3,710 matches
-
nu vedeți că am mâinile pline. Am recunoscut vocea, iar după ce i-a mai răsfirat puțin pe câțiva, am văzut că era într-adevăr tanti Ani, purtând în brațe o stivă de lădițe, băgate una-ntr-alta, cu care-și croia drum, strigând, gura, toată lumea și să se dea mai în spate, să se facă liniște, ăsta e comportament necivilizat, este absolut inadmisibil, să se dea mai în spate imediat, la o parte de la ușă, este revoltător ce fac tovarășii, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de multe ori veneam până aici pe jos, cu băieții, ca să ne dăm cu sania, acum însă drumul mi se părea mult mai lung, poate și din cauză că mă jenau pantofii de lac, iar cravata neagră, pe care mama mi-o croise dintr-una de-a tatei, mă strângea atât de tare încât, de câteva ori, am simțit că mă sufoc, numai pentru că nu vroiam s-o supăr pe mama, nu i-am lărgit nodul, înainte să plecăm, mama o aranjase preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
parte, să i se facă loc să treacă, așa că tovarășul Bherekméri și-a întrerupt fraza la mijloc, a lăsat foile în jos și s-a uitat, și m-am uitat și eu, și am văzut că bătrâna, tanti Ivon, își croiește drum spre răposat, agitând în mână un buchet mare de trandafiri roșii și strigând că nu dă voie, nu îngăduie ca mult iubitul ei iubit să fie îngropat fără ca ea să-și fi luat rămas-bun de la el, și că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
una cu ranga peste coapse, de s-a chircit de durere, înjurând, și m-am întors și am sărit de pe podium și fluturând ranga pe deasupra capului, am strigat, la o parte, toată lumea la o parte, și am început să-mi croiesc drum spre ieșire, ca atunci când ne cafteam la școală, în pauza mare, cu vlăjganii, în vechea pivniță care ajunsese adăpost antiaerian, nu mă uitam unde lovesc, trăgeam cu ochiul doar la intrarea principală, în timp ce oamenii se apucaseră să strige, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au, acest rege a hotărât să pună mâna pe Durindana, sabia lui Orlando și pe Bayard, calul lui Rinaldo. Pentru dobândirea acestora, el se gânrise să pornească un război împotriva Franței, aducând o armată puternică în acest scop. Și-a croit drum prin Spania și după ce l-a învins pe Marsilius, regele acestei șări, el a prins să înainteze repede asupra Franței. Carol Magnul, deși Marsilius era sarazin și fusese vrăjmașul său, a hotărât să-i vină în ajutor pentru că primejdia
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe când locuitorii cetății și soldații se aplecau peste ziduri, ei au văzut un nor de colb, apoi au început a desluși mulțime de călăreți. Era armata lui Sacripant care venea asupra aceleea a lui Agrican, cu scopul de a-și croi drum către cetatea asediată. Dar Agrican, călare pe Bayard, luat de la Astolfo, dar fără lancea lui de aur, ale cărei puteri îi erau necunoscute, făcea minuni și-și strânse oștirea împrăștiată sub loviturile acestui neașteptat atac. Sacripant, pe de altă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
întuneca, iar în cele din urmă o furtună înfricoșătoare cu fulgere și grindină s-a dezlănțuit. In vreme ce gonea astfel, o femeie, slabă și palidă, a ieșit dintr-o peșteră și luându-se după el, a început să-l croiască cu un bici lung. Ea se numea “ Părerea de Rău” și i-a spus că menirea sa era să pedepsească pe aceia care nu ascultau de glasul Prudenței și nu puneau mâna pe zâna Fortuna atunci când puteau. Roland, furios, s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
decât moartea nu mai există pentru mine. Mă numesc Isabela. Sunt fiica regelui Galiciei, sau mai de grabă aș putea spune că nenorocul și jalea îmi sunt părinții. Tânără, bogată, modestă, fire liniștită totul părea să contribuie la a-mi croi o soartă fericită. Dar vai, astăzi mă văd săracă, umilită, nenorocită și sortită poate unor noi mâhniri. E un an de când tatăl meu dând de veste că va da un turnament la Bayonne, un mare număr de cavaleri, veniți din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
