3,786 matches
-
pe la Rediu, Emilia a trebuit să aprindă lumânarea la căpătâiul băiatului răpus de armele drăcești ale războiului și, acesta și-a dat sufletul, culmea, cam prin acelaș loc unde taică-su Costache, avusese de înfruntat, cu ani în urmă acea cumpănă, când era să se înece în apele reci ale dezghețului de primăvară. Ajunși acasă, nenorocirea a continuat, Costache, desnădăjduit că feciorul iubit , Dumitru, a avut parte de un astfel de sfârșit, n-a mai rezistat și a plecat și el
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a forțelor sale, încât, la plecarea din București, Mackensen a rostit celebrele cuvinte: „La revedere, peste două săptămâni la Iași”. Vara fierbinte a anului 1917 ne-a adus victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz spre salvarea țării, aflată în grea cumpănă. Mama îmi povestea că tunurile bubuiau ziua și noaptea în așa fel că, în satul copilăriei mele ușile caselor se deschideau din această cauză, iar eu, copilul mic, plângeam de spaima ce cuprinsese lumea din jurul meu. În război tata, soldat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și oarecare încredere momentul tezei. Țin minte și acum subiectul dat: „Medo perșii”. Ni se predase bine. Știam aproape tot ce conținea subiectul. Știam cine erau mezii și cine erau și perșii, dar eram nedumerit oarecum asupra „medo-perșilor”... Stau în cumpănă aproape 10 minute, gândesc intens și încep timid cu religia lor dualistă. Profesorul observase ezitarea mea momentană și când a văzut că scriu a venit lângă mine, eu mă ridic în picioare iar el îmi spune încurajator: „Dă-i înainte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
îmi zice el. „Le strângem, să vedem ce scrie în ele”, zic eu. În total am adunat amândoi aproape 200 de asemenea manifeste în care eu eram vizat direct. „Mănăstirene! Sapă-ți groapa, că vin americanii!”, „Mănăstirene! Uită-te la cumpăna fântânii din centrul satului, că acolo te vom spânzura!” „Jos comunismul!” și altele. Secretarul anunță la centru și pe la ora 11 în timp ce eu mă aflam prin sat pentru a plasa unele invitații la o serbare școlară din acea zi, sosește
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Singuri copiii, cu spiritul lor ascuțit de observație, au văzut acest defect. Reafirm că am fost un om norocos! Deși ani buni am trecut prin evenimente potrivnice și am trăit într-o lume și mai potrivnică, în momente de grea cumpănă, am simțit în preajmă pe Cineva care mi-a întins o mână și m-a ajutat să depășesc momentul critic. Am fost poate și o fire aparte, care n-am știut sau, mai curând, n-am vrut să fac anumite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
simțit spaima morții, deoarece am simțit apropiat cotul ostașilor mei, cotul acelora pe care i am instruit și i-am pregătit pentru momentul suprem! Am privit totul cu liniște, cu seninătate și acceptasem sacrificiul suprem în ceasul acela de grea cumpănă pentru mine și pentru Țară! A fost un moment de demnitate ostășească pentru mine și ostașii mei! Au căzut destui răniți și morți, dar n-am auzit pe nimeni văitându-se când glonțul ucigaș l-a secerat. În momentul impactului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cei căzuți au trecut pragul acestei lumi în liniște spre pacea eternă, cu mulțumire că mi-am făcut datoria de ostaș! Au trecut anii, cu bune și mai puțin bune. Nu mi-a fost ușor în viață! În momente de cumpănă am judecat la rece situația, am păstrat în străfundul sufletului meu credința că și greul cel mai greu trece, dacă știi să-l înfrunți cum se cuvine. Am avut și momente de desperare, dar atunci m-am mobilizat și mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca veteran de război. Dacă timp de aproape cincizeci de ani regimul comunist m-a arătat cu degetul ca indezirabil, mă bucur că astăzi Țara recunoaște că i-am fost sprijin sigur și i-am fost leal în momente de cumpănă! Știu să mă bucur de fiecare zi pe care o trăiesc, știu că cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos, cinstit și demn! Chiar dacă anii adăugați aduc anumite necazuri și suferințe, nu mă văicăresc de suferințe, ci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se enervează, dezancorează și remontează. A căzut instalația. N-a rănit pe nimeni. S-au enervat și fluieră a pagubă. Ăia