3,317 matches
-
lumea de păcătoșii respectivi pe care-i omoară Într-un chip potrivit fiecăruia. Pe un om gras, pentru că e gras (dacă-l omora pe Mundt din Barton Fink ar fi trăit și azi secretara), Îl silește să mănînce cartofi pînă crapă, și scrie cu sînge pe peretele din spatele frigiderului lăcomie, pe-un avocat Îl pune să-și decupeze o felie din abdomen și apoi Îl forțează s-o Înghită, și scrie cu sînge pe covor avariție, n-am Înțeles foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de percepție dintotdeauna provocator și ușor de pierdut, Eastwood ia bidineaua și zugrăvește pe pînză un negru gras și antipatic (Forest Whitaker, la doi ani după ce fusese rănit În Platoon și, după cum se vede, Încă nerefăcut), care se intoxică pînă crapă și spre bucuria spectatorului se termină filmul. Ce să priceapă un cinefil normal care nu-i obligat să fie amator de jazz dintr-un film cu un Parker la fel de mototolit ca Val Kilmer/Jim Morrison, chior de beat tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
operă pe care rar o citește altcineva, cel mai normal fiind cazul În care plătim singuri totul, inclusiv dreptul de a folosi toaleta editurii. Asta ne obligă să mergem la unul sau mai multe servicii, să ne măcinăm, să ne crape artera și să expirăm mai devreme: lumea Întreagă va fi fericită. A better place to live. 2. Considerați că soarta cărților dumneavoastră depinde (și În ce măsură) de eforturile promoționale ale editorilor? Soarta cărților noastre nu depinde de efortul altora. Cum spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o cadra cu un portret magnific al lui Tagore, dat chiar de poet cu o dedicație, și faptul acesta a cutremurat-o, căci vedea în el un semn foarte rău, mai ales că rama se făcuse țăndări și pânza se crăpase). Am întîlnit-o în zori în bibliotecă, unde i-am adus cărțile, fiecare cu o dedicație inocentă, și am îmbrățișat-o urîndu-i o viață senină și toată fericirea pe care o merită. Aveam lacrimi în ochi spunîndu-i acele câteva cuvinte banale
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai viu depărtarea de Maitreyi. Aproape că îmi venea să urîu. Când a sosit Khokha, credeam că am să-l îmbrățișez de emoție. Parcă aducea cu el toată dragostea, toată India. Venise într-o dhoti destul de murdară, cu picioarele lui crăpate fără sandale, și toți din casă îl priveau cu dispreț, cu scârbă, dar el, știindu-se "la mine", intra și ieșea mândru, aducând lucrurile din camion, conducând hamalii prin hall. Ardeam de nerăbdare să-mi spună ce s-a mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai zicea: — Packard, nu-i nevoie să-ți pese și ție de cultură. N-o să te enervez cu treaba asta. Dar pe mine mă face să mă simt minunat. Domnul John spunea că poa’ să bage-n ea cultură pînĂ crapă, atîta timp cît el nu-i nevoit să meargă cu ea la vreo chestie caritabilă sau vreun curs de autodepășire. Fusese Într-o tabărĂ religioasă și la un misionariat dar la o chestie caritabilă nu fusese-n viața lui. Zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zi, însă, dis-de-dimineață, aud bătăi în ușă. Alerg să deschid cu întrebarea pe buze: „Cine poate fi la ceasul acesta?” Răspunsul aveam să-l capăt îndată: Bună dimineața, vere! Bucuros de oaspeți? Mai încape vorbă? Bun venit! Intră că se crapă mălaiele! - îi răspund întinzându-i mâna cu bucurie... Mă gândeam că în răgazul ce și l-a luat poate că a găsit un răspuns la întrebarile care mă frământau... Ieșeanul, însă, intră, se așează comod în fotoliu și tace... Mă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aflat cumva cam de când știe omenirea asta de vița de vie, vere? Da’ tu știi că eu nu pot să-ți răspund la o asemenea întrebare? Atunci la ce bun să ai prieteni dacă nu-i cercetezi tocmai când îți crapă măseaua? Că bine zici, dragule. Numai că așa cu gura uscată nu ai să prea ai spor la vorbă. Drept urmare, hai să ciocnim cele ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că ai priceput și tu cam cum devine treaba, că mai mult nu-ți poate cere omul - a răspuns moș Dumitru, izbucnind în râs. Mare mehenghi ești, Dumitre. Nu te poate scoate omul dintr-ale tale, ferească sfântul. Când îi crapă omului măseaua în gură, atunci te găsești și tu să îl iei peste picior. Da’ de ce îți crapă măseaua, Pâcule? Nu ți-am spus că mi-i o foame de mor de sete? Si ce mare lucru îi asta? Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răspuns moș Dumitru, izbucnind în râs. Mare mehenghi ești, Dumitre. Nu te poate scoate omul dintr-ale tale, ferească sfântul. Când îi crapă omului măseaua în gură, atunci te găsești și tu să îl iei peste picior. Da’ de ce îți crapă măseaua, Pâcule? Nu ți-am spus că mi-i o foame de mor de sete? Si ce mare lucru îi asta? Nu ar fi, Dumitre, dar... Dar ce? Vezi tu?...Am aici în gât așa...nu știu cum să ți spun eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la vale pe povestitor moș Dumitru. Dumitre, nu ai noroc nici de data asta, pentru că nu s-o rupt struna. Chiar dacă gerul tăia ca briciul. Nici la ceasul când lupoaica o mâncat iapa - cum se spune - nici până s-o crăpat de ziuă. Când lupchii s-o ridicat de pe fotelurile lor și... au plecat de la concert, spunea Costân că jivinele se uitau din când în când înapoi, lingându-se pe bot, iar țiganii se întrebau: „Jivinele se ling pe bot că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cap - a răspuns împăciuitor Pâcu. Dacă am să vă spun că mâine ne așteaptă o zi grea, n-o să mă credeți. Așa că, gata cu poveștile. Fuguța la culcare! a poruncit moș Dumitru... A nins toată noaptea. Ninsoare bogată...Când se crăpa de ziuă, șirul de sănii rupea deja omătul înalt și neatins.. După sfatul lui Hliboceanu, din timp în timp sania din față rămânea la coada șirului... Așa mai merge, Hlibocene. Altfel nu era chip - a remarcat moș Dumitru. Ba eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
hiperbolizată într-o manieră lejeră. Limbajul specific oralității și colectivității populare transpuse speciei epice basm întemeiază crochiuri subiective ale uriașului, utilizându-se proza ritmată și sintagmele locuționale tradiționale, exploatându-se,astfel și efectivul terminologic român în întreaga sa evoluție („drăcărie”, „crapă de foame”). Nesațul himericului este unul îndepărtat de necesitățile cotidiene, firești și se îndreaptă, prin același apel la hiperbolizare pentru crearea comicului, spre dimensiuni cosmicizate, înspăimîntătoare, care șochează prin aspectul oripilant pe care îl conferă personajului, dar amuză prin atitudinea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
din Arizona. Dar cine s-o crede ea de Își Închipuie că o să-i fac confidențe? Nu-ți intra În pielea de angajată la Resurse Umane Amanda. Asta-i munca adevărată de polițai. Trebuie să faci față ca să continui. Capumi crapă ca naiba de durere și dîrdîi. Muncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaiceștiitudespreastahhnnnnn — Nu fac pe angajata la resurse umane. Îmi fac griji pentru un coleg, asta-i tot. — Asta-i tot? Îi zîmbesc eu, Încercînd să-mi recapăt stăpînirea de sine. — Te rog, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mirosim a ars. Au dat foc clădirii. Ne ducem la fereastră și-i vedem cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-i vedem cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
târcoale însă. Și-atunci, mă întreb din nou: sunt eu sau altă fată? Sunt oare în orice clipă alt om, o să fim aceiași și azi și mâine? Dar tu, mamă, dar tu, mamă? Deodată am tresărit... De sus, cerul se crapă-n surâsuri parcă, sau poate cineva îl scormonește pentru mine și încearcă doar să facă puțină lumină. E semnul ce-l așteptam, sau doar dorința-mi arzătoare îmi joacă feste? Mi se tăiase răsuflarea și sufletul meu redevenit copil, speriat
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