decât moartea nu mai există pentru mine. Mă numesc Isabela. Sunt fiica regelui Galiciei, sau mai de grabă aș putea spune că nenorocul și jalea îmi sunt părinții. Tânără, bogată, modestă, fire liniștită totul părea să contribuie la a-mi croi o soartă fericită. Dar vai, astăzi mă văd săracă, umilită, nenorocită și sortită poate unor noi mâhniri. E un an de când tatăl meu dând de veste că va da un turnament la Bayonne, un mare număr de cavaleri, veniți din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
am înfipt spatele în speteaza scaunului, masându-mi tâmplele. Îmi pierdusem două ore la Biroul de Imigrări. Sunt un adevărat antitalent când e vorba de cozi. Doar știți cum e. Ho, ho, ho, îmi spun, eu, în timp ce-mi croiesc triumfal drum spre capătul celei mai scurte dintre cozi. Dar cea mai scurtă dintre cozi e astfel dintr-o pricină foarte interesantă. Oamenii din fața mea sunt cu toții de pe planeta Venus, niște pterodactili, bărbați și femei care aparțin altui timp. Tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e cerul. Toți oamenii de pe stradă, staruri sau simpli figuranți, costă o grămadă de bani. Salvările acestui oraș sunt dotate cu aparate de taxat. Cam așa arată locul cu care am de-a face. Simt cum o altă durere își croiește drum spre găvanele ochilor mei. Salutare și bun venit. Îmi beau whiskyul scutit de accize din paharul pentru periuța de dinți și sunt atent să văd dacă mai aud zgomote. Diminețile sunt cele mai rele. Dimineața asta e încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu toate astea, sunt gata de orice. Mă întrebam, în timp ce o luasem râgâind pe Broadway, mă întrebam, deci, cum a ajuns orașul ăsta să se închege. Cine știe ce tip o fi avut, vreun vis măreț. Pornind-o din Wall Street și croindu-și drumul tot în sus, printre ruinele vechiului West Side, Broadway-ul șerpuiește de-a lungul insulei, fiind singura curbă într-o lume de linii paralele și perpendiculare. Într-un fel, Broadway-ul reușește întotdeauna să fie puțin mai grozav decât locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că știu să joace tenis. Americanii vor să spună că ei știu să joace tenis. Nici în epoca mea de glorie nu am depășit stadiul de amator. O anumită nesiguranță înșelătoare a picioarelor mele m-a ajutat uneori să-mi croiesc drumul spre victorie asupra unor adversari cu mult mai talentați. Dar, în general, pe teren sunt un zero barat. Fielding a fost bun. A fost bun în adevăratul sens al cuvântului. Mai trebuie puse la socoteală și diferențele dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un lampadar aflat lângă ușă. În primul rând că acesta n-ar fi trebuit să se afle acolo, cu abajurul lui lăbărțat. O vreme, m-am tot învârtit printr-un fel de chicinetă, din care, însă, am reușit să-mi croiesc drum afară. Am sărit pe scări și am căzut rău pe spate. Deși pare ciudat; nu m-am lovit prea rău, și i-am făcut semn să plece valetului îngrozit care venise să mă ajute să mă ridic. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
umplut de foșnetul licorii, după care m-am trezit într-o altă sală, în mijlocul unui balamuc cumplit, și cineva m-a răsucit de umăr și am simțit umezeala și am reușit să văd gura lui Fielding spunând... Taxiul galben își croia drum pe străzile New York-ului, o mașină-cușcă ducând câinele turbat acasă. Șoferul cu brațul branșat pe volan a țîșnit pe galben, avântându-se înainte. Să nu faci nimic, niciodată. Să nu faci nimic, niciodată. I-am urmărit mâna bronzată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a zâmbit, apoi a trecut printre draperii, grăbită de o palmă răsunătoare care căzu peste dosul ei tare ca piatra. Am însoțit-o mormăind, în timp ce urmăream ce se întâmplă pe scenă. Nu-i așa că e frumos felul în care sunt croite toate la fel? Să le dea Domnul sănătate. Doris își strângea grăbită lucrurile, cu jacheta aruncată pe umăr. Ua, iubito, mi-am spus eu. Da’ nerăbdătoare mai ești! Poate sărim și peste prânz și trecem direct la fapte. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
