54,016 matches
-
că populația cunoaște o progresie cvasi-explozivă. Tabelul 1 prezentat mai jos confirmă acest sentiment: din 1820 în 1980 populația mondială s-a înmulțit de 4,3 ori. Din 1980, creșterea persistă, dar cu un ritm din ce în ce mai puțin rapid, precum o demonstrează procentajele anuale medii de creștere care figurează în ultima coloană. Astfel depășim cu mult cele 6 miliarde de indivizi în prezent. Or, în anii 1950 și 1960 se credea că această explozie demografică mondială va conduce la un număr de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Și ne mai putem de altfel întreba dacă această întinerire, la fel ca puternica fertilitate observată atunci, nu se numără printre numeroșii factori care au acționat pozitiv asupra dinamicii economice a acelei epoci. Nimic nu este cu adevărat stabilit sau demonstrat asupra acestui punct, dar argumentele în favoarea tezei unui puternic efect retroactiv "economie demografie" nu lipsesc... Rămâne rolul foarte special jucat de migrații, mai ales în Franța. Este clar, într-adevăr, contrar unei convingeri frecvente a opiniei publice, că în secolul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ex ante, ce corespunde investițiilor dorite de întreprinzători plecând de la anticipările lor asupra cererii (rata de creștere garantată asigurând norma întreagă a factorului capital) și rata de creștere ce asigură norma întreagă a populației active (rată de creștere naturală). Harrod demonstrează că echilibrul este obținut "pe muchie de cuțit" și că procesele cumulative se asociază pentru a face să devieze economia de pe drumul său ascendent. Demersul lui Kaldor (1957) nu aduce nimic nou în acest domeniu, în afară de faptul că autorul descompune
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cuțit" și că procesele cumulative se asociază pentru a face să devieze economia de pe drumul său ascendent. Demersul lui Kaldor (1957) nu aduce nimic nou în acest domeniu, în afară de faptul că autorul descompune populația în "capitaliști" și "lucrători" pentru a demonstra că diferența lor de tendință spre consum poate readuce economia pe un drum echilibrat. Nu putem prezenta aceste concepții ca integrând sau ținând de o oarecare preocupare "demo-economică". În ceea ce-i privește pe neoclasici, dezinteresul cu privire la problematica demo-economică este aproape
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ca numărul de cercetători să crească, ceea ce are mai multe șanse de reușită prin creșterea demografică. Prin comparație cu modelul tip al lui Solow care are în vedere o scădere a venitului pe cap de locuitor în urma creșterii demografice, Romer demonstrează impactul pozitiv al creșterii populației. Când crește populația, numărul de idei este mai mare și el, iar ideile, fiind caracterizate de nonrivalitate, sunt în beneficiul ansamblului economiei (randamente de scară crescătoare). Odată ce sunt produse datorită creșterii demografice, noile idei sunt
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
strictă de populație este factorul unei creșteri auto-întreținute, ci calitatea acestei populații și, mai precis, capitalul uman din cercetare și dezvoltare (C&D) stimulat de politici publice. Modelele de creștere endogenă continuând lucrările de pionierat ale lui Lucas și Romer demonstrează și mai mult importanța calității unei populații în procesul creșterii. Trebuie să reținem în această privință câteva concluzii suplimentare. Mai întâi, nivelul de educație al unei populații afectează creșterea pe termen lung prin intermediul efectelor sale asupra vitezei de adaptare la
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
În țările nordice, copilul este în centrul politicii familiale și politicile încearcă înainte de toate să promoveze egalitatea între bărbați și femei. Locurile în structurile colective sunt considerate drepturi iar procentele copiilor de vârste mici supravegheați în afara căminului ating aproape 80%, demonstrând consensul național pentru această formă de ajutorare a părinților care lucrează. În Franța și în Belgia, socializarea precoce a copilului este percepută în mod pozitiv pentru a permite mamelor să lucreze dacă doresc și în același timp pentru garantarea egalității
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
prin preferința pentru ieșirile masive de pensionare anticipată. Posturile lăsate vacante de activii în vârstă n-au fost totuși destinate tinerilor, nivelurile de calificare nefiind adecvate. Nu există deci substituție perfectă între lucrătorii tineri și lucrătorii vârstnici. Unii au putut demonstra că pensionarea anticipată nu are nici un impact asupra locurilor de muncă ale tinerilor (Pierrard et alii., 2003). Recursul la programele de pensionare în avans sau de pensionare anticipată are în principal două motivații: să elibereze locurile de muncă pentru tineri