de vitraliul lui Rusalin stilizări de berze, de măști zoomorfe, de spinări de deal, de roți de car, de coarne de tăuraș, într-un vîrtej de culori. Grădina a foșnit, în semn de recunoaștere. Orga de vînt, atîrnată în mărul crăpat pînă la jumătate, ne regalează cu cîteva sunete. Tano scîncește prelung. E felul lui de-a se mărturisi, cîinește, că-i place Șichy. Îți place fata, golanule? Mai rămîn afară, pe banca de sub măr. Mă simt eliberată, ca după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scoasă din circulație. Dragostea pentru Iordan a crescut ca vișinul ieșit din crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la loc bun a crăpat pînă la jumătate. Eu n-am rezistat decenii fără bărbatul meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț la el, nici după căsnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe-o parte. Mă analizează din poziția prea-drept, prea-dreaptă. Nu mă simt prea grozav cînd îmi aranjează/ corijează din ochi maxilarul. Cînd brațul întins înainte încearcă să-mi șteargă o cută din colțul gurii. N-o poate șterge. Mai bine crăp decît să mă victimizez ori să mă las compătimită de Rusalin: Puțin îmi pasă de compasiunea față de ridurile mele. Și nu mă mai picta atîta. Asta am venit să-ți cer. Nu ți-a trecut prin cap că mă tratezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dumnezeu-Popescu și alți dumnezei de roșu, convenea. Ce încăpea în el, umflat ca un cauciuc de tir cum era? Păi citate din "Scînteia", mult Gherea, toate "temele majore" trasate de PCR, o baghetă de șuncă și o palincă pînă se crăpa de zece, orice număr de telefon util, "reconsiderările" de scriitori, ciorbe de burtă, dicționare de idei literare, Eugen Simion tot, neologisme prost-plasate, nenumărate cești TAPL cu cafea, interviuri cu întrebarea " Ce aveți pe șantier", de parcă scriitorii ar fi fost mecanici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu vreau, trebuie să o ajut pe bunica. După ce am terminat de pus la loc păpușoii, bunica, într-o seară, ne-a făcut compot de gutui. Ei, și a luat borcanul în mână să-l astupe cu pătura și a crăpat și s-a spart blestematul de borcan și apa fiartă a căzut pe mâna ei. Săraca de ea, ce durere a mai tras, am pus-o să-și pună mâna sub robinet, căci ea, de durere, nu putea să facă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nu se află nimeni, atunci când tu ești de cealaltă parte? Surprins, auzi pași târșâiți. Dincolo, pe partea cealaltă, o cheie se răsuci în broască. Ia uite, e fantă acolo, nu e fantă aici, își spuse, așa ceva este inadmisibil. Ușa se crăpă câțiva centimetri. Clovnul... Clovnul era un clovn, cum să descrii un clovn?, toți clovnii sunt la fel. Și părea intrigat. - Nu mai bateți așa de tare, Maestrul face ultima repetiție... Intrați, dar nu scoateți niciun zgomot, Maestrul nu suportă. Concentrarea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dată pe ușa sediului Elias-Clark cu o zi În urmă, iar acum eram abia sculată dintr-un somn adânc ca să ascult pe cineva care Îmi spunea că trebuie să mă prezint la lucru peste trei zile. Era vineri - abia se crăpa de ziuă, era ora șapte dimineața - și ei voiau să mă prezint la lucru luni? Începeam să am senzația că evenimentele se precipită și Îmi scapă de sub control. Ce-i graba asta ridicolă? Era femeia asta atât de importantă Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tine! Ai chef de o cină festivă? Oriunde vrei tu, Runway face cinste. — Zău? Oriunde? — Oriunde. Sunt jos, În hol, și am mașina de serviciu cu mine. Hai, o să mergem la un restaurant pe cinste. A țipat de bucurie. — Ura! Crăpam de nerăbdare să‑ți povestesc despre Băiatul Freudian. O frumusețe! Stai așa. Îmi trag o niște jeanși pe mine și cobor imediat. Și‑a făcut apariția cinci minute mai târziu, mai șic și mai fericită decât o văzusem de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]