husă de culoarea cartofului, și-a desfăcut evantaiul teancul de scrisori nedeschise, aruncate neglijent. De când a reprezentat corespondența un subiect de sine stătător în viața mea? Când mă uit la dreptunghiurile din pachet, când, în cele din urmă, rup plicurile, croindu-mi cu un mârâit drum printre rugămințile și ofertele ca niște capcane ale acestor scrisori cerșetoare, îmi vine să spun: Uite ce e, n-am putea să schimbăm subiectul? Cel puțin o singură dată în toți anii ăștia? Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a lui ’76? Reclamele mele nihiliste mi-au adus premii și diplome. Cea cu revistele de nuduri nu a fost niciodată prezentată, decât la tribunal. Publicitatea și forța inerentă din spatele ei ne-a îmbărbătat să ne facem loc, să ne croim drum fără să mai privim o dată în urmă. Nigel Trotts, omul nostru de bani, aflat în pivnița clădirii împreună cu o tipă, un xerox și o stacană de ness, e singurul care face o normă întreagă. Și Nigel e omul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de o viață în jurul meu drept stiliști, modele, actori, producători, dubluri, aroganți, cascadori, sufleuri, scenografi, oameni cu bani - oameni caraghioși, nu oameni normali. Și femei nostime, jonglând cu sexul, cu timpul și cu banii. Cine e normal? Eu nu. Sunt croit după, prins și remorcat la și înghesuit în această formă curioasă. Fiecare viață e un joc de șah care s-a dus dracului după a șaptea mutare, și acum jocul întâmplării e înghesuit și lent, un coșmar de constrângeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mergem. Ăsta am fost eu. M-am ridicat La fel și Fielding. — Ai fost respins, Chris, spuse el și trase două hârtii de cincizeci din clema lui de aur. * Există o intuiție în timp ce, aflându-te în taxiul tău, îți croiești drumul printre plăceri și cârciumi, există o intuiție mai profundă (trebuie să existe) a nimicniciei întreprinderilor omenești - în New York, unde simți întotdeauna înălțimea și masivitatea marilor agenții. Control, scop, semnificație, sunt cu toate acolo, sus. Nici una din ele nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chiar în fața mea. Le-am făcut vânt cu două mâini întinse. A durat o vreme până să cadă, iar eu străbătusem deja jumătate din drumul până la ușă. Să nu te mai prind pe aici! am auzit strigătul Florei în timp ce îmi croiam drum cu umărul spre ieșire. În apropiere mai erau două cârciumi, Butcher’s Arms și Jesus Christ. Partea mai neplăcută era că și aici aveam accesul interzis. Așa că am intrat în Pizza Pit Am stat în caravana asta crepusculară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cumplit. Bumboy a sărit sforăind prin întreg haosul - și a rămas singur să mai sară peste un ultim gard. Unicul cal rămas în cursă s-a cabrat hotărât Nu a mai sărit ultimul gard viu: pur și simplu și-a croit drum prin el, mâncându-l. Apoi, doar cu iarba netedă și verde în față, la douăzeci de metri de linia de sosire, Bumboy s-a prăbușit la pământ. Jocheul, care era și el terminat, a încercat să încalece din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spatele meu expus... Ușa grea din capăt nu a cedat decât după a cincea împingere, dar între timp m-am întors și am văzut figurile defetiste retrăgându-se în lumină, și nu le-am mai auzit decât râsul. Mi-am croit drum înainte și am rămas gâfâind și clipind în mijlocul unui teatru cu pereți de sticlă, perfect luminat, cu un aer atât de pur și oceanic încât îți vedeai doar mizeria din ochii tăi de om. Am lăsat-o mai moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
golească localul, pe Shakespeare, de bețivani. Nu... nu prea văd de ce îți împui capul cu toate poveștile astea. Momentele unei călătorii nu au nici o importanță când călătoria nu are nici o destinație, ci doar un sfârșit. Femeile merg pe stradă - își croiesc drumul prin viață... S-a întâmplat, dar acum asta e ceea ce se întâmplă. Ca și defuncta Vera, trecutul e mort și îngropat. Viitorul o poate apuca pe aici, sau pe acolo. Viitorurile viitorului nu au fost niciodată așa de tulburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se revarsă din capul meu să dea norului o astfel de formă și să-l țină acolo sus? Stai... trandafirul, gura, strălucirea. Fii serios, dacă așa pare, înseamnă că așa e. Probabil că nu sunt singurul care consideră că sunt croit după felul în care înțeleg lucrurile. Și e cât se poate de clar că norul ăla de sus se părea că seamănă cu o fofoloancă. Bagă de seamă, în ultima vreme toate alea mi se par cam în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]