3,498 matches
-
baie. Când voi să se coboare, descărcă revolverul în unul din vechii și cei mai buni prieteni ai săi, D. Chibici-Râvneanu. Atunci fu condus și instalat în ospiciul Caritatea din București, unde stătu mai bine de două luni într-un delir liniștit...” Intenția lui D. Teleor de a-i da o replică lui Nicolae Pătrașcu este evidentă de vreme ce insistă că poetul n-a rănit pe nimeni, doar se amuza trăgând focuri de pistol în aer; dar la D.Teleor amintirile se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
drept urmare, încearcă să iasă din desele situații nefavorabile făcând apel la bruma de cultură și la memoria sa aproximativă: versuri greșite din clasici sau citate în limba latină nepotrivite în context. Circumstanțele de acest gen provoacă trei tipuri de reacții: delir metafizic naratorului, dispreț și indiferență celor cu care acesta vine în contact și un savuros efect comic în beneficiul cititorului, singurul care poate să perceapă scenele în semnificația lor reală; naratorul nu înțelege ce i se întâmplă, cititorul însă da
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
cum că Plevna a căzut. A fost ca o scânteie electrică. Mașinile tipografice nu mai pridideau ca să tragă, publicul asedia intrarea tipografiei și cerea foi, instantaneu se scot drapelele, grupurile de manifestanți se succed ca valurile mării, orașul este în delir. Însă, după câteva ore, o știre sinistră străbate mulțimea: știrea ziarului Națiunea română nu era exactă, Plevna nu căzuse. 390 bucureștii de altădată 161. Rahova (Oreahovo), localitate pe malul drept al Dunării, în fața portului românesc Bechet, era un important nod
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Maria Ivănescu), a fost publicat abia acum la noi, de Cartea Românească, datorită lui Marin Preda, pentru care Céline e nu numai „cel mai original scriitor francez al secolului 20”, ci și - din cît se deduce - un autor preferat. Ideea „delirului”, pe care Dan Zamfirescu o găsea foarte originală, o contribuție a prozatorului romîn, se găsește aci mai mult decît o dată. Cum, pe de altă parte, anumite influențe din Dostoievski, începînd cu viziunea sa tenebroasă, se întîlnesc la Céline. De pildă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de încredere în viitor se repetă aproape zilnic, cîteodată chiar de mai multe ori pe zi. O vreme mi-a fost teamă s-o notez, între timp am ajuns să cred că, notînd-o, aș putea s-o stăpînesc, să scurtez delirul și panica pe care le aduce. *Ai simțit vreodată impulsul să săruți mîna leprosului, să faci public mea culpa, să te căiești și să te rogi de iertare pentru prea multele-ți păcate? *Ieri, ultima zi a festivităților ocazionate de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
amantă sau doi litri de vin la restaurantul „Bistrița”, în buricul tîrgului, unde bea o lume mai spălată, sau... covrigi pentru neveste! *La BBC (11 ianuarie 1987), s-a citit un prim articol din „Le Figaro” despre „România la ora delirului”, cu referiri la „proiectele faraonice ale Președintelui”, „distrugerea Bucureștiului” și a satelor prin sistematizare, oficializarea denunțului (Decretul 48 din decembrie 1985), Securitate ca „poliție a gîndului”. Un scriitor, cu care autorul ar fi stat de vorbă, i-ar fi descris
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de observat că, dacă la începutul anilor 80, unii corespondenți ai postului mai consideră că Nicolae Ceaușescu era dezinformat de ceilalți membri din conducerea partidului sau i se recunosc unele merite în politica externă, în anii următori, pe măsură ce se amplifică delirul cultului personalității, tonul se schimbă și devine acuzator. În al treilea rând, scrisorile trimise Europei Libere erau destinate, chiar dacă în mod subconștient, pentru unii dintre autori, concetățenilor. În cele din urmă, prin intermediul Europei Libere, românii se adresau românilor. Ei își
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Cutare, să vezi cum mi-au ieșit. Cu cel al nebuniei dezlănțuite. Las la o parte că mâine vom lucra pe întreg cuprinsul țării, dar ceea ce se întâmplă aici, la București, în capitala țării, reprezintă cea mai cumplită criză a delirului de grandoare de care suferă Ceaușescu. Departe de mine vreo intenție jignitoare! Sunt pur și simplu, ca foarte mulți dintre concetățenii mei, sincer îngrijorat de ceea ce se întâmplă în București. Sătul și nesatisfăcut de marile șantiere de pe teritoriul țării, vezi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