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cu lipsa de inspirație a administrației româ nești de după 1918 care masacrase străvechea onomastică a orașului, supunînd-o unei rebotezări, credea ea, mai neaoșe. Mă imaginam la tribună asemenea mamei Floare la Chicago cînd cu campania de recrutare În armata americană, demonstrînd la rîndul meu, În fața unei săli pline, că noul nume al orașului, acela de „Satu Mare“, nu avea nimic de-a face nici cu istoria, nici cu adevărul. Românii locului Îi spuseseră de cînd lumea Sătmar și așa-l preluase de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples (1450-1537), matematician și filozof convertit la exegeză biblică, publică lucrarea Maria Magdalena disceptatio, în care demonstrează, analizând cu atenție fragmentele evanghelice și comentând critic opiniile Părinților, că nu există nici un argument valabil pentru menținerea confuziei dintre cele trei Marii. Teza lui va fi preluată de tabăra reformaților, în vreme ce catolicii se vor îndârji pe poziția „tradițională”, grigoriană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ar fi decât o traducere în greacă a poreclei ebraice. Dacă se acceptă această soluție, atunci adăugirea din Mc. 3,19, „cel care l-a predat”, n-ar fi decât traducerea numelui, Iscarioth. Soluția stă în picioare doar dacă se demonstrează că numele „Iscarioth” apare în perioada post-pascală. E mai plauzibil însă că numele întreg exista înainte ca Iuda să fi luat hotărârea de a-L da pe Isus în mâinile Sinedriului. 3. Teza cea mai pertinentă explică supranumele prin locul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lor preziceri ale viitorului. Dacă autorul imaginar a prevestit cu atâta precizie trecutul, care poate fi verificat din punctul de vedere al cititorului, atunci înseamnă că și viitorul se va petrece după cum îl prezice el”131. Analizele anterioare ne-au demonstrat, printre altele, două lucruri: 1. genul apocaliptic nu există în stare pură (deseori a trebuit să dau deoparte multe pasaje care nu conțineau nici o viziune) și 2. literatura apocaliptică și cea sapiențială prezintă nu puține elemente comune. În Enoh sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unui singur tip de lectură. Totuși, câteva linii de forță există, și ele pot fi reperate. Nu puțini interpreți au sesizat repetarea mai multor secvențe de-a lungul viziunii majore (8,2-22,5). Bornkamm însă a fost primul care a demonstrat cu minuțiozitate că în capitolele 8,2-14 și 15,1-20,5 se descriu de două ori (în moduri și cu sensuri diferite) aceleași evenimente eshatologice. Cititorul interesat poate verifica pe text această teorie. Eu mă voi rezuma să o desfășor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doar asupra acelei părți a omenirii care nu recunoștea legea lui Dumnezeu. 6. Lactanțiu tratează mitul căderii îngerilor din perspectiva apologetului. Pentru el, îngerii rămân îngeri, iar peripețiile sau mai degrabă pățaniile lor sunt invocate cu scopul precis de a demonstra deșertăciunea credințelor păgâne. În afară de aceasta, autorul Instituțiilor divine cunoaște bine diversele tradiții orientale, din care se inspiră. Se remarcă o asemănare între scenariul său și cel propus în omiliile pseudo-clementine. Când oamenii au început să se înmulțească pe pământ, povestește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
divergențele dintre TM și LXX la nivel lexical și teologic. Ele sunt cât de cât cunoscute în cercul specialiștilor. Invocarea lor n-ar fi adus decât un supliment de informație și un element în plus pentru încercarea noastră de a demonstra că TM și LXX nu sunt două simple variante ale unei tradiții anume, ci două expresii autonome a două tradiții clar delimitate, iudaică și creștină. Să nu fiu greșit înțeles: nu doresc să pun între creștinism și iudaism un zid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Marcu Ascetul și Isihie Preotul. Cât privește paternitatea celor 170 de capitole „despre viața morală a oamenilor și despre buna lor purtare”, Stăniloae ignoră (sau pare să ignore) studiul capital al lui I. Hausserr publicat în 1933191, unde savantul francez demonstrează paternitatea stoică a acestei scrieri pseudo-antoniene. În sfârșit, Filocalia lui Stăniloae conține mai multe texte suplimentare față de modelul athonit, în special cele din volumele IX-XII. Într-adevăr, odată cu volumul VIII (în care include, printre alte texte, Metoda și regula, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
