4,493 matches
-
au adus pe lume, părinții mei erau foarte tineri: tatăl, Costache Toma, avea 21 de ani, iar mama, Leonora, născută Bradu, avea 19 ani. Părinții lor, bunicii mei, erau țărani cu gospodării destul de bine organizate, care le asigura un trai decent. Părinții au primit de la bunicii mei ca zestre câteva hectare de pământ, doi boi buni de muncă și un loc de casă pe malul pârâului Enoaia. Pe acel teren - locul de casă - părinții, ajutați de bunicii mei, într-un an
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
bugetul Facultății, anual, a unor sume care să fie folosite pentru dotarea, pe rând (după o ordine stabilită de către Consiliu), a laboratoarelor didactice. Concentrând sumele pentru 1-2 laboratoare anual, într-un număr rezonabil de ani se poate realiza o dotare decentă. Dacă, până acum, am fi procedat în acest fel, rezultatele ar fi fost altele. Pentru aceasta ar trebui, de exemplu, să acceptăm cu toții o micșorare a salarului cu câteva procente. Ținând seama că Facultatea este locul nostru de muncă, o
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
menținut-o la un anumit nivel, asigurând condiții și generațiilor care au urmat să vină în Facultate și, pe de altă parte, faptul că fiecare cadru didactic din Facultate, începând de la preparator și până la profesor, trebuie să aibă un salariu decent și, mai mult, trebuie asigurată o continuitate pentru cei ce vor duce mai departe această Facultate. Trebuie să devenim responsabili. A fi responsabil nu înseamnă a te învinovăți și/sau a-i învinovăți pe alții: acuzațiile nu rezolvă nimic. A
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
dar nu numai a tinerilor, dacă ne gândim la ceea ce numim astăzi long life learning. Un cadru didactic trebuie ferit de tentația de a-și găsi o slujbă suplimentară, eventual chiar mai bine plătită, pentru a-și asigura o existență decentă, lui și familiei sale. În acest caz este clar că gândul dascălului nu va fi numai la învățământ. Un cadru didactic nu trebuie pus în situația jenantă, atunci când merge la un spectacol, la teatru, la operă, la un concert, când
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
poată explica o eventuală cădere în alegeri. Am înțeles și n-a avut din partea mea nici cea mai mică atenție. L-am ignorat total. Am desfășurat pe tot întinsul județului, în colaborare cu ceilalți membri ai partidului meu, o campanie decentă, atingînd aproape tote satele și avînd pretutindeni o bună primire. Rezultatul alegerilor a fost favorabil pentru lista liberală, care a pierdut numai un singur loc. Astfel am fost ales deputat de Ismail. Noul parlament liberal s-a deschis la 17
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
din funcția de inspector general al Aeronauticii și din rândul oștirii (pentru a nu fi acuzat de dezertare), restituind și cele două decorații. Ele vor ajunge în România la data de 21 decembrie 1925, provocând consternarea tuturor minților cu judecată decentă. Mihai era însă prea mic, pentru a judeca importanța scrisorilor și consecințele plecării tatălui său din mijlocul familiei. La 24 decembrie. În chiar Ajunul Crăciunului, Regina Maria și Principesa Elena răspund mesajelor. Principesa Elena încearcă să-l determine pe Carol
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
sunt doar câteva nume de gospodari care totdeauna ne-au fost aproape, răspunzând solicitărilor noastre. Având atilaje bune, ne ajutau și pe noi la strânsul recoltelor de pe ogoare. Pământul nostru era foarte roditor și ne asigura cele necesare unei vieți decente. Trebuia numai lucrat la timp și cu multă afecțiune. Livada După cum o "vorbă din bătrâni ne spune: că "după ploaie, vreme bune" așa s-a întâmplat în curând și la noi. Bucuriile așteptate ni le-a adus livada noastră din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și îndestulată. Tatăl meu, salariat la Ocolul Silvic Tighina, și mama, casnică, proprietară a unei averi importante (zeci de hectare de pămînt arabil, livadă cu pomi fructiferi, vie, casă și acareturi în comuna Cobusca ș.a.), puteau să asigure un trai decent și un viitor promițător nouă copiilor. Într-una din zilele de sfârșit de iunie ale anului 1940, liniștea generală din oraș s-a spart și cu un vuiet înspăimântător s-a răspândit știrea: VIN RUȘII!!! Un vacarm de nedescris a
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
