3,522 matches
-
turme de vite pentru expansiunea germană. Acest tratament a fost aplicat de germani, la începutul războiului devenit mondial, în Belgia, Polonia și Serbia. Va fi modelul adoptat, în 1915, de junii turci armenilor. Dar pînă atunci, la îndemnul Germaniei, sînt deportați cetățenii greci ai Turciei din Asia Mică, pentru a-i depărta de țărm. Apoi, cu premeditare, Germania, prin ambasadorul ei la Constantinopole, instigă Turcia, rămasă neutră, să se alieze cu Puterile Centrale, reprezentanții Antantei, în capitala Turciei, protestînd cu vigoare
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
la un rîu, jandarmii nu-i lăsau să bea apă. Pe soarele încins înfricoșător, armenii arestați mureau cu sutele și miile, neputincioși. Și ambasadorul menționează acuzator: "Afirmația guvernului otoman că ar fi avut măcar o clipă intenția de a-i deporta pe armeni către "o nouă zonă de reședință" este o pură prostie. Tratamentul rezervat convoaielor demonstrează clar că adevăratul scop al lui Enver și Talaat a fost exterminarea armenilor. Cîți dintre cei exilați către sud, care au călătorit în asemenea
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
MLC: Iertați-mă, sunteți basarabean? NP: Da de unde, nici vorbă, insă român fiind mă doare ceea ce se întâmplă cu frații noștri rămași în zona unde rușii au făcut totul ca să distrugă cultură românească, depopulând regiunea prin ucidere și înfometare, apoi deportând forțat în Kazahstan și Siberia pe cei rămași. Nu trebuie să fii basarabean ca să reacționezi la măcelul care s-a făcut cu bieții români din zona aceea, la momentul cedării forțate a Basarabiei. Ce s-ar fi întâmplat dacă eram
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Toată perioada ocupației am vorbit numai în șoaptă și am fost extrem de speriați. Pe mama au obligat-o să lucreze la telefoane și mereu îi spuneau că e fiica de chiabur. În iunie 1941 fratele mamei cu soția au fost deportați, George, vărul meu, era la liceu și a scăpat. La telefoane mama a aflat că vom fi și noi deportați cu vitorul convoi. Noroc că armatele române au venit și ne-au eliberat. Înainte că rușii să părăsească comună, au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la telefoane și mereu îi spuneau că e fiica de chiabur. În iunie 1941 fratele mamei cu soția au fost deportați, George, vărul meu, era la liceu și a scăpat. La telefoane mama a aflat că vom fi și noi deportați cu vitorul convoi. Noroc că armatele române au venit și ne-au eliberat. Înainte că rușii să părăsească comună, au adunat bărbații tineri și i-au obligat să-i însoțească. Tata avea 39 ani și a fost printre ei. Înainte de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de Rurua a fost deschis în Tbilisi. El ocupă ultimul etaj al Muzeului Național din Bulevardul Rustaveli, strada principală a orașului.” Majoritatea exponatelor provin din arhiva filialei georgiene a fostului KGB, care a ucis 72.000 de georgieni și a deportat 200.000 (din totalul de patru milioane de locuitori pe care Georgia îi avea atunci) doar în primul an al regimului comunist”, ne mai precizează C. Matasă. EXEMPLELE DIN FOSTUL LAGĂR COMUNIST. Claudiu Matasă a vizitat mai multe țări foste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
MLC: Iertați-mă, sunteți basarabean? NP: Da de unde, nici vorbă, insă român fiind mă doare ceea ce se întâmplă cu frații noștri rămași în zona unde rușii au făcut totul ca să distrugă cultură românească, depopulând regiunea prin ucidere și înfometare, apoi deportând forțat în Kazahstan și Siberia pe cei rămași. Nu trebuie să fii basarabean ca să reacționezi la măcelul care s-a făcut cu bieții români din zona aceea, la momentul cedării forțate a Basarabiei. Ce s-ar fi întâmplat dacă eram
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Toată perioada ocupației am vorbit numai în șoaptă și am fost extrem de speriați. Pe mama au obligat-o să lucreze la telefoane și mereu îi spuneau că e fiica de chiabur. În iunie 1941 fratele mamei cu soția au fost deportați, George, vărul meu, era la liceu și a scăpat. La telefoane mama a aflat că vom fi și noi deportați cu vitorul convoi. Noroc că armatele române au venit și ne-au eliberat. Înainte că rușii să părăsească comună, au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la telefoane și mereu îi spuneau că e fiica de chiabur. În iunie 1941 fratele mamei cu soția au fost deportați, George, vărul meu, era la liceu și a scăpat. La telefoane mama a aflat că vom fi și noi deportați cu vitorul convoi. Noroc că armatele române au venit și ne-au eliberat. Înainte că rușii să părăsească comună, au adunat bărbații tineri și i-au obligat să-i însoțească. Tata avea 39 ani și a fost printre ei. Înainte de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de la cei din România. De exemplu, cine a auzit de Michael Solomon, scriitor român care a trăit În Montreal, Nicu Naum, mare anticomunist și om de mare suflet care a ajutat mii de emigranți, Aurel Manolescu, umorist, scriitor și muzician, deportat În Siberia, precum și mulți, mulți alții... sau cine a auzit de alți români de valoare În viață, care au luptat Împotriva comunismului, au ajutat, s-au implicat pentru binele României și au rămas anonimi, ba chiar ținta unor atacuri ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; - persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea
ASIGUR?RI SOCIALE DE S?N?TATE by Corneliu MORO?ANU () [Corola-journal/Administrative/84077_a_85402]
-
încărcate de mister. Rămâneam rupți de lume, ascultând din gura bătrânului rabin, despre drama neasemuită a familiei lui. Ne așezam ore întregi, muți în fața mausoleului, unde zac îngropate, zeci de kg. de săpun...atât cât mai rămăsese din unii evrei deportați la Auschwitz. Glasul tărăgănat, cu accent semit, depăna scene ca dintr-un film de groază. Acolo cred că am facut cunoștință, mulți dintre noi, cu drama omenirii. De multe ori o ajutam pe Senciuca la curățit mormintele, la pus flori
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
într-o duminică de august 1943, i-a văzut pe toți ai săi, urcați de poliție într-un camion. Era ultima oară când îi vedea. Plimbarea i-a salvat viața. Mama, sora de șase luni, bunicii, întreaga familie a fost deportată și a pierit la Auschwitz. Șaptezeci de ani mai târziu, Cohen publică o carte consacrată câtorva obiecte păstrate ca prin minune după deportarea alor săi: o fotografie a mamei atât de ștearsă de vreme, încât a trebuit descifrată cu lupa
Ce rămâne când nimic nu rămâne () [Corola-journal/Journalistic/3746_a_5071]
-
va reprezenta o mărturie importantă după ce războiul se va sfârși. În 4 august 1944, așadar nu mult după debarcarea Aliaților în Normandia, când finalul recluziunii părea foarte aproape, Anne și ceilalți șapte locatari ai Anexei sunt arestați și mai târziu deportați cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepția lui Otto Frank, vor muri toți. Anne și sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în februarie sau martie 1945. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, tatăl Annei va publica și va face cunoscut
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
farmecul unor paranoici, delirează spiritual".) Tata va construi atunci în voia fanteziei sale, creând o lume nouă fără a se depărta de ideea patriei lui. O va proiecta pe ocean. (Ioanide: "Ce curiozități! Și Sultana, și Tudorel vor să mă deporteze!") Cum am ajuns în sânul Mișcării? Cred că prima cauză a fost liceul. Acolo am avut profesori de o mare mediocritate, mai ales morală, oameni lamentabili, recrutați parcă printre sclavi. Nu vorbesc de pregătirea lor intelectuală. Unii din noi, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Roșie. În toți acei ani am trăit cu convingerea că tata este în viață. Mama nu uita niciodată să apeleze la bunele servicii ale bisericii spre a-l proteja acolo unde era. Din povestirea tatălui am înțeles că a fost deportat în Siberia, unde a suportat cele mai cumplite chinuri, îngropat de viu, apă băută din bălți, mânca adesea rumeguș de lemn cu apă, munci istovitoare. Întâlnirea mea cu tata a fost emoționantă. Mă întorceam atunci de la Pucioasa unde am stat
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugenia Nasia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1697]
-
de două femei bizare, care semănau perfect una cu alta deși chipul uneia era desfigurat. Ele îi spuseseră că fuseseră nevoite să ucidă doi călugări pentru a o elibera. Îl asiguraseră că, în actele ordinului augustinian, Xentya figura ca fiind deportată într-o zonă polară aspră, acolo unde Abația obișnuia uneori să-și trimită infractorii și nebunii. Alarik fusese fericit cu ea până când femeia murise, pradă unei boli despre el era convins că fusese programată genetic, de călugării augustinieni. - Nu știu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
casele oamenilor, au jefuit, au furat animalele, au sechestrat mai ales tineri, ducându-i apoi în Rusia. Eu nu m-am refugiat odată cu retragerea armatei, am rămas din 1944 până în 1945 sub ocupația sovietică. Această perioadă a fost groaznică, săptămânal deportau tineri în Dombas supunându-i la tot felul de munci inumane. A trebuit o perioadă să ne ascundem, pentru a nu fi găsiți, petrecând multe nopți în podul casei sau ascunși prin culturile de porumb. După venirea rușilor în 1944
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
compartiment de tren în care au “încăput“ încă douăzeci de persoane, cu destinația București. Am aflat mai târziu că, după plecarea în refugiu, casele celor plecați au fost incendiate de către partizani. Rudele noastre care au rămas pe loc, au fost deportate în Siberia și Extremul Orient. După moartea lui Stalin au reușit să revină acasă, unde au găsit casele lor ocupate de “noi“ proprietari, fiind nevoiți să accepte această stare de lucruri și să și construiască alte locuințe. Dar vremea a
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
o casă luminoasă și frumoasă împreună cu soția și mama lui. S-a născut în Shinkyō (astăzi Changchun), în Manciuria. Mama a lucrat la Centrul de Comandă al Armatei Kwantung. Tatăl a fost soldat și a murit în război (în timp ce era deportat în Siberia, s-a îmbolnăvit de tifos și a murit). Rămasă singură, mama și-a adunat forțele și s-a întors în Kumamoto, satul natal al tatălui, și s-a recăsătorit cu fratele mai mare al tatălui său. Când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
face lui Norman Manea, În avanpremieră, chiar ceea ce am putea numi un portret robot. Prezentarea scriitorului menționează că s-a născut În Bucovina anului 1936, că a cunoscut, copil fiind, ororile războiului și lagărelor din Transnistria În care au fost deportați o parte a evreilor români și că aceste experiențe care l-au marcat În mod covârșitor sunt ilustrate În mod firesc În proza sa. După ce descrie conținutul volumului, cu care autorul debutează În spațiul cultural german, prezentarea editurii Steidl din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și de alta, nu mai știu editura, care avea titlul Fericirea obligatorie. În ceea ce privește mahmureala, acest Manea nu Îmi pare deloc diferit de Tabucchi din Marginea orizontului, dar el are, cel puțin, motive să fie astfel. După câte am Înțeles, fusese deportat, se pare, În copilărie, ca evreu. Din această experiență Într-un lagăr trebuie să fi tras concluzia că viața nu e prea frumoasă, contrariul a ceea ce susțin anumite filme, și povestirile sale o dovedesc. După acest «aperitiv», i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bine românește și așa am aflat că era româncă din Herța, ocupată de Armata Roșie în 1940, când cu Ultimatumul 29. O chema Ana și toată familia ei fusese masacrata la Fântâna Albă30. Ea a supraviețuit doar pentru a fi deportată la poalele munților Caucaz. Se socotea totuși norocoasă deoarece nu ajunsese în infernul alb al Siberiei. Auzise de prezența trupelor române și căuta un preot pentru botezul unui copil. Am trimis după sublocotenentul Tiberiu Carp, preotul batalionului nostru, un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de seară, când căpitanul Apostol își face apariția, raportează acestuia îngrijorarea lui Klein față de familia lui. Comandantul aproape că nu explodează din cauza indignării. Va informa imediat divizia să afle situația exactă. "Inadmisibil! Luptăm cot la cot cu ei și acasă deportează familiile soldaților aflați pe front." Dar Romulus nu mai are timp să primească răspunsul mult așteptat. Pe 12 ianuarie, dimineața devreme, ofensiva pornește cu un bombardament îngrozitor. Tunetul artileriei sovietice zguduie văzduhul. Povârnișurile abrupte ale înălțimilor sunt înecate în fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai multe suluri de mătase În fața grătarului, ca să Înăbușe zgomotul. Își muta scaunul În cel mai Îndeprătat colț al Camerei Mătăsii. Dar nimic n-o ajuta. ― PROBABIL CĂ VĂ AMINTIȚI CĂ ÎN ULTIMA PREDICĂ V-AM SPUS CUM A FOST DEPORTATĂ LUNA, DA? ― Nu, eu nu-mi amintesc, spuse Desdemona. ― ACUM ȘAIZECI DE TRILIOANE DE ANI, UN SAVANT-ZEU A SĂPAT O GAURĂ DE-A CURMEZIȘUL PĂMÎNTULUI, A UMPLUT-O CU DINAMITĂ ȘI A ÎMPĂRȚIT PĂMÎNTUL ÎN DOUĂ. BUCATA CEA MICĂ DINTRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]