6,256 matches
-
a vieții și civilizației unei comunități etnice, apare în secolele XVIII-XIX, sub influența filosofiei germane a timpului, dar preocupările de cunoaștere a caracterului popoarelor se regăsesc încă în antichitatea greacă. În formă modernă, etnografia s-a ocupat inițial cu studiul descriptiv al popoarelor zise primitive sau aliterate, căutând să pună în evidență caracteristicile lor, diferite față de popoarele așa-zis evoluate sau dezvoltate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, etnografii au început să studieze propria lor societate. Dincolo de controversele privind statutul etnografiei
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
construcțiilor teoretice, impreciziile sale au drept consecință definirea relativă a termenilor. Din această cauză, spune Mărginean, este nevoie de formalizare în științele socio-umane. În acord cu obiectivele cercetărilor, Fawcett și Downs (1992) identifică trei tipuri de teorii: teorii empirice sau descriptive, teorii explicative, bazate pe analize corelaționale, și teorii predicative (ce presupun cercetări experimentale). Există, după Lazăr Vlăsceanu, patru clase de elemente ale metodologiei: a. enunțurile teoretice fundamentale admise ca referințe pentru structura paradigmatică a unei teorii și convertite în principii
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
legile științifice reprezintă aproximări ale oamenilor de știință referitor la natura înconjurătoare și au fost identificate de cercetători de-a lungul secolelor. Este important de arătat că legile științifice nu pot controla natura sau universul. Deci legile naturii sunt afirmații descriptive. Ele sunt diferite de legile civile sau juridice care sunt prescriptive, adică indică cum trebuie să se comporte oamenii. ELABORAREA TEORIEI ȘTIINȚIFICE Teoria științifică reprezintă o listă de postulate și atribute științifice de obicei specificând existenta, relații de legătură și
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
și participarea la congrese sunt surse de teme de cercetare. Exista două mari tipuri de teme de cercetare care corespund la două mari categorii de studii: Obiectivul proiectului poate fi descrierea distribuției caracteristicilor unei populații. Este vorba de un studiu descriptiv. Nu există ipoteza. Dacă intenția este de a emite o judecată asupra unei posibile relații între diferiți factori studiați, atunci problema de cercetat este fundamentată pe o ipoteză. Este vorba de un studiu analitic. Temele de cercetare și ipoteza sunt
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
și ale celor "marginale" sau hibride. În vara aceluiași an, Asociația pentru literatură generală și comparată din România a organizat la Alba-Iulia un colocviu în jurul noțiunii de "istorie literară", pornind, cu siguranță, și de la valul istoriilor locale ale literaturii − prescriptive, descriptive, contestate sau aclamate, parcelare sau generale, oricum ar fi ele − din ultimii ani. O încercare de a realiza un bilanț local, după 20 de ani? O reevaluare a "ramei" în care pânza care se țese nu pare a fi cea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
percepție nonintențională a vedea, a auzi, a simți 110 participă la structuri sintactice reorganizate, în care selectează un argument subiect și un argument obiect direct cu trăsătura [+Animat] și al treilea constituent, cu mai multe realizări, interpretat ca predicat secundar descriptiv (engl. depictive)111. Predicația secundară (supărat, cântând) descrie o stare temporară a argumentului din poziția obiectului direct al verbului matricial: L-am văzut [[pe Ion]OD supărat ]. L-am auzit [[pe Ion]OD cântând la pian] . Poziția predicatului secundar (PS
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
autodistrugere. Însă mai există o cale prin care produsele artei pot fi interpretate ca produse globale uniforme ce stimulează fragmentarea culturală. În acest cotext, rolul ontologiei nu va fi cel de a explica obiectele artei și realitea lor în mod descriptiv, ci le va supune unor norme care vor reglementa inferențele la nivel cognitiv și observațiile la nivel perceptiv. Cercetarea ontologică a operei de artă presupune un paradox metodologic. În timp ce ontologia artei presupune investigarea tipului de entitate al operei, a instanțelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu cădea în cercetarea obiectului operei independent și nu laolaltă cu reprezentările sale. De aceea, este necesară o abordare metafizică a entității. Din acest punct de vedere entitatea artei va fi mereu cuprinsă între două tipuri de analiză: prin metafizica descriptivă putem descrie structuri actuale ale gândului nostru despre arte, iar prin metafizica revizionară interogăm obiectul artei ca lucru în sine. Pentru că opera de artă prezintă un statul relativ într-o relație continuă cu al său contemplator, nu putem decât să