fie oameni cu bani. Alții trag targa pe uscat. Creația literară, ca orice altă creație, trebuie susținută astăzi de mai mulți factori: imagine, publicitate, difuzare, comerț, profit. A devenit afacere ca orice afacere. Ca să ai un trai cât de cât decent trebuie să slujești o viață la stat, mai recent la patron. Sau să te transformi din artist de frunte în personaj de publicitate la farmacia inimii Catena. A.B.Când mor, unde se duc poeții? Cei cu dare de mână
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care știau și literatură, artă, limbi străine, care știau să converseze. Mi-au rămas în minte seratele și petrecerile de Crăciun și Revelion pe care le organizau părinții mei și prietenii lor, cu infinite dificultăți pentru a întocmi un meniu decent (mai ales după 1980), dar care erau pline de viață, cu dans și jocuri de societate, conversații fine și spirituale. A.B.A fost lung drumul de la debut și până în prezent? Am debutat în presă cu poezie, în august 1982
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
comportă după a doua conflagrație mondială alte conotații; frapează, acum, o altă viteză a timpului! Întrunind, ca și în trecut, multitudini de subiectivități, astăzi o generație nu mai rămâne în primul plan decât cel mut cincisprezece ani. Se invocă grupări decente, plasate sub semnul unor nume emblematice bunăoară Labiș ori Stănescu -, personalități anunțând un reînceput, un nou "stil". Se citează generațiile "1970", "1980" și cele următoare, dar în nici o literatură, oricât de mare, nu sunt de găsit, în etape atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îl ajută să scrie alte cărți. Ca scriitor, pot spune, nu o duc prea bine, dar nici foarte greu, dar mă gândesc la bieții tineri care abia încep să scrie, cum se vor descurca ei? Astăzi, un prozator, ca să trăiască decent, trebuie să aibă un tată moșier sau fabricant, pentru că proza este o osândă, nu o desfătare. Ca să scrii 6-7 ore pe zi, să citești apoi 2-3 ore, trebuie să fii rupt de realitate, de mizeriile cotidiene, să nu-ți pese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și cu Țurcanu, care a ajuns planton pe sală și polonicar la doar câteva zile de la arestare. Condamnat de Tribunalul Militar din Iași la 12 ani de detenție, a fost transferat la Pitești prin iunie 1949, când încă regimul era decent, dar la două zile după sosirea lor au apărut restricțiile. Pretinde că, înainte de a fi torturat, a vorbit cu Sepeanu, care ar fi încercat să îl atragă de partea lui Țurcanu, dar a refuzat, spunând că nu înțelege să se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
i-am tratat cu compasiunea noastră, le-am oferit portocale și banane, le-am cântat colinde și le-am dat Realizarea. Spiritual a fost bine! Dar oamenii aceștia au nevoi concrete, au nevoie de hrană bună, de condiții de trai decente și... de multă dragoste! Până la rezolvarea de către autorități a problemei bătrânilor neajutorați, nouă nu ne rămâne decât să ne facem un obicei din a-i avea permanent în atenția noastră subtilă. Faptele noastre punctuale, concrete, adăugate celor subtile, pot deplasa
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-nfățișau cu câte o burticică asemenea elefănțelului venerat, iar patronul era un bărbat în etate, cu o înfățișare bonomă și ținută regală. Pe pereți se puteau admira câteva picturi în ulei, de o bună factură, ce întregeau atmosfera intimă și decentă a localului. Cu părul complet alb și cu o față senină, bărbatul trecea discret prin sală, mai curățind o masă, mai scoțând o tăviță cu înghețată din frigider. Silueta lui aluneca printre mese ca o frumoasă balerină îmbrăcată în alb
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
celor mai în vogă filme indiene. Vânzătorul mi-a prezentat trei discuri. Necunoscând niciun nume de pe copertă, am ales ghidându-mă după poze, la inspirație... Mai trebuie să vă dezvălui un criteriu al alegerii: poza trebuia să fie cât mai decentă! Îmi făceam chiar probleme: voi putea prezenta eu CD-ul și altor sahaja yoghini? Încă o dată, slăbiciunile mă trădau: de ce nu mă comportam ca fiind propriul meu stăpân? De cine mă temeam: de judecata omului? Eu voiam să cumpăr muzică
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
În plus, problema era că fuseseră situați în afara societății românești ; fie fuseseră în pușcării, fie trăiseră în exil ; abia își construiau aici primele cercuri de apro‑ piați. Repede însă, au dat impresia că opoziția poate să fie cât de cât decentă și lor li se datorează scorurile ace‑ lea mai bune care aveau să fie obținute în mai. Lumea nu-și dă seama, dar scorurile alea mici au fost relativ bune față de ostilitatea de care am avut parte. Când Iliescu a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de persoane de diferite profesii și din diferite instituții ale statului : erau procurori, mili‑ tari, ziariști, oameni din CPUN etc., să ne familiarizăm cu democrația helvetă. Mi-am luat doi cameramani cu mine. Eram campați în zona germană, la Zürich, decent, într-un sat din apropiere. Acolo, la un moment dat, mi-a dat prin cap să mă duc la Geneva să-l caut pe regele Mihai. Cu un an înainte, cam în primăvara lui ’89, eram la Satu Mare într-o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și puțin posomorât, cum i se cade să fie unui conațional al lui Ingmar Bergman, lăsând la o parte acel cahier de doléances comun amândurora, care, trecuți fiind de 40 de ani, se mai aflau încă în căutarea unei slujbe decente (aceasta revenindu-le amândurora oarecum târziu, chiar ținând seama de condiția lor particulară de outsiders ai culturii academice oficiale)? Aveau să-și spună o mulțime de lucruri importante, în afară, desigur, de a comenta, cum se întâmplă de obicei între
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să nu încetinească. Ajunși acasă, în loc să se odihnească după drum și să-și reia cum puteau viața, Virginia și cei doi copii au început o nouă aventură : aceea de a-și clădi singuri un loc în care să poată trăi decent. Au vândut în scurt timp terenul și ce mai rămăsese din locuința lor blestemată și s-au mutat pe bule- vardul Carol I, într-o casă veche, modestă și sărăcăcioasă, dar o casă. Cu acoperiș întreg, cu pereți sănătoși, solizi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dar bine făcut, solid, cu spatele perfect drept și pieptul scos în față. Serios, cu o privire rece, dură, și zâmbindu-i ironic din spatele biroului. Imediat i se alătură și piticul mustăcios care ordonase arestul. Cristi observă că, deși aranjată decent, camera nu avea nicio fereastră, iar singura lumină, slabă și ea, gălbuie, venea dintr-un bec din tavan, care din când în când începea să pâlpâie. Închideți ușa ! le ordonă colonelul brutelor, iar aceștia o trântesc imediat și îi mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de lume, de lumea haină a cen- trului. Și-a căutat refugiul în periferie, aceea care înghite tot și cu greu mai redă ceea ce a luat. Și nici măcar nu era plătit în bani, cât să-și găsească un loc mai decent sau să-și poată cumpăra o haină, cânta pentru o masă, două pe zi. Cânta pentru o supă fierbinte cu găluște dintr-un orez cenușiu, în care bule imense de ulei pluteau deasupra și aveau un miros îngrozitor. Sau pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
șansa să scape de acest chin nesfârșit și de mizeria care îl înconjura tot mai apăsat. Degeaba, undeva mai era o speranță în inima lui și pentru ea ar fi sacrificat orice, inclusiv sănătatea, libertatea și con- fortul unei vieți decente, unde ar fi fost din nou respectat. — Bucureștiul ăsta nou, odios te va îngropa ! — Atunci cu bucurie îmi voi săpa singur groapa, alătu- rându-mă tuturor celor care s-au stins deja nevinovați, și vom duce mai departe povestea adevărată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vorbesc ? — Dumnezeule, Cristiane, îți pierzi mințile ! Vorbești cu Ionel ? ! Cu Fernic ? Cristi tace. — Fă ceva și salvează -te până n-o să ajungi un smintit, Cristiane. Din mahalale a reușit într-un târziu să se angajeze la câteva restaurante mai centrale, decente, dar totuși mici și niciodată umplute pe de-a-ntregul, așa cum mai demult trebuia din timp să -ți faci o rezervare și să cotizezi din belșug pentru o seară cu celebrul Cristian Vasile. Contracte mici, de câteva zile doar, de un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și discreta ironie reprezentau trăsătu- rile caracteristice ale bucureșteanului de atunci, care cerea cântărețului de muzică ușoară dicțiune impecabilă, emisie clară, expresie desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă. De acolo a luat-o spre Gara de Nord, pe Griviței, unde o clădire dărăpănată, închisă și uitată de lume i-a amintit de seara când, amețit de băutură, înconjurat de prieteni și vrăjit de Domnișoara Coincidență, a urcat pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]