doi deranjați de gălăgie s-au sculat și s-au depărtat de locul cu pricina. E un moment de cumpănă. Parcă au pierdut din energia care o avuseseră până acum. Își revin cu greu. Cineva insistă că ceva trebuie schimbat. Oare ce? P.P.S. Cineva strigă „Bă! Adu cealaltă scară!”, de parcă mâinile și picioarele lui ar fi legate. Altul pleacă spre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unor profesori străluciți ai Universității Al.I.Cuza, precum Ioan Petrovici (filozofieă, Garabet Ibrăileanu (limba românăă sau Theofil Simenschy (lingvisticăă. Melomană și înzestrată cu un talent deosebit, continuă să cânte la pian cu pasiune, în timpul liber, toată viața. Momentul de cumpănă dinainte de război va aduce schimbări neașteptate. Tânăra absolventă se poate înscrie la Medicină, urmându-și astfel vocația înnăscută. Va urma cursurile Facultății din Iași, în anii atât de grei ai războiului, 1940-1946, lucrând paralel în spital - ca infirmieră - pentru a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Te îngropi de vie... Nu!... Nu se poate!... Ești... ești "Doamna Țării"!... Ești... ești "Doamna mea"! spune el mai încet. Viața noastră nu ne aparține. Desigur, n-am dreptul să ți-o cer... Te rog... Totuși... Sunt clipe de grea cumpănă... Și nu știu dacă... nu se știe... Voichița, lipită de zid, cu ochii plecați, abia îndrăznește, în șoaptă, cu o voce spartă, hotărâtă totuși: Eu știu! Eu sunt aceea care va pleca! Am cerut Măriei tale... am cerut să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tăiați!! Și el arată spre Isaia. El, capul răutăților, pentru "înaltă trădare", să fie ridicat în țeapă la Porțile Cetății! Să iasă în întâmpinarea "Măriei sale Aron Alexandru Vodă!" Gâdea, un țigan mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia, schimonosit de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-ți dăruiesc? Ai trebuință de atâtea... Mulțămesc Măriei tale... Ce să-mi dăruiești? Mi-o dat Domnul de toate, zâmbește Daniil. De nimică n-am trebuință... Adică... dacă Măria ta binevoiește, trebuință aș avea... îndrăznește Daniil după câteva clipe de cumpănă și un scărpinat în creștet. Da! Spune! Orice! Spune!... O daltă mi-ar face trebuință... și o ridică de jos dintre sfărmături, o răsucește pe-o parte, pe alta. Iaca, s-a tocit... s-a și știrbit într-un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
autorul Demonilor a fost un reacționar. Până la 9 mai 1995 nu am știut însă că scriitorul a fost și... fascist. * „Rău cu rău, dar mai rău fără rău” (mama). Obișnuia să citeze această zicere într-o împrejurare dramatică, de mare cumpănă, când a trebuit să ia o hotărâre foarte importantă, atât pentru ea, cât și pentru noi, copiii. În ultimul timp, m-am obișnuit să o citez și eu, zicerea în care cuvântul rău apare de patru ori, alcătuită aproape numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
partid și că așa va rămâne, exclus, toată viața). „Învățăturile” sale au dat probabil ceva roade din moment ce, în 1953, la moartea lui Stalin (tocmai împlinisem 16 ani) așa mă țin minte: dârz, hotărât „să strângem rândurile” în acea clipă de cumpănă, de mare încercare. Cu câțiva ani înainte, într-o seară, torturat de o cumplită durere de dinți am început să invoc, ca ultimă soluție, numele, speram magic, al „tătucului”. Minunea nu s-a produs; dimpotrivă, subversivă, suferința parcă s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un mare eseist, iar gustul său atât de marcat pentru eseiștii englezi și spanioli este revelator. Erudiția uluitoare și riguroasă, de o rară forță demonstrativă, de care dau dovadă tratatele lui de specialitate, nu poate fi nici o clipă pusă în cumpănă de calitatea lui esențială de eseist (nu-i așa, stimate Adrian Marino?). În prefața la Cosmologie și alchimie babiloniană el se apără de etichetarea de „erudiție” a lucrărilor lui, explicând că numai caracterul „revoluționar” al interpretărilor lui l-a „silit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
