta ridicol în cămașa lui albă și pantalonii ăia lungi. Jina spera că-și adusese și-o pereche de nădragi scurți; într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Danny, Jina a simțit că i se colabează plămânii, că face implozie. Îi era imposibil să înțeleagă și cele mai simple lucruri - asigurările că totul va fi bine pe care i le dădea Mary, felul în care, la fiecare cot pustiu al râului, Ellis clătina din cap ca s-o liniștească. Jina se uitase peste marginea bărcii și blestemase apa. Se rugase ca somonii să dispară și ca un cutremur să închidă trecătoarea de la Big Mallard, astfel încât oamenii să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cabană era puțin fum, așa cum se întâmpla și acasă atunci când mama lui Danny uita să deschidă aerisirea de la șemineu, dar aici nu casa nu era plină de zgomote panicate. Nimeni nu alerga de colo-colo, deschizând ferestre și sărind de-un cot la auzul alarmelor de fum. Danny ar fi băgat mâna-n foc că vara, în canion, era întotdeauna fum, că tot timpul se trăia sub amenințarea unui pericol de proporții. Însă nimeni nu se agita până când nu dădeau cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
au urcat în tăcere și-au auzit cel mai ciudat lucru - sunetul scrâșnit al unui disc de 45 de turații, un cântec de dragoste al Regelui. Ăsta e nenorocitu’ de Elvis Presley ? a întrebat Charlie. Danny i-a ars un cot ca să tacă din gură. Cei doi au ajuns pe primul vârf și s-au ițit printre copaci. Adulții stăteau în jurul unui mormânt proaspăt. Ellis târâse până acolo un generator voluminos, la care conectase un pick-up antic. Ascultând muzica aia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Și-a omorât timpul închipuindu-se conducând o barcă pe Salmon, întâlnind pe drum și alți oameni. O dată sau de două ori, cărarea a urcat muntele, iar Danny s-a temut c-a greșit iar drumul, dar, finalmente, după un cot, a văzut râul și pe Drew care aduna gunoaiele de pe mal. Danny și-a strâns pumnii, cu toate că se simțea mai curând ușurat decât epuizat. Nu întotdeauna e așa de grozav să descoperi unde te afli. S-a dovedit că, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe nisip. Drew a apărut în fugă și urlând; câinele hămăia ultragiat. Mama lui Danny s-a uitat la fiul ei uluită și furioasă, în vreme ce Charlie a tras un chiot: „Așa !” Eu sunt râul ! a strigat Danny, conducând barca pe după cotul râului și îndreptând-o către Rainier Rapids. Când apa s-a ridicat și l-a plesnit peste față, băiatul chiar a crezut în vorbele lui. Ar fi putut să fie în regulă. Dacă ar fi fost pe latura cealaltă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]