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ale gândului nostru despre arte, iar prin metafizica revizionară interogăm obiectul artei ca lucru în sine. Pentru că opera de artă prezintă un statul relativ într-o relație continuă cu al său contemplator, nu putem decât să încercăm o introspecție ontologică descriptivă, dar și revizionară, în măsura în care prin prima putem stabili principiile prime ale operei și putem trasa direcția de cercetare, iar prin a doua să explicăm dihotomia exprimată de obiectul artei. Ontologia ingardiană descrie structurile realității/realului, ceea ce pentru o ontologie a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fără să fie operă de artă, un artefact are proprietatea formală, dar nu este o operă de artă. Prin urmare, opera de artă cuprinde mai multe proprietăți. Acest lucru demonstrează că proprietățiile tradiționale ale artei nu pot oferi o definiție descriptivă artei. Fiecare proprietate a artei se află într-o relație complexă cu științele ca ontologia, epistemologia etc. Astfel, o definiție cuprinzătoare a artei va rămâne deschisă și se va interfera cu toate științele suportând modificări la nivelul percepției: "o operă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
plecă de la ideea de creație și artist. Adusă în existență opera de artă devine un obiect auto-suficient ce prezintă o unitate supusă schematizării. Datorită naturii sale cumulative opera prezintă o istoricitate și un proces constructiv, prin care devine un obiect descriptiv supus unui proces de diferențiere temporal și spațial. Cu ajutorul subiectului se poate face o distincție între artele spațiale și temporale. În timp ce timpul este înțeles ca subiectiv și interior, spațiul este înțeles ca obiectiv și exterior: această dualitate a dus la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
jocului liber al creației. Libertatea artei, redată de creația artistică, are la bază ideile de mythos 27, ludus și logos ce sunt văzute ca forțe de acțiune în zona arbitrarului artei. Relația dintre cei trei termeni este centripetă și centrifugă, descriptivă pentru impulsul spiritual al omului. 4.1. Mythos și actul liber al creației Arta are la bază ideea de mit. Toate culturile mari s-au format pornind de la o anumită mitologie. Atunci când mitologiile însemnate ale istoriei sunt prea îndepărtate, omul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin natură, Kant înțelege natura suprasensibilă care nu poate fi experimentată sau supusă regulilor experienței. Creativitatea nu dispune de reguli determinate, ea are o existență incomprehensibilă. Creativitatea poate fi explicată prin inexplicabilitatea creativității. Noțiunea de creație dispune de anumite caracteristici descriptive, empirice sau apriorice. În acest sens, pentru Aristotel a crea înseamnă a oferi formă materiei, în timp ce pentru Nietzsche procesul de creație este o expresie a voinței de putere. Pentru a înțelege creația plecând de la noțiunea de frumos, trebuie să vedem
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
un rol principal în folosirea oximoronului pentru oferirea unor imagini neutre dar cu efect. Dar oximoronul este prezent și în pictură, de exemplu în F. Goya - Bătrânele sau timpul unde sentimentul exprimat este ironia satirică. Apoi, parafraza desemnează o expresie descriptivă ce acționează prin înlocuirea unui obiect sau a unei persoane cu atributele sale. Obiectele de artă dobândesc prin parafrază o descriere atributivă indirectă. O analogie vizuală a acestui trop necesită acțiunea și atributele simbolurilor acțiunii să fie înțelese astfel în cadrul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de obiectul real devin suport pentru calitățile picturii, ele determinând reprezentarea, expresivitatea și simbolistica. Prin urmare, calitățile picturii nu pot fi contingente; de exemplu, dacă vorbim despre pictura Dante și Virgiliu în infern ca reprezentând doi pescari producem o incoerență descriptivă. Totodată, folosirea altor culori sau materiale în determinarea picturii lui Delacroix ar duce la identificarea unei alte picturi, diferită de Dante și Virgiliu în infern. De aceea identitatea unei picturi este dată de modalitatea elementelor constituente picturii. Termenul de "pictură
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau figuri de stil. Filmul devine spațiul unei narativități unde fantasticul, mitul sau misticul au loc, elemente față de care subiectul aduce un raport în a le determina existența. Acest raport poate fi înțeles prin angajarea imaginației în elementele și simbolurile descriptive ale reprezentării filmului. Din acest punct de vedere, putem vorbi de o ontologie nominalistă. Nu există nicio lume reală primară pe care ulterior am supus-o la diferite tipuri de reprezentare. Mai degrabă, are mai mult sens să vorbim de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poate să existe decât prin intermediul actului. Realitatea sa constă în realitatea potențială a actului reprezentării. Stratul aspectelor vizuale face posibilă reconstrucția realității prin intermediul tehnicilor artei cinematografice. Studiul reprezentării duce la identificarea termenilor de realism și obiectivitate, ce intră în rolul descriptiv al filmului ca operă de artă. Totodată, filmul este determinat și de percepția sau de construcția semnificației unei imagini ce conduc la realizarea unei lumii cinematografice. Cu alte cuvinte, prin stratului semnificației obținem identificarea obiectului reprezentat cu obiectul real. Realitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