legate, pe jos de la postul lui de jandarmi unde îl avea arestat, către primul post de jandarmi din drumul spre oraș. Era o zi călduroasă de toamnă. Drumul trecea printre culturi de porumb. Către amiază au întâlnit o fântână cu cumpănă, și deținutul, însetata, l-a rugat să-i dea voie să bea puțină apă. Cumpăna ținea găleata mai sus de statura unui om. De acord, bunicul i-a scos apă din fântână și i-a ținut găleata aplecată ca să bea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de jandarmi din drumul spre oraș. Era o zi călduroasă de toamnă. Drumul trecea printre culturi de porumb. Către amiază au întâlnit o fântână cu cumpănă, și deținutul, însetata, l-a rugat să-i dea voie să bea puțină apă. Cumpăna ținea găleata mai sus de statura unui om. De acord, bunicul i-a scos apă din fântână și i-a ținut găleata aplecată ca să bea. După ce a băut cât i-a trebuit, bunicul l-a rugat să-i țină și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în amintire o capcană pentru câini vagabonzi, ca o spânzurătoare. Într-o groapă înconjurată cu un fir de sârmă, se punea carne, resturi de la păsările sau de la mieii tăiați. Groapa era înconjurată cu sârma care era prinsă sus într-o cumpănă ca de fântână. Când cădea în capcană câte un câine, mai ales noptea, se auzea în tot satul jalnica chelălăială a câinelui strâns de gât. „MAMA MARE” era tare bună la suflet și frumoasă la chip și foarte inteligentă. „Mama
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru alături de elevi, unii dintre ei fiind cu trei-patru ani mai în vârstă decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului, aproape fiecare uliță se bucura de izbucul unor izvoare cu apa bună de băut. Era suficient să te apleci și să săruți palma de răcoare pe care ți-o întindea Dumnezeu. și nu întâmplător fiindcă ceva mai sus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
multe ori eram vizitați de medicul de circumscripție, Sebastian Ionescu, mereu atent și grijuliu cu cei mici. Între altele, fiindcă tuberculoza făcea ravagii printre copii, mi-a prescris un vaccin BCG. De unde să știu că procurarea acestuia va fi o cumpănă de viață și moarte? După lecții am plecat pe jos, cale de 12 kilometri, la Ismail. Am luat vaccinul și bucuros, pe lumină încă, am pornit spre casă. Se dezgheța și picioarele intrau adânc în zăpadă, până la atingerea noroiului lunecos
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
voi. Aștept răspunsul afirmativ până la sfârșitul lui iulie. De acord? - Da, doar că în iulie voi fi în tabăra străjerească la Volcioc, așa cum m-a rugat domnul profesor Chiriță și am promis. - Bine. Vă aștept în august. Acasă, punând în cumpănă problemele noastre și mai ales marea omenie a revizorului Stratula am început deja să ne gândim cum vom mișca bagajele. * Am plecat la Volcioc însoțit de Petrișor care nu mai prididea de mirare cum de poate merge o școală, adică
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ce trecător pentru zece ani, pe când dreptul de a trata este un ce permanent, și micile sacrificii pe care le-am făcut atunci, când nici vorbă nu era de industrie națională În țară la noi, cred că pot cădea În cumpănă cu marile foloase trase de țară prin convențiunea din 1875”, amintind că prima grijă a liberalilor, după ce au venit la putere, a fost să sancționeze convenția și să Încheie altele cu alte țări. Așa cum s-a Întâmplat de atâtea ori
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Lambropulos, Petru Lucaci, Mircea Miclea, Liviu Niculescu. Partea I Trecutul și păcatele Între Autobiografie și Curriculum Vitae Până la ceea ce statistic se cheamă mijlocul vieții (35 de ani la femei în România deceniului nouă) a trebuit să scriu autobiografii. După această cumpănă, printr-un seism istoric, autobiografia a trebuit să se așeze într-o altă matcă, cea a Curriculumului Vitae. Aș distinge între cele două prin următoarea formulă: a) autobiografia arăta modul de adecvare a persoanei la o societate în care funcționează
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
asistenței formată din niște babe cu tulpane negre, ținând o palmă subsuoară și alta la gură. Deodată răsună un ordin sec. Pe scenă, un ostaș țâșni din rând și călcă pe un capăt de scândură; instantaneu, aceasta săltă ca o cumpănă de fântână. În aceeași clipă întreg eșafodajul, cu tot cu brigadă, se trezi între capre. Pantomima distră de minune babele care șușoteau între ele: „Dumnezeu nu bate cu ciomagul !” La scurt timp după întâmplare poetul și-a zugrăvit impresiile de la Iazu Vechi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]