active. Și că devenim incapabili a ne face o părere asupra intențiilor unui autor ș...ț căruia i s-a adăugat un coautor În persoana (ar fi mai exact spus „persoanele”) cenzurii. Deoarece, mai e nevoie s-o adăugăm, În delirul de care pomeneam, cenzura nu se mai exercită acum doar sub pretexte politice, simpla calitate literară pare a fi devenit cenzurabilă. În orice caz, printre cărțile despre care am vorbit mai recent, impresia aceasta de intervenție masivă a cenzurii s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
găuriseră. Grăitoare reacția lui Paul la moartea lui Preda... Fuseseră prieteni, Preda Îl și folosise ca model pentru câteva personaje. Paul refuza, Însă, isterizat, fie și cu acest funebru prilej, orice solidarizare cu „stânga legionară”, cum spunea (adică Preda, după Delirul?). „Succesiunea la Cartea Românească?... Ce am putea noi Întreprinde? Cine, eu, Paul Georgescu, dat afară la Îndemnul lui Preda? Și cu cine să mă aliez și la ce? Mie, Bălăiță mi s-ar părea potrivit... Dar noi, dumneata, eu, n-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vis. Un vis treaz, o confesiune de o termicitate paroxistică: treceri fulgerătoare de la incandescența pasională ultimă la glacialitatea translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de necunoscutul autor, sunt simple și teribile. Imaginea unui perete privit Îndelung până la delirul singurătății. Un mic orășel. Vecinătatea hipnotică a lucrurilor. Grotescul vitrinelor. Spațiile bolnave ale absenței. Tainele periferiei. O vioară Într-o prăvălie cu mașini de cusut. O femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea unui bătrân. Gândurile și plictisul. Sala unui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asupra creației; creația este privilegiul tuturor spiritelor. Materiei Îi este proprie fertilitatea nelimitată, forța vitală inepuizabilă și În același timp forța seducătoare a ispitei.” Materia ar aștepta și chiar ar invoca „suflul Înviorător al spiritului”, pentru a-și releva posibilitățile, delirul, ea este „un teritoriu În afara legii”, deschis tuturor ademenirilor, abuzurilor, șarlataniilor, diletantismului proteic și modelator. Și visului, bineînțeles, agresiunii onirice. Sacrul atotputernic este Înlocuit de profanul atoate vulnerabil. Aventurierul irealității, sfidând normele și interdicțiile monotone, aspirând la un polimorfism prolific
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
idioția monomaniacală a ignorării realului... am revăzut, prompt, imaginea lui Ionesco, În 1979, când Îl Întâlnisem. Nu era alta decât cea evocată, cu mai mult de jumătate de secol Înainte, de Mihail Sebastian, prietenul său și prietenul prietenilor al căror delir de rinocerizare Îl contemplaseră Împreună, În Bucureștiul anilor ’30-’40. „Nu mă pot obișnui cu viața”... părea să spună și În 1979, ca și În 1941, cel care Încă mai puțin se putea obișnui cu moartea. Ascultând, la București, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de lupi și elan (cerbul nordic) este reconstituită doar prin urmele pe zăpadă ale etapelor Înfruntării. Povestitorul se separă de poveste, În finalul acesteia, prin moarte. După comoția care, brusc, Îl năruie, popasul său oniric, În biserică, nu este decât delirul muribundului care Își revede, În ultimele clipe, traiectoria vieții, Înainte de a plonja În moarte și, cum spune autorul, „poate, dincolo de ea”. În cazul unui scriitor de statura „cărturărească” a lui Magris distincția Între viață și literatură rămâne mereu fluidă. Spre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ori cât cea normală, el se îmbolnăvește de Basedow. Se știe că această boală dă tulburări psihice foarte mari, chiar în viața normală și se manifestă printr-o trecere continuă de la stări de obediență totală și prostație, la stări de delir de grandoare exacerbat. În această situație el a fost pus anume cu Petre Pandrea în celulă, care întro perioadă de obediență și-l transformă într-un student foarte conștiincios al marxismului. Și iată cum creștinul fanatic devine marxist, care își
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
observat . pag. 252 N.n. Păi ... nu a venit nimeni în Piață ! (Niște lafuri, cu înăbușirea revoltei, spaima teribilă a securității venită dinspre revoluționari, imensa masă populară cu mâinile goate dar, virtual glorioasă, etc. Glume de badinaj, bancuri cu Bulă, un delir livresc ! Redăm un pasaj unde criza de imaginație a atins paroxismul : “Cei convocați în Piața Unirii din Iași pe data de 14 dec.’89 orele 16, AR FI TREBUIT să aibă asupra lor un înscris cu poezia “Un răsunet”, Deșteaptă
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Céline, Marcel Pop-Corniș din W. Peterson, Valeriu Drumuș din Reverdy, Andreea Gheorghiu din C.G. Jung, Radu Ciobotea din Karl Jaspers etc. Sectorul criticii literare este acoperit de Dorina Rotar, Livius Ciocârlie (Realism și devenire poetică, 7/1975), Constantin Vintilescu (despre Delirul, Moromeții și Viața ca o pradă), Radu G. Țeposu, Valentin Vișan, Șerban Foarță ș.a. Dintre interviuri se remarcă acelea ale lui Daniel Vighi și Ioan Morar cu profesorul Eugen Todoran (3/1979), un dialog al lui Valentin Vișan cu Petre
