3,459 matches
-
invariabil, nouă, colegilor lui, cu „dumneavoastră“ și „domnule“. Formula era neobișnuită între tineri de aceeași vârstă, între colegi, și suna straniu. Pe mine, în orice caz, în totul personajul mă intriga, mai ales din clipa în care am crezut că deslușesc, în comportarea lui ostentativ deferentă și apăsat ceremonioasă, un dedesubt de maliție. Drept care l-am atacat odată frontal: — Ce tot ne iei cu dumneavoastră, îți bați joc de noi? A protestat într un fel care m-a convins că nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
obstinată strădanie de-a face loc gol în jurul său. Va fi fiind, probabil, și destul adevăr în nesfârșitele rechizitorii întocmite de Goma colegilor săi scriitori, din țară, din exil sau de oriunde, și poate că va reuși odată cineva să deslușească limpede ce e realitate și ce e închipuire în afirmațiile lui acuzatoare, ce este învinuire întemeiată sau numai bănuială fără putință de confirmare. Dar până atunci, asistăm la autosurparea galopantă a unui prestigiu, nefericit efect al abandonării în voia pornirilor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
afirmă că și-a vândut acțiunile ce le avea de la alte două societăți (AVÂNȚI și ODDA). Stiind-o pe Dana Maria Barb o femeie mediocra din punct de vedere intelectual, chiar prostuța, fără calități de om de afaceri (amoroase, da), deslușim răspunsul la averea impresionantă pe care o declară; este unul din paravanele afacerilor fratelui său Adrian, care "lucrează" la fel ca și tatăl său, Marin, așa cum și-a trecut averea pe numele rudelor, la Tărtășești. {și de ce să nu credem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
darul de a marca cea mai importantă parte a creației sale lirice. Febra comentariilor s-a stins odată cu încetarea ultimelor acorduri jubiliare (puține, totuși) ale anului Eminescu, dar cercetarea lor a continuat în demersurile temeinice ale unor oameni interesați a desluși aici adevărul, nu atât din litera scrisă, cât din subtextualitatea ei. Între aceștia, Dan C. Mihăilescu, eseist din stirpea celor mai rafinați pe care i-a dat literatura noastră în ultimele decenii, critic literar cu o fină pătrundere în mecanismele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aplicate pe teme alese, făcând, dincolo de o prestație exegetică propriu-zisă, și o frumoasă activitate de popularizare a vieții și operei poetului, atât de puțin cunoscute, de altfel, azi în masa cititorilor pe care școala îi învață atât de puțin să deslușească sensurile ideatice ale operelor de artă, în schimb atât de mult să urmărerască laturile tehnice ale exprimării artistice. Ștefan Ion Ghilimescu este un critic cu mult bun simț, cu o doză de insinuată ironie, ce înțelege că demersul exegetic azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bunăoară, ce mașinărie științifică de proporții au pus în mișcare germanii pentru realizarea unei monumentale serii de Opere Goethe; sau rușii cu un Institut de cercetări Pușkin etc.), face trimiterea la textul scrierilor eminesciene, la contextul producerii lor, "încercând a desluși credibil omul și epoca", pentru a ajunge la un Eminescu "eliberat de clișee, ieșit din staza religioasă", el trebuind să intereseze azi "ca scriitor viu", ca prezență "dinamică" în actualitatea literară". Întrebarea, deloc retorică: Ce facem cu/din Eminescu?, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mișcare, adică spre o veșnicie care se poate autoneînnoi perpetuu prin infuzarea cu viață". Dar concluzia este că "cele două temporalități, cele două formule existențiale sunt ireductibile una la cealaltă". George Popa pune o întrebare cel puțin incitantă, căutând a desluși opțiunea poetului însuși, a lui Eminescu, în acest caz și detaliind semnificațiile punctelor de interferență a celor două forme de temporalitate constată că "balanța dintre imanent și transcendent, dintre uman și suprafiresc înclină către sfera omenească", așa încât poemul Luceafărul apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de simboluri și, desigur, o relație specifică între ele". De-acum se simte "artistul", se simte "detașarea lui de nimicurile vieții", e "în fașă" aici, "atitudinea hiperionică". Astfel e de părere exegetul "eminescianismul explodează". Ce înseamnă acest eminescianism? El se deslușește din faptul că "Eminescu silește limba română să primească marile viziuni, miturile, conceptele esențiale și să le traducă în figurație lirică formidabilă chiar și în poemele lui demonstrative, didactice". Privită în ansamblul ei, lirica eminesciană e definită "în termenii unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înțelegere pentru destinul respectivei părți a României tocmai publicistica eminesciană, în care viziunea gazetarului ("argumentele minții de laser a lui Eminescu") asupra strategiei politice a puterilor din jur, nu străine de interese locale, dinlăuntrul țării ("vechea maladie a discordiei mioritice"), deslușește rolul strategic, geopolitic, important pe care l-a jucat de-a lungul vremurilor, fiind mereu dislocată din matca sa națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să fie! Multă lume va pune evenimentele din aceste zile pe seama crizei financiare fără precedent pe care o traversăm. Nimic mai fals. Scandalul în care a fost târâtă echipa-fanion a Bacăului are, din nefericire, cu totul alte conotații. A le desluși e inutil fiindcă, nu-i așa?, dacă te bagi în troacă te mănâncă porcii. Rămâne doar întrebarea: vă place ce-ați făcut, domnilor ? 5 IUNIE S-a terminat: FCM Bacău - Dunărea Galați 0-3 ! Anunțul făcut vineri de președintele Relu Damian
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
se orientează spre o activitate sau alta este semn că anumite forțe sînt pe cale de a se manifesta: " Cred că observarea continuă și atentă a intereselor copilăriei este singurul mijloc prin care adultul poate pătrunde în viața copilului și poate desluși pentru ce activitate este pregătit acesta și cărei discipline școlare i se poate dedica cu mai multă promptitudine și progres" (10, p. 195). Astfel înțeles, interesul n-are nevoie de un stimulent extern; deși privește un obiect, nu acesta deșteaptă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
exterior. Să rămâi singur - doar tu și scornelile tale. Să te simți bine scriind. Senzație identică plonjatului într-un puț, unde începi să interceptezi voci care vin din trecut. Voci care răsar din toate părțile și în ele începi să deslușești un început de sens. Asceții se izolau în peșteri, deprivare senzorială se chema ceea ce făceau ei, până când începeau să audă vocile astea. Îmi zicea cineva că, dacă s-ar duce în Tibet și ar sta în căldura aia, cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și se desfac, cu ajutorul corespondențelor, rapoartelor, circularelor, ordinelor de zi, al foilor matricole și al memoriilor ofițerești, des tinele acestei omeniri valide, pândite de Zeul sângeros. M-am Întâlnit adesea după război cu generalul Costandache În aceleași preocupări de a desluși „filozofia“ războiului trecut din vraful documentelor publicate și al amintirilor comandanților și participanților la marile lui evenimente și lupte terestre și navale. În special cartea lui Jean de Pierrefeu G.Q.G. (Grand Quartier Général) ne um plea de admirație
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai înțelept, mai împăcat, mai liniștit. Nero stă ceasuri întregi nemișcat, ca un sfinx, în pragul casei și se uită atent într-un punct îndepărtat, numai de el știut. Sunt sigur că atunci el se gândește la ceva anume și deslușește răspunsul la tot soiul de chestii complicate cărora nici eu, nici alți băieți nu le dăm de capăt. Păcat că nu poate să vorbească. Dacă ar vorbi, ar avea multe de spus. În fiecare zi, și dimineața, și seara, Nero
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu mine grijulii toți, parcă aș fi un vas delicat de porțelan. Câțiva medici mă examinează și apoi își dau cu părerea despre starea sănătății mele: și ei se adresează în șoaptă părinților mei, iar eu îmi dau silința să deslușesc cuvintele lor. Durerea de cap sporește, febra crește și ea, încep să delirez. Înțeleg doar frânturi din diagnosticul medicilor: grav, accident cerebral, trebuie să-l transferăm la spitalul regional, o intervenție chirurgicală... Mama izbucnește în lacrimi, tata își frământă mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tărâmul ăsta dintre cer și pământ e sau nu tărâmul cuiva, e sau nu locuit de cineva. O mie de întrebări îmi sfredelesc creierul. Într-un târziu, îmi zic să nu mă mai frământ zadarnic, fiindcă n-am cum să deslușesc răspuns la atâtea întrebări încuietoare și cel mai înțelept e să las lucrurile în voie, să aștept să vină de la sine răspunsurile. Drept care, ascultând de primul impuls (cu mentalitatea de pământean, pe care, iată, n-am pierdut-o definitiv), decid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
amenințătoare. Ies din adăpostul meu și observ că e noapte, așadar se lasă noaptea și peste aceste ținuturi de sus. Mai constat ceva, cu plăcere: că privirea mi s-a întărit. Acum îmi stă în putere să văd perfect, înainte deslușeam mai cu seamă sunetele: zăresc, bunăoară, ceva mai departe, niște umbre, par călare, care aleargă după o altă umbră, gata-gata s-o încolțească și s-o prindă. Apoi ceata urmăritorilor se pierde pe urmele celui aflat singur și în primejdie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și de vestea că și pe tine te-a întărit Dumnezeu și reziști acolo. Muncesc și eu, muncesc și copiii ca să ne câștigăm pâinea. Îți scriu ca să te întreb ce să fac?, eu mă frământ noapte de noapte și nu deslușesc răspuns. În vara asta, Vlad urmează să dea examen la facultate și nu poate din cauza dosarului. Ar trebui să divorțăm formal sau, dacă nu, să caut o familie „fără pete“, care să-l înfieze. Spune-mi tu ce și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
le dăduse semnalul, prin intermediul Monicăi. N-a apucat să-i vorbească decât în ultima recreație. Până atunci, în timpul orei de rusă, ca și a celei de chimie, matematică ori desen, l-a privit cu coada ochiului pe Stan, căutând să deslușească, din felul cum se exterioriza acesta, dacă fusese anunțat și el sau nu. N-a reușit să-și dea seama: Stan era liniștit, nimic nu se putea citi pe obrazul său. -Aș vrea să ne întâlnim după ore, am ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că tata divorțase nu doar formal, ci chiar avea acum pe altcineva, o doctoriță tânără pe care o cunoscuse în regiunea aceea unde era deportat... Victor suferea în tăcere și în nopțile lungi, când nu izbutea să adoarmă, căuta să deslușească o ieșire din situația aceasta complicată. Trebuia neapărat să întreprindă ceva, să nu se lase în voