4,693 matches
-
Insch dădu din cap, dar nu păru prea covins. — Poate. Își strânse fața În palmele lui mari. Doamne, va trebui să-i zic lui Annie că nu pot să mă duc diseară. Îmi pare rău, domnule. Insch Încercă un zâmbet curajos. — N-ai de ce, Logan. Nu e vina ta. De vină e ticălosul ăla de Colin Miller. Zâmbetul forțat se transformă Într-o grimasă. — Data viitoare când Îl vezi, spune-i că-i rup nenorocitul de cap și mă cac În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și declarații. Dat fiind că arestarea Hoitarului era În toate ziarele și la știrile de televiziune, toată lumea, cu tot cu cățel și purcel, oferea informații. Copilaș ucis, domnule polițist? Nici o problemă. Am văzut-o urcându-se Într-o mașină de gunoi Corporation. Curajoasă și imprundentă, cu tipul ăsta din ziare... Autoritățile sanitare Începuseră să-i răspundă la solicitarea de informații privind fetițele cu TBC din ultimii patru ani. Lista de posibilități era mică, dar avea să crească pe parcursul zilei. Logan se uită peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ediția din Evening Express, ziarul Înrudit cu Press and Journal. Acolo, pe prima pagină, era o fotografie cu siluete În costume albastre de cauciuc, căutând cu mâinile printr-un morman de carcase de animale neclare În imagine. „CASA ORORILOR: POLIȚIȘTII CURAJOȘI ÎN CĂUTAREA DOVEZILOR!“ — Lasă-mă să ghicesc, oftă Logan, Colin Miller din nou? Trebuie că s-a mișcat repede. Gary Își lovi nasul Într-o parte cu un deget. — Ați nimerit din prima, domnule Erou Local al Poliției. — Gary, imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a spune că spiritul are gen sau formă sau definiție înseamnă a anula perfecțiunea care implică absolutul. O familie este un întreg unitar. O forță, un adevăr. Este mai important să fim masculini sau feminini în viața noastră? Să fim curajoși sau să fim binevoitori? Să fim afectuoși sau să fim puternici? Să fim armonioși sau să fim rapizi? Este important să fim ceva din acestea?... Cum alegem ce este prioritar? Sau ce suntem noi înșine? Să ne amintim că suntem
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Agrippa, marele amiral, și trei fii. Știu pentru că mi-ai spus tu, răspunse Gajus, venind dinaintea lui; crescuse foarte mult în săptămânile acelea. Nimeni n-a vrut să-mi vorbească despre asta, niciodată. — Cei doi fii mai mari erau puternici, curajoși, iar noi toți ne puseserăm mari speranțe în ei, începu brusc tribunul. Însă amândoi au fost trimiși în provincii foarte îndepărtate de Roma. Amândoi s-au întors la Roma prefăcuți în cenușă. — Cine a hotărât să-i trimită atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus se aplecă deasupra apei, iar vâslașii împinseră vâslele în sens opus, ca să oprească în acel loc. Acesta fusese așadar conducătorul iubit de oamenii săi pentru că glumea, se lăuda, benchetuia și bea mult împreună cu ei, mereu ocupat cu femeile, darnic, curajos până la inconștiență? Putea fi cu adevărat el. Așa avea să-l descrie, o sută de ani mai târziu, și Plutarchus. — Pieptănătura regală, spuse Gajus. Germanicus răspunse mișcat: — Avea dreptul la ea. Se căsătorise cu regina din Aegyptus. Nici unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
amiralul Agrippa, bărbatul care se căsătorise cu fiica sa, Julia, și distrusese flota lui Marcus Antonius. La auzul acelor nume, care evocau neașteptat ascendența sa maternă, Gajus tresări. Privindu-l pe Germanicus, preotul declară că Agrippa era un bărbat foarte curajos. — Mi s-a spus însă că s-a împiedicat de covoarele din sala unde a văzut, în picioare, fără rușine, asemenea Venerei, statuia din cuarțit trandafiriu precum carnea adevărată, gura, sânii, pântecele reginei acum moarte. Băiatul se uită la tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tribună a discursurilor oficiale, și chiar în zona sacră a lui Marsyas. Acuzația îi uimi pe senatori; în timp ce populares se simțeau pierduți, optimates, cărora le convenea să-și arate indignarea, și-au exprimat-o zgomotos. Un singur senator, bătrân și curajos, s-a ridicat în picioare și a spus: „N-am înțeles“. Au crezut că se referea la auzul lui slăbit din cauza vârstei, dar el le-a explicat: „N-am înțeles de ce aceștia, care sunt acuzați că au încălcat legea De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu delictele, nu te mai indignezi, devii