3,978 matches
-
permanente, în Munții Șureanu, sunt, de asemenea, o serie de "așezări temporare" ( stâne, cabane forestiere) majoritatea aflându-se pe culmile din partea centrală a muntelui (la peste 1500 de m.) "Activitatea industrială" s-a dezvoltat la bordura masivului, în așezările din depresiuni(Petrila, Petroșani, Sebeș, Orăștie, Hațeg, Pui, pe baza materiilor prime locale și a tradiției. În cuprinsul Munților Șureanu întâlnim numeroase obiective turistice de natură istorică, folclorică, biogeografică, hidromorfologică, etc. În partea sudică a masivului, unde predominant este calcarul sunt întâlnite
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Măgura Codlei, având 1.292 m. sunt situați în SV Carpaților Orientali, extinși pe direcția NNE-SSV, limitând partea de V a Depresiunii Brașov. În extremitatea de SV intrând în contact cu munții Țagla, prin intermediul depresiunii Sinca. Cuprinși între meridianele de 25°15' și 25°40' longitudine estică și paralelele de 45°35' și 46°15' latitudine nordică, acești munți se întind pe
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
Cel mai înalt pisc este Vârful Măgura Codlei, având 1.292 m. sunt situați în SV Carpaților Orientali, extinși pe direcția NNE-SSV, limitând partea de V a Depresiunii Brașov. În extremitatea de SV intrând în contact cu munții Țagla, prin intermediul depresiunii Sinca. Cuprinși între meridianele de 25°15' și 25°40' longitudine estică și paralelele de 45°35' și 46°15' latitudine nordică, acești munți se întind pe o suprafață de cca 1.000 km2 În cadrul Munților Perșani se individualizează 4
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
culoarul Vlădeni, pe văile Comana, Lupșa, Șinca, Ormeniș, precum și în diferite sectoare ale Defileului Oltului. Terasele și conurile de dejecție ale rîurilor sînt alcătuite din sedimente cuaternare. Perșanii sînt fragmentați de falii transversale și arii de scufundare locală cum sînt: Depresiunea Vlădenilor, Defileul Oltului la Racoș și Valea Lupșei. Prezența acestor falii explică ivirile de lavă și înaintarea mării în miocen din sectorul nord-vestic al Perșanilor centrali. Rocile eruptive din Defileul Oltului sînt reprezentate prin bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire. Bazaltele
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
apar și jaspuri. Piroclastitele și tufurile formează un relief rotunjit pe latura vestică a Perșanilor nordici și centrali. Probabil că toponimul Veneția derivă de la culoarea vineție a tufurilor. Munții Perșani se caracterizează prin altitudine și energie de relief reduse; frecvente depresiuni și înșeuări, unele utilizate din vechime ca pasuri; glacisuri și terase la periferia masivului sau în depresiunile interioare. Înălțimea medie de 800 - 1.000 m corespunde unei suprafețe de netezire numită de N. Orghidan - Poiana Mărului, după localitatea unde ea
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
centrali. Probabil că toponimul Veneția derivă de la culoarea vineție a tufurilor. Munții Perșani se caracterizează prin altitudine și energie de relief reduse; frecvente depresiuni și înșeuări, unele utilizate din vechime ca pasuri; glacisuri și terase la periferia masivului sau în depresiunile interioare. Înălțimea medie de 800 - 1.000 m corespunde unei suprafețe de netezire numită de N. Orghidan - Poiana Mărului, după localitatea unde ea este tipică. Puține culmi (Măgura Codlei -1.292 m, vârful Cetății - 1.104 m), martori ai altei
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
000 m). Perșanii domină dealurile înconjurătoare cu 100-150 m, deosebindu-se de ele prin litologie, energia reliefului și peisajul specific de păduri întinse și poieni. Tipul de roci și de relief, variațiile locale ale altitudinii, prezența văilor adînci și a depresiunilor transversale au determinat împărțirea Munților Perșani în patru sectoare: munții Poiana Mărului, munții Bogatei, defileul Oltului și munții Vârghișului. Munții Poiana Mărului se desfășoară între văile Șinca și Bârsa, la sud, și Depresiunea Vlădeni, la nord, pe o lungime de
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
ale altitudinii, prezența văilor adînci și a depresiunilor transversale au determinat împărțirea Munților Perșani în patru sectoare: munții Poiana Mărului, munții Bogatei, defileul Oltului și munții Vârghișului. Munții Poiana Mărului se desfășoară între văile Șinca și Bârsa, la sud, și Depresiunea Vlădeni, la nord, pe o lungime de 22 km și o lățime de 12 km. Dar altitudinile acestora sînt reduse (800-980 m), printre cele mai înalte putînd fi citate vârfurile: Hoapecu (980 m), Ciuta (975 m), Cetățuiei (941 m), Frăsinet
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
dezvoltare liniară. Casele s-au răsfirat pe ”dealuri” printre ogoare, fînețe și livezi. Pădurile de foioase și cele în amestec au rămas cantonate pe văi și în jumătatea nordică a acestei grupe muntoase, unde relieful nu favorizează o umanizare intensă. Depresiunea Șinca Nouă, situată la contactul rocilor cristaline cu cele ale flișului de pe cursul mijlociu al rîului Șinca, seamănă cu o pîlnie deschisă spre nord-vest. Peisajul colinar, pe alocuri cu aspect de cîmpie, a favorizat stabilirea locuințelor pe fundul plat al
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
al văii, utilizată și pentru agricultură (cereale, cartofi, in). Munții Bogatei reprezintă sectorul cel mai extins și mai unitar din acești munți. Avînd o lungime de 26 km și o lățime de 12 km, ei sînt încadrați la sud de Depresiunea Vlădeni, iar la nord de valea Oltului. Masivitatea, altitudinea și gradul de fragmentare ale acestora conturează două grupe: estică și vestică. Cea estică, mai înaltă și bine împădurită, cu înălțimi de peste 1.000 m (vârful Cetății - 1.104 m, vârful
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
931 m). Grupa vestică a munților Bogatei are altitudini mai reduse, adesea cu aproape 500 m comparativ cu cea estică, excepție făcînd doar Măgura Pleașa (873 m). Ea este formată din culmi și măguri despărțite de văi adînci 250-400 m, depresiuni strîmte sau șei mai înalte. Văile Lupșa, Comăna și Veneția au versante domoale cu aspect de culoare depresionare chiar și în cursul mijlociu, ce au facilitat pătrunderea așezarilor în munte. Culoarul depresionar de pe valea Bogății, fiind mai îngust, a fost
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
cauză se întîlnesc sate duble - Lupșa-Cuciulata, Comăna de Sus - Comăna de Jos, Veneția de Sus-Veneția de Jos. Intensa despădurire a culmilor accesibile își găsește reflectarea în toponimie. Toponimia Pleașa și Pleșița, adesea întîlnite, au semnificația unor culmi pleșuvite de arboret. Depresiunea Vlădeni, caracterizată prin cîmpuri largi, terase și piemonturi datorate Homorodului și numeroșilor lui afluenți se deschide ca un golf spre Țara Bîrsei. Climatul de adapost, relieful domol, prielnic agriculturii (cereale, cartofi) și păstoritului, au contribuit la permanentizarea și dezvoltarea localităților
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
m, Oltul și-a format drum spălînd cuvertura de sedimente pentru ca, ulterior, întîlnind roci dure să-și croiască un defileu prin îngustimile căruia își strecoară apele. Eroziunea diferențiată a creat în acest mozaic litologic o alternanță de strîmtori și mici depresiuni apărute mai ales la confluența Oltului cu afluenfii săi. La ieșirea din defileu, la vărsarea Pîrîului Sărat, Oltul își lărgește valea cu 2-4 km în mica depresiune a Racoșului care urmărește cursul Oltului pe aproximativ 16 km. Aici au luat
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
diferențiată a creat în acest mozaic litologic o alternanță de strîmtori și mici depresiuni apărute mai ales la confluența Oltului cu afluenfii săi. La ieșirea din defileu, la vărsarea Pîrîului Sărat, Oltul își lărgește valea cu 2-4 km în mica depresiune a Racoșului care urmărește cursul Oltului pe aproximativ 16 km. Aici au luat ființă localitățile Racoș, Mateiaș, Dopca. Munții Vârghișului constituie sectorul cel mai puțin impunător, mai jos și mai divizat, care este cunoscut și sub numele de Munții Dugăului
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
680 m), care asigura tranzitul între Brașov și Sighișoara pe văile Măieruș și Bogata, prin frumoasa pădure a Bogății; Racoș (460 m) asigură prin Defileul Oltului legătura feroviară Brașov-Sighișoara; Hoghimaș (670 m), pe văile Hoghimaș și Românilor, face trecerea între depresiunile Baraoltului și Homoroadelor; Merești (770 m) face legătura între comuna Merești și Valea Vârghișului spre Băile Chirui și pe potecă prin cheile Vârghișului spre comuna Vârghiș. Pantele munților Perșani sunt acoperite cu păduri de fag și carpen, iar zonele interfluviale
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
despart de Munții Ciucului. Hotarele estice sunt delimitate de cursul râului Trotuș. Perimetrul sud-estic îl constituie râul Oituz, despărțind de Munții Vrancei. Partea sudică de leagă direct de munții Brețcului prin Pasul Oituz, iar în vest dealurile premontane coboară până în Depresiunea Târgu Secuiesc. Este un lanț muntos de înălțimi mijlocii, vârfurile cele mai înalte (peste 1600 m) apar abia în partea centrală a crestei principale. Munții Nemira formează un horst boltit în zona crestei principale, din care se desprind spre Est
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
vârsta eocen-oligocenă. Valea Uzului este este acea fereastră tectonică prin care prin care se poate citi întreaga succeiune de depozite cretacice. Același rol are și valea Slănicului în cazul flișului exterior. Aici stratele oligocen conțin sare, petrol și gaze naturale. Depresiunea Comăneștiului este cunoscută pentru depozitele de cărbune. Apele de suprafață aparțin a două colectoare principale: râulului Trotuș în E și râulului Olt în V. Râul Uz: este cel mai mare afluent din dreapta Râulului Trotuș, care izvorăște din Munții Ciucului, având
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
Valea este vestită pentru frumusețea și sălbăticia sa. Pârâul Bărzăuța (Apa Roșie): este cel mai lung afluent din dreapta Uzului (20 km). împreună cu Apa Lină se formează câte un platou depresionar în zona de obârșie (1050-950), de 6-8 km lungime. Aceste depresiuni înalte sunt pline de mlaștini oligotrofe, lăcașuri a multor specii de relicte din epoca glaciațiunii, astăzi ocrotite de lege. Pârâul Dofteana cu Ciungetu și Doftenița: este cea mai lungă vale, având cca. 25 km lungime, fiind bogată în zvoare sulfuroase
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
Postăvaru”, fără "l"), având 1799 m. În Postăvaru există 30 de trasee alpine omologate cu grade diferite de dificultate. Munții Postăvarul fac parte din Carpații de Curbură, alcătuind împreună cu Masivul Piatra Mare grupul de Munți ai Bârsei. Sunt localizați între depresiunea intracarpatică a Brașovului, deasupra căreia se înalță cu peste 1.200 m și versantul nordic abrupt al Masivului Bucegi. Munții Postăvaru sunt cuprinși între următoarele coordonate: 45°29'47" și 45°39'45" latitudine nordică și între 25°39'44
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
39'44" și 25°26'20" longitudine estică. Fiind înconjurați de arii depresionare întinse, de văi adânci și culoare largi, Munții Postăvaru se detașează din depărtare ca o unitate montană impunătoare, deși altitudinea lor maximă nu depășește 1.800 m. Depresiunea Brașovului, prin compartimentele sale, Depresiunea Bârsei și „golful” Zărneștilor formează limita lor nordică și vestică. Contactul cu depresiunea are o formă sinuoasă, fiind pus în evidență printr-o denivelare bruscă de 200-400 m, întreruptă adeseori de unele văi largi care
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
20" longitudine estică. Fiind înconjurați de arii depresionare întinse, de văi adânci și culoare largi, Munții Postăvaru se detașează din depărtare ca o unitate montană impunătoare, deși altitudinea lor maximă nu depășește 1.800 m. Depresiunea Brașovului, prin compartimentele sale, Depresiunea Bârsei și „golful” Zărneștilor formează limita lor nordică și vestică. Contactul cu depresiunea are o formă sinuoasă, fiind pus în evidență printr-o denivelare bruscă de 200-400 m, întreruptă adeseori de unele văi largi care pătrund adânc în munte. Poala
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
culoare largi, Munții Postăvaru se detașează din depărtare ca o unitate montană impunătoare, deși altitudinea lor maximă nu depășește 1.800 m. Depresiunea Brașovului, prin compartimentele sale, Depresiunea Bârsei și „golful” Zărneștilor formează limita lor nordică și vestică. Contactul cu depresiunea are o formă sinuoasă, fiind pus în evidență printr-o denivelare bruscă de 200-400 m, întreruptă adeseori de unele văi largi care pătrund adânc în munte. Poala nordică a muntelui este înconjurată de orașul Brașov și de zona sa industrială
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
nivelul Poienii Brașov și al Munților Predealului situate la altitudini în jur de 1.000 m se înregistrează temperaturi medii anuale de 4°-6°C (4,9°C la Predeal și 5,8°C la Poiana Brașov). La poale, spre Depresiunea Brașov temperaturile medii anuale ajung la 6—8°C (7,8°C la Brașov). Pe culmile înalte, luna cea mai rece a anului este februarie (-6°C...—8°C) și ianuarie (-5°C) la nivelul Poienii Brașov, Predealului și poalelor
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
7,8°C la Brașov). Pe culmile înalte, luna cea mai rece a anului este februarie (-6°C...—8°C) și ianuarie (-5°C) la nivelul Poienii Brașov, Predealului și poalelor muntelui. Iarna se produc frecvente inversiuni de temperatură, în Depresiunea Brașov înregistrându-se temperaturi mai scăzute decît pe rama montană înconjurătoare. În acest interval înălțimile muntoase de peste 1 000 m se situează frecvent deasupra stratului de inversiune, beneficiind de o luminozitate mai mare. Inversiunile de temperatură sunt însoțite de persistența
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
decît pe rama montană înconjurătoare. În acest interval înălțimile muntoase de peste 1 000 m se situează frecvent deasupra stratului de inversiune, beneficiind de o luminozitate mai mare. Inversiunile de temperatură sunt însoțite de persistența mai îndelungată a ceții pe fundul depresiunii. Adeseori, când Depresiunea Bârsei este acoperită de ceață, în Poiana Brașov soarele strălucește din plin și aerul este mult mai cald. Scăderea temperaturii sub 0°C este însoțită de apariția fenomenelor de îngheț și de căderea precipitațiilor sub formă de
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]