interpret din secolul al VII-lea, și a lui Grigore Palamas, a cărui teorie despre „energiile necreate” ar fi fost prefigurată de către Pseudo-Dionisie. Introducerea lui Stăniloae la Operele complete reprezintă, cred, ultima încercare importantă - și cât de donquichotescă! - de a demonstra autenticitatea corpusului areopagit și de a-l situa pe autor (scris în mod deliberat fără Pseudo-) în anii „apostolici sau postapostolici”. Începând cu lucrările lui Stiglmayr 202 și Koch203 (sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX), primele care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
formă de „jurnal de epocă”, îmi propun să scot în evidență rolul jucat de tradiția patristică, prin intermediul câtorva personaje-cheie, în conturarea viziunii teologice a Conciliului Vatican II237. Teza nu este întru totul nouă, dar până acum ea n-a fost demonstrată decât parțial și fără a i se da, în sine, importanța cuvenită. Vatican II, în adevărata sa dimensiune, a fost un Conciliu eminamente patristic, documentele adoptate la capătul celor trei ani de întruniri și dezbateri (1962-1965) constituindu-se într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cât de complicat și greu de pătruns e acest univers! Și-a amintit o discuție avută cu Gruia În jurul Întrebării: „Care este cea mai mare viteză din univers?” Întrebare la care Gruia a răspuns cu siguranță: „Autorul <Teoriei Relativitățiiă a demonstrat că cea mai mare viteză cunoscută În univers este cea a luminii”. Gruia urmărea jocul de lumini și umbre de pe chipul profesorului, Întrebându-se: „La ce gândește oare? L-oi fi supărat cu ceva?” Enigma avea să se dezlege În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu oricum, ci metodic și organizat. Nici Tanța Trandafir, cu toată cochetăria și cu toată înclinația ei de a sta la șuete colegiale, și nici chiar belferul de Nelu Mazurcă nu mai pridideau acum cu lucrul, hotărâți parcă să-i demonstreze șefului lor că, atunci când era la o adică și nu se putea altfel, știau prea bine să pună osul la treabă, cot la cot cu toată funcționărimea. Așa, dați-i zor, dați-i zor! le arunca prin ușa întredeschisă câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu furtul miresei și nici povestea cu studenții lălăind la fereastră în zdrăngănit de tigăi și de crătiți aria bufă a pețirii fetei în numele mirelui. Surpriza cea mare o produse Nichi Stelescu însuși, care, în toiul petrecerii de nuntă, își demonstră multiplele-i talente, compunând ad-hoc lied-uri, canțonete și romanțe și interpretându-le tot el, ca un adevărat om-orchestră, la vioară, la clarinet, la muzicuță și la pian, de se cruciră de mirare rudele miresei. Apropae toți studenții din grupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în pene la adunarea populară de duminică, alături de primar și viceprimar, de parcă ne-ar fi băgat pe toți în marea fericire, după cum ne-a aburit în urmă cu patru ani. Și cerea voturile oamenilor pentru încă o legislatură ca să poată demonstra el ce poate să facă și să dreagă, de parcă a uitat de promisiunile anterioare... Nicidecum! Dar până acum a avut alte treburi... abia că s-a deprins cu meșteșugul de mulgător... Mai atingeți-l și voi pe unde doare... Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în preajma morții, Cătăline! Cotoi torcător ce ești! Mi te-ai sălășluit în suflet, mi te-ai furișat în viață, mi te-ai băgat în pat și mi-ai distrus căminul... dar îți mulțumesc pentru marea bucurie de a-mi fi demonstrat adevăratul sens al iubirii! Fie și pentru o clipă! Dar a meritat! Ai jucat ireproșabil rolul de portdrapel al chintesenței nobilei simțiri! Mulțumesc pentru iluzia iubirii pure! Dar și pentru poziția la galoane! Adio Motănel! Adio Javră! Rămas de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mele. Și, în plus, veți constata că afirmațiile din textul lecției Melenkiy negr nu sunt conforme cu realitatea americană. Ele țin doar de politica de promovare a urii împotriva capitalismului, în timp ce noi vă provocăm la o întrecere pașnică pentru a demonstra care dintre doctrinele noastre este mai în măsură să orienteze societatea către bunăstare și pace. Chiar vă este cunoscut acel text al lecției Melenkiy negr? Desigur! L-am și citit într-un manual de citire pentru clasa a VI-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Georg s-a rezumat doar la a-i da o simplă povață: Mai învață, măi Pițigoi, mai învață! Că numai cu o așa curiozitate nu vei răzbi în viață!.. Asta rămâne să mai vedem, Georgică nene! Numai viața ne va demonstra cum devine chestia!.. Vom trăi și vom vedea.. Destul că nu peste prea multă vreme dulapul personal al studentului Georg Müller a fost inspectat discret de către niște meseriași care i-au fotocopiat mai tot caietul în care colegul Pițigoi văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]