simbolic moșia Rămurenilor, conacul familiei Sumariotis. Acesta e spațiul unde se perindă personaje cu destine ce se încrucișează, între care Vincent Renda (prin intermediul căruia Z. își exprimă aspirația de a scrie „o carte totodată sentimentală și cinică, brutală și subtilă, descriptivă și dinamică”), Zulnia Balasam, Marie-Rose și Iorgu Sumariotis, patriarhul locului. Incursiunile în biografiile protagoniștilor, ca și descrierile minuțioase de întâmplări și cadre imprimă tetralogiei un caracter balzacian, cu forța dată de documentul uman și social. Coordonate temporale precise marchează firul
ZARIFOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
lemn. Apropierile și depărtările sunt figurate printr-o țesătură de linii perfect delimitate de umbră și lumină în planul apropiat și topite în fundal prin intersecția cu liniile care sugerează atmosfera. Lucrarea, din punct de vedere plastic, este mai mult descriptivă, apropiată mai degrabă de un clișeu fotografic (Fig. 11). În tehnica pointe sèche (vârf uscat) sau a punctului rece, linia este fină, cu trasee destul de libere, cu subțirimi de la volatil la viguros dar cea mai pregnantă trăsătură este fără îndoială
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
după Simon, din următoarele etape: identificarea problemei; conceperea unor soluții pe baza informațiilor deținute; selecția unei soluții satisfăcătoare din cele posibile. Această teorie are însă o serie de deficiențe care o fac inutilizabilă în practică: este un model static și descriptiv, care explică comportamentul întreprinderii în exclusivitate pe seama cadrului organizatoric intern, fără a lua în considerare influențele mediului extern. Mai mult decât atât, firma behavioristă nu are un comportament strategic; deciziile luate au în vedere doar realizarea unor obiective pe termen
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
varietate de sisteme (naturale, tehnice, sociale, economice etc.). În ceea ce privește întreprinderea, această teorie se ocupă de structura și politicile generale ale firmei considerate ca un tot. Ea nu încearcă să dea o rezolvare de o manieră optimală problemelor; este mai degrabă descriptivă decât normativă, mai degrabă savantă și deductivă decât empirică. Ea are drept scop perfecționarea mijloacelor de analiză și de cunoaștere, și nu atât elaborarea de principii. Structura sistemului este reprezentată de ansamblul relațiilor neîntâmplătoare ce leagă atât părțile între ele
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
parametri pentru compararea modelelor între ele: eroarea medie pătratică a estimației: eroarea medie pătratică procentuală a estimației. În ceea ce privește ultima fază (utilizarea modelului), vom spune că există trei aspecte principale care pot fi identificate în folosirea unui model econometric: un aspect descriptiv, care privește surprinderea de către model a esenței fenomenului sau procesului studiat; un aspect predictiv, care se referă la utilizarea modelului pentru a prognoza valorile viitoare ale unor variabile economice; un aspect normativ, care se referă la capacitatea modelelor econometrice de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
să căutăm modele generale de comportament, o idee acceptată de un număr mare de specialiști în științe sociale (deși, cu siguranță, nu de toți)2. Al doilea mod în care este analizată raționalitatea în realism este mai curând prescriptiv decât descriptiv - nu că oamenii de stat se vor comporta cu necesitate rațional, ci că așa ar trebui să facă pentru a-și urmări interesele. Cu alte cuvinte, dacă decidenții vor să conteze în politica internațională, ei trebuie să-și mobilizeze rațional
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale acestor spații verzi (după A.F. Iliescu, 2003). Formarea arhitecților peisagiști presupune cunoașterea aspectelor de cultură artistică, cu referire la: Istoria arhitecturii, Istoria artelor vizuale, Estetica, precum și o temeinică pregătire pentru conceperea și reprezentarea elementelor care compun peisajul (Geometrie descriptivă, Perspective, Desen și compoziție), dar și studiul disciplinelor de bază (Teoria arhitecturii peisajului, Istoria artei grădinilor, Proiectarea peisajelor, Construirea, îngrijirea și restaurarea peisajelor etc.). La acestea trebuie adăugate și cunoștințele privind aspectele generale ale următoarelor științe: Arboricultură, Botanică, Geografie fizică
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
conducătorului, trăsăturile de personalitate, relațiile de influență, orientarea cognitivă versus orientarea emoțională, orientarea individuală versus orientarea de grup, accentul pus pe Ego versus accentul pus pe interesele colective. De asemenea, definițiile variază prin modul în care sunt, după natura lor, descriptive sau normative și prin accentul relativ pus pe stilurile comportamentale (Den Hartog, Koopman, 2001, p. 166). # La toate acestea se adaugă diferențierile între modul de abordare a conducerii în interiorul unor discipline psihologice. Astfel, psihologia cibernetică insistă asupra altor note definitorii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]