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
înseși, despre dispariția cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini și motive frecvente în poezia modernă. În antiteză cu armonia câmpului și a livezii, orașele își trăiesc delirul bolnav. Ceața umedă nu este doar un fenomen meteorologic israelian, ci obscuritatea - opusă limpezimii solare - instalată în lumea strâmbă a barului cu pahare verzi și flori artificiale de mătase. Primejdia comprimă timpul, zice poetul, și nu e vorba despre primejdia
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
cântă; „... toți își vorbeau vorbele, își dormeau somnul; chiar cei care cântau păreau că nu știu nimic de cântec, că altcineva cântă prin gura lor...”. Pe o vreme de ninsoare și „întuneric de nu-ți vezi mâna”, un bolnav în delir din Ursita zice că el va muri în lac la Tăureni. Nici un detaliu psihologic. Însă cadrul, liniștea, obiectele, toate punctează sincretic deznodământul. Înregistrarea graduală de elemente concrete, în manieră cinematografică, ține loc de orice comentariu. În Zborul la cuib - alt
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
rod al brutalei întâlniri cu realitatea grosieră, promiscuă a școlii și internatului. Eroul din Trubadurul are o existență tragică, halucinantă. Cu sensibilitatea lui maladivă, el este incapabil să dea un sens lumii în care se zbate și se întoarce în delir spre amintiri, cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
În Drumuri de sânge, realitatea dramatică a războiului este percepută mai ales prin detalii de un naturalism șocant: victime mutilate, răniți, muribunzi revin în imagini obsesive. Iminența morții creează o stare tensionată până la limita insuportabilului. O altă ipostază a suferinței, delirul unui bolnav, în care totul ia proporții halucinante, se conturează în Moartea albă; titlul este o metaforă sugestivă pentru experiența pe care o traversează personajul central, obsesia albului proiectând adevărate tablouri bacoviene (convoaie mortuare ce defilează sub cerul lăptos, fețe
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
căreia literatura trebuia să i se subordoneze, Încorporînd-o. Acesta este momentul În care nici discursul despre literatură nu scapă neatins. Iată ce scrie Rancière, pornind de la Artaud și de la suprarealism: „Literatura este formula și mitul, jocul fabulării și clinica unde delirul psihotic Îngrijește delirul paranoic.” Era prea mult. Este prea mult și, se știe, modernitatea este caracterizată, spun francezii, de exces. Este prea mult deci, da, este vorba tocmai despre discursul francez despre modernitate. Literatura, ca unul dintre elementele ei, nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să i se subordoneze, Încorporînd-o. Acesta este momentul În care nici discursul despre literatură nu scapă neatins. Iată ce scrie Rancière, pornind de la Artaud și de la suprarealism: „Literatura este formula și mitul, jocul fabulării și clinica unde delirul psihotic Îngrijește delirul paranoic.” Era prea mult. Este prea mult și, se știe, modernitatea este caracterizată, spun francezii, de exces. Este prea mult deci, da, este vorba tocmai despre discursul francez despre modernitate. Literatura, ca unul dintre elementele ei, nu e, În această
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
belșug, bogăție, Îndestulare pentru primul. Viteza unei societăți dominate de capital poate fi celebrată sau, dimpotrivă, tematizată ca sursa unei fascinații meduzante cum face Paul Virilio. Poți saluta delocalizarea, imaginația ta poate urca În spirale către eterul marilor cuvinte, În deliruri poetice, poți plonja Într-o Matrice SF, sau, dimpotrivă, de pe poziții esențialmente moral/metafizice, poți arăta cît de nocivă este ea (să ne gîndim la critica spațiului de la Heidegger sau Lévinas). În orice caz, este limpede că „postmodernitatea” dedusă din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un destin, o fatalitate, decît o alegere. Nu e vorba Însă, pînă și aici, de sistem, deși... Intersant ar mai fi de remarcat că saga eului care se scrie cu viteza și forța urgenței, În spasmele agoniei, În cascada unui delir ce se vrea acela al lucidității expiatoare și ultime, apare frecvent la prozatorii francezi de origine africană, Ahmadou Kourouma (Allah n’est pas obligé) sau Farid Tali (Prosopopée), chiar și la celebrul Tahar Ben Jelloun, și În poezie. Să fie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]