prevăzător. Fiecare se teme să nu i se întâmple ceea ce vede că au pățit alții. Prietenii noștri sunt condamnați unul după altul, iar vina lor, de care toți se tem, e fidelitatea. Vechiul, curajosul grup de populares este lipsit încet-încet de oamenii lui, așa cum smulgi boabele de pe un ciorchine de strugure“. Fiul lui Gracchus și noul Castrum Praetorium Tocmai atunci își făcu apariția la Roma și străbătu Forum Augusti un bărbat la vreo patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care se întinseră acolo, martori inatacabili pentru a transforma dialogul în complot. Iar stăpânul casei, când i se păru că vinul cursese suficient, începu să se plângă de proasta guvernare a lui Tiberius, îi preaslăvi pe Germanicus cel mort, pe curajoasa Agrippina și pe cei trei fii ai lor, ce aveau vârsta la care puteau urma exemplul tatălui. Spuse că salvarea Romei o reprezenta acea mare familie, persecutată cu o cruzime nejustificată. Inevitabil, Sabinus, care era un om sincer, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putea folosi și ea de aceeași armă. Îi răspunse că n-ar fi crezut-o - și scutură din cap, înduioșată în fața a ceea ce ea credea că e nevinovăție. Ei îi rămânea o singură cale: să-și împlinească până la capăt destinul. Curajoasă și neîmblânzită, credincioasă bărbatului ei, mândriei casei sale și drepturilor ei călcate în picioare chiar și dincolo de moarte. Îi spuse că peste secole oamenii vor vorbi despre ea. Și cum el plângea, ascunzându-și fața, îi zise râzând scurt: — Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
afla în mare primejdie. Momentul tragic nu le-ar fi îngăduit jocuri ale seducției sau psihologice; li se păru că se cunoșteau de o viață. Lui Marcus Antonius ea îi apăruse de o frumusețe în stare să sucească mințile oricui, curajoasă; nu vărsase lacrimi și înțelesese totul repede. Ea văzuse în el singurul bărbat din oraș care voia s-o salveze, s-o ajute să fugă împreună cu copilul pe care întreaga Romă îl ura. — Era inevitabil să se reîntâlnească. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încet: — Cred că știi cu cine trebuie să vorbești... În anii aceia, mulți își plângeau rudele ucise. Ieșeau la suprafață numele ascultate cu durere neputincioasă: Creticus, Valerius Messalla, Gracchi, Aurelius Cotta, Caecina Severus, Clutorius Priscus. Și tribunul Silius. Și Sosii, curajoșii copiști. Un șir de fantome. „Dacă i-aș avea pe ei alături“, se gândi Gajus, “în locul ăstuia“. Sertorius Macro spuse că vorbise cu cine crezuse de cuviință și îi garantă: — Roma e alături de tine, așa cum era alături de tatăl tău, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ofițerul cel mai vechi și de încredere, care se ocupa de paza Împăratului: Cassius Chereas, cel care, cu trei ani în urmă, îi înmânase lui Callistus mesajul fatal al lui Sertorius Macro. Chereas era un om aspru, de modă veche, curajos și foarte puternic, care nu suporta - și, probabil, nu înțelegea - bârfele și glumele de la curte. Callistus râse de el aruncându-i un cuvânt jignitor, iar când celălalt se supără, îi spuse că numele respectiv fusese inventat de Împărat. Chereas, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a apăra noua putere, înconjurară Capitolium-ul, cu un cuvânt de ordine pe care ulterior aproape toate răsturnările de regimuri aveau să-l considere foarte oportun: Libertas. Asiaticus declară că cineva trebuia să înfrunte mulțimea, să vorbească. În disperarea generală, doi-trei curajoși se declarară dispuși s-o facă și, apărați de pretorieni, își făcură apariția în capul scării templului. Demagogia și glasul puternic al senatorului Saturninus plutiră pe deasupra insultelor mulțimii. — Roma este înfometată, anunță el, și primele rânduri încremeniră. Proviziile de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
feciorie și să am un copil cu ochii verzi de la Mircea!“ „Păi și altele vor să scape de mâncărime...“ „Ești trivial!“ „Sunt, dar tu ești o curvă...“ Îmi Întoarce fundul rotund; toc-toc, toc-toc. Merg În spatele ei, are curul jos; e curajoasă, cum se spune În jargonul golănesc. N-are nici una nici alta, nici corp nici inteligență; nici țâțe, nici picioare, nici mijloc, nici umeri, n-are decât toace, toc-toc, toc-toc, mă toacă mărunt În timpan. „Vrei să-ți arăt cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În clasa a VII-a, am plecat la Olt să ne scăldăm. Drumul era cel știut: „printre vii“, prin „poiană“, ocolul pe la mânăstirea de maici din Clocociov, urcușul pe poteca din marginea apei de pe malul abrupt și apoi, țuști, săritura curajoasă În Olt de la o Înălțime de peste zece metri. Acolo am fost cel mai bun la Înotul sub apă, aproape am traversat Oltul, l-am Întrecut pe G., colegul meu. La Întoarcere, urmând același drum, s-au format tacit două tabere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pierdut... Peste două zile Îmi voi hotărî soarta. Dacă am să fiu În stare să parcurg traseul de 5B, fără șovăire, fără teamă, arătată, cel puțin, viața mea va deveni mai plină ca niciodată, pentru că voi Începe alpinismul, sportul celor curajoși. Dacă nu voi putea urca, tot ce am În mine mai bun se va topi treptat Într-o viață monotonă și fără nici o perspectivă. Mă trec fiorii când mă gândesc la ce va urma. Mircea a spus că el, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acasă, la căldură și În pat, mi-e ușor să spun că nu voi șovăi. Dar acolo, În fața stâncii goale și a prăpastiei negre, În fața peretelui abrupt, oare tot așa voi spune? Ei bine, poate acolo voi fi mult mai curajoasă ca acum. Eu, cel puțin, așa cred. De-ar veni mai iute și clipa primului contact cu stânca! Acel contact va decide cât de puternică sau cât de slabă sunt! 5 noiembrie 1962 (luni) (O zi Înainte de plecare). Acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă Împingea să Încerc; un pas, doi pași, cucuveau-cucuveau, un foșnet suspect sub talpa mea, o zbughesc Înapoi ca scăpat din pușcă. Un joc desigur de copii: eu cu sora mea ne ambiționăm reciproc să trecem proba, ea este mai curajoasă; iată, a adus nucile, dar pe mine nu nucile mă interesează, ci lumea Întunericului, profunda lume de dincolo În care aș fi vrut și n-aș fi vrut să intru; acolo e tot ce vizionez eu În vis, toate acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase; ei trebuie să aibă puterea de a ține În frâu pornirea instinctivă a mulțimii de spectatori de a ucide, de a devora pe loc personajele principale ale spectacolului public. Îmi dau seama că, odată intrat pe poarta liceului nostru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e mai bine că n-a venit. M-am culcat mai devreme. Mă autostudiez. E foarte interesant. 12 octombrie 1961 (joi) Aș vrea tare mult să simt măcar o clipă fericirea... În tot ce am citit, totdeauna, lupta perseverentă și curajoasă a dus la satisfacerea scopului final, a dat eroului valoarea propriei sale forțe. De 17 ani, de când sunt, lupt mereu, ca o mașină forestieră care taie un trunchi ce pare a nu mai cădea. În jurul meu - dușmani. În mine - totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
loc din NYPD. Dacă Thomas Byrnes era arhetipul detectivului de gen masculin, Mary Shanley era corespondentul feminin și bineînțeles unul din idolii personali ai Ameliei Sachs. Shanley și-a desfășurat activitatea prin anii 1930 și era cunoscută drept o polițistă curajoasă, care nu accepta niciun fel de compromisuri. Spunea adesea „Ai o armă pe care poți s-o folosești și ai și voie să faci asta” și acționa adesea în conformitate cu acest motto. După o activitate foarte prolifică în Midtown, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să trec pe lângă - cum să-i zic? Supermarket sună prea plăcut și cotidian pentru un loc care încă-mi face inima să bată mai tare din pricina anxietății rememorate. În orice caz, cu cât mă apropiam, cu atât mă simțeam mai curajoasă și, fără nici o intenție de a intra (asta ar fi deja prea mult, chiar și pentru sinele meu reconstruit), m-am oprit afară. M-am torturat singură vreme de câteva clipe, plină de încordare, privind prin ferestrele mari și căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ochii, puteam încă vizualiza ultima inspecție, și m-am cutremurat amintindu-mi de scenele de pe terenul de joacă; siluetele uriașe ale adolescentelor, și mai impunătoare din cauza pufoaicelor și a pantofilor înalți, privind de sus și amenințând orice profesor suficient de curajos încât să se amestece în bătăile și certurile lor. Am decis să fiu cu mintea la problemele de la Archer câtă vreme terminam plăcinta și, după ce am pus-o la cuptor, m-am dus sus cu intenția să mă aranjez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]