9,167 matches
-
în activități "constructive". Mai mult, el se așteaptă ca întregul său viitor să fie deficitar în ceea ce privește satisfacțiile și realizările. Deci, el se percepe ca fiind inferior, inapt, ciudat, fără valoare și indezirabil social. Toate acestea contribuie la simptomele prezente în depresie, cum ar fi supărarea, pasivitatea, autoacuzarea, pierderea plăcerii și dorințe suicidare. Mulți depresivi au senzația că sunt copleșiți de problemele zilnice. Diferite responsabilități care au fost considerate provocări interesante în perioada nondepresivă acum par să fie greutăți insuportabile. Unii pot
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care individul privește moartea ca fiind mai dezirabilă decât viața, el se simte atras de suicid. Cu cât mai deznădăjduită și dureroasă îi pare viața, cu atât mai mare va fi dorința sa de a-și pune capăt zilelor. Cu toate că depresia este strâns corelată cu ideația și comportamentul suicidar, relația dintre acestea este foarte complexă; nu toți depresivii se sinucid și nu toți cei care se sinucid sunt depresivi. Se consideră ca fiind importanți factorii care contribuie la apariția și menținerea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este strâns corelată cu ideația și comportamentul suicidar, relația dintre acestea este foarte complexă; nu toți depresivii se sinucid și nu toți cei care se sinucid sunt depresivi. Se consideră ca fiind importanți factorii care contribuie la apariția și menținerea depresiei. Mai mult, Beck și colab. (1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)212, consideră că deznădejdea sau expectanțele negative despre viitor, sunt catalizatori majori în suicid și ar putea fi un factor mult mai important decât depresia. Rolul deznădejdii ca factor cheie
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
contribuie la apariția și menținerea depresiei. Mai mult, Beck și colab. (1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)212, consideră că deznădejdea sau expectanțele negative despre viitor, sunt catalizatori majori în suicid și ar putea fi un factor mult mai important decât depresia. Rolul deznădejdii ca factor cheie în tentativele serioase de suicid și ideație suicidară a fost evidențiat în mai multe studii sistematice (Minkoff, 1975; Bergman, Beck și Beck, 1973; Lester și Beck, 1975; Beck, Kovacs și Weissman, 1975; Wetzel 1976; apud
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
evidențiat în mai multe studii sistematice (Minkoff, 1975; Bergman, Beck și Beck, 1973; Lester și Beck, 1975; Beck, Kovacs și Weissman, 1975; Wetzel 1976; apud Hoeksema, S.N., 1998)213. În concluzie, Beck, consideră că deznădejdea este variabila cheie care leagă depresia de suicid. Într-un studiu, Beck, Steer, Beck și Newman (1993)214 au raportat că deznădejdea este de 1,3 ori mai importantă decât depresia în explicarea ideației suicidare. Persoanele care simt deznădejdea sunt în mare parte caracterizate ca având
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Hoeksema, S.N., 1998)213. În concluzie, Beck, consideră că deznădejdea este variabila cheie care leagă depresia de suicid. Într-un studiu, Beck, Steer, Beck și Newman (1993)214 au raportat că deznădejdea este de 1,3 ori mai importantă decât depresia în explicarea ideației suicidare. Persoanele care simt deznădejdea sunt în mare parte caracterizate ca având o viziune negativă asupra viitorului. În mod tipic, aceste persoane cred că nimic nu va rezulta așa cum ar dori ele, că ele nu vor reuși
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
lor importante nu pot fi atinse niciodată și că cele mai groaznice probleme ale lor nu vor fi niciodată soluționate. Cercetările relevă că persoanele care au reușit să se sinucidă nu au fost diferite de cele care au supraviețuit în ceea ce privește depresia și ideația suicidară. Au existat, însă, diferențe între cele două categorii în ceea ce privește deznădejdea. Analiza măsurării depresiei a evidențiat în continuare faptul că gradul de deznădejde resimțit de către individ este cel mai eficient predictor al suicidului. După cum s-a relevat anterior
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
vor fi niciodată soluționate. Cercetările relevă că persoanele care au reușit să se sinucidă nu au fost diferite de cele care au supraviețuit în ceea ce privește depresia și ideația suicidară. Au existat, însă, diferențe între cele două categorii în ceea ce privește deznădejdea. Analiza măsurării depresiei a evidențiat în continuare faptul că gradul de deznădejde resimțit de către individ este cel mai eficient predictor al suicidului. După cum s-a relevat anterior nu toți pacienții depresivi sunt candidați la suicid, lipsa de speranță (deznădejdea, disperarea) fiind factorul de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în continuare faptul că gradul de deznădejde resimțit de către individ este cel mai eficient predictor al suicidului. După cum s-a relevat anterior nu toți pacienții depresivi sunt candidați la suicid, lipsa de speranță (deznădejdea, disperarea) fiind factorul de mediere între depresie și tentativa de suicid. Disperarea este în mare măsură alimentată de anumite caracteristici de receptare, înțelegere, prelucrare și interpretare a datelor problemei. Astfel spus, disperarea este alimentată și alimentează un mod defectuos de prelucrare a informațiilor. Beck și colab. (1979
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
caracteristici de receptare, înțelegere, prelucrare și interpretare a datelor problemei. Astfel spus, disperarea este alimentată și alimentează un mod defectuos de prelucrare a informațiilor. Beck și colab. (1979)215 arată că starea de deznădejde este mai predictivă pentru suicid decât depresia, pe când deznădejdea ca trăsătură este asociată cu tulburarea depresivă. Un corolar al deznădejdii suicidare este inflexibilitatea cognitivă, care include dificultatea de a crede că există alternative non-suicidare pentru problemele vieții. Astfel, conform literaturii de specialitate, indiferent de vârstă și sex
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
o sinucidere. Unele dintre persoanele în vârstă care comit suicid nu pot îndura pierderea unei persoane dragi. Alții suferă de boli incurabile și doresc să scape astfel de durere și suferință. Mulți dintre ei au avut în trecut episoade de depresie sau alte probleme la nivel psihic dar nu suferă de vreo boală cronică. În Statele Unite majoritatea sinuciderilor implică folosirea armelor. Majoritatea oamenilor care se sinucid cu arme, nu le cumpără de fapt cu acest scop. În schimb se folosesc de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
îngreunată de părerile subiective pe care le emit prietenii sau rudele celor în cauză, atunci când sunt interogați de clinicieni sau cercetători. De exemplu, membrii familiei unei persoane care s-a sinucis, poate susține faptul că acea persoană a suferit o depresie înainte, chiar dacă semnele acestui fapt sunt slabe sau inexistente. Poate e surprinzător faptul că rata depresiei printre recidivi nu a fost mai mare. S-ar putea ca mulți dintre cei care au încercat încă o dată să se sinucidă, să nu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
interogați de clinicieni sau cercetători. De exemplu, membrii familiei unei persoane care s-a sinucis, poate susține faptul că acea persoană a suferit o depresie înainte, chiar dacă semnele acestui fapt sunt slabe sau inexistente. Poate e surprinzător faptul că rata depresiei printre recidivi nu a fost mai mare. S-ar putea ca mulți dintre cei care au încercat încă o dată să se sinucidă, să nu se fi înscris în criteriile fixate de studiul respectiv pentru a stabili disfuncția depresivă, dar asta
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în vedere faptul ca această boală manifestă un înalt grad de exaltare și un nivel ridicat al respectului de sine. Totuși, stările predominante în manie sunt cele de agitație și iritație amestecate cu stările de deznădejde și ratare specifice unei depresii de grad scăzut. Un alt factor care duce la creșterea riscului de sinucidere este dependentă de droguri sau alt tip de dependență. Într-un studiu prospectiv asupra încercărilor de sinucidere, au arătat că 33% dintre aceste persoane au fost identificate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
informațiilor contradictorii concluziilor ei și obținerea unei gândiri raționale. Conform Terapiei Rațional-Emotiv-Comportamentale simptomele depresive sunt inițiate de două tipuri de evenimente care sunt legate de pierdere sau respingere. Interpretarea irațională sau nonempirică a acestor evenimente perpetuează starea depresivă. În REBT depresia este asociată cu o credință de genul "această pierdere nu trebuia să se întâmple și este groaznic faptul că s-a întâmplat". În acest caz persoana se va simți responsabilă pentru pierderea respectivă și va avea tendința de a se
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
existența unei relații strânse între ideația suicidară și credințele iraționale propuse de Ellis. Grupurile cu scoruri ridicate la iraționalitate au obținut scoruri ridicate și la risc suicidar. De asemenea, s-a observat că subiecții iraționali au obținut scoruri ridicate la depresie, anxietate și simptome psihosomatice. Astfel, autorii menționați consideră că atitudinile și credințele cauzează distresul emoțional și ideația suicidară. Capitolul 10 Tulburările anxioase 10.1. Prezentare generală Fricile sunt ceva obișnuit în viața noastră de zi cu zi. Ca și copii
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
grave pentru tot restul vieții sau observând pe altcineva fiind grav rănit sau omorât. Un studiu a concluzionat că adulții care și-au pierdut copii sau soțul (soția) în accidente fatale de mașină, au trăit înalte nivele de anxietate și depresie de la 4 până la 7 ani după aceste pierderi, iar cei care și-au pierdut copiii au fost mai predispuși decât cei aflați într-un lot de control care erau implicați să divorțeze (Lehman, Wortman & Williama, 1987)282. După cum ilustrează aceste
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu ceilalți, care se află în aceeași situație ca și ei. Un alt predictor al vulnerabilității la PTSD este nivelul de distres pe care individul îl experimentează înainte de a trăi trauma. Oamenii care deja trăiesc simptome crescute de anxietate sau depresie înainte de a se declanșa trauma sunt mult mai predispuși la tulburarea de stres post-traumatic decât cei care nu au fost anxioși sau depresivi înainte de traumă (Davidson, Swartz, Storck, Krishnan & Hammett, 1985291; Nolen-Hoeksema & Morrow, 1991292). Există și anumite dovezi că stilurile
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ajută să se obișnuiască cu pierderea. Unii oameni nu sunt niciodată în stare să dea un sens pierderilor de care au avut parte sau traumelor și acești oameni sunt foarte aproape de a experimenta simptome severe și cronice de PTSD și depresie. De aceea, cine caută explicații la întâmplări contemplative din trecut, deja este mai puțin în stare să-și focalizeze viața în prezent sau în viitor. În încercarea de a înțelege, acești oameni aduc efectele trecutului în procesele de gândire din
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
distresul pe care îl simt, și pur și simplu lăsându-le să dispară cu trecerea timpului. Pe de altă parte, oamenii care dezvoltă TOC întâmpină dificultăți în "blocarea" acestor gânduri, din mai multe motive. Întâi, ei pot fi avea o depresie sau o anxietate generală o mare parte din timp, de aceea chiar un eveniment negativ minor este foarte probabil să conducă la gânduri intruzive și negative (Clark & Purdon, 1993)328. Apoi, oamenii cu TOC pot avea tendința de a se
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
au suferit unii oameni. Unul dintre cele mai importante modele de anxietate sunt modele vulnerabilitate-stres. Aceste modele susțin că o persoană care va dezvolta o tulburare de personalitate trebuie să aibă o bază de vulnerabilitate pentru anxietate cronică, ușoară și depresie; sau o predispoziție genetică. Pentru ca tulburarea să se dezvolte, persoana trebuie să aibă de asemenea tendința de a catastrofa situațiile și reacțiile ei emoționale la aceste situații, să gândească absolutist, perfecționist și să fie hipervigilent(ă) la semnalele de pericol
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de panică (Panic Disorder Severity Scale Self-Report). Aspectele urmărite în plan primar au fost tulburarea de panică și simptomele de panică. În plan secundar, s-au situat simptomele de agorafobie, anxietate, caracteristicile cognitive întâlnite în tulburarea de panică, simptomele de depresie și calitatea vieții în raport cu sănătatea. Cursul "Nu te panica" utilizează un manual care este folosit de psiholog pentru a asigura integritatea intervenției, dar și culegeri de exerciții pentru participanți. Instructorii care predau cursul au primit un antrenament de o zi
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
au mai fost menținuți pentru evaluarea follow-up din considerente etice. S-au realizat evaluări primare fiind incluse simptomele de panică și diagnosticul de tulburare de panică, evaluări secundare fiind cuprinse simptomele de agorafobie, anxietate, criterii cognitive pentru panică, simptome de depresie, control perceput și calitatea vieții dar și evaluări suplimentare cu scopul de a măsura gradul de acceptare și practicabilitate a intervenției, fiind utilizate în posttest chestionare în care cursul era evaluat de către participanți (întrebări cu privire la organizare, conținut, ședințele de grup
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care au fost descrise mai ales pentru a explica reacțiile emoționale provocate de doliu. Mecanismul normal de coping se desfășoară în trei stadii: stadiul 1: răspunsul imediat în care apare negarea realității; stadiul 2: reacția propriu-zisă: furie, anxietate, vinovăție, regresie, depresie; stadiul 3: rezolvarea: acceptarea situației și planificarea viitorului. Procesul de coping are loc în patru categorii de situații de stres și de distres. Astfel se descriu: * probleme legate de sentimentul de pierdere; * probleme legate de schimbare; * probleme interpersonale; * pactorii de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
între tehnicile psihologice de intervenție pentru aplanarea crizei și cele de psihoterapie, întrucât prevenția suicidului continuă prin psihoterapie specifică și după ce criza a trecut. După trecerea momentului culminant al crizei, terapia se focalizează sau spre tratamentul psihiatric pentru tratarea unei depresii subiacente sau a unei tulburări de personalitate, sau continuă cu o psihoterapie de rezolvare a problemelor psihologice sau cu o terapie centrată pe client. Uneori tratamentul psihoterapeutic este întrerupt de crize suicidare, apărute în urma unor noi evenimente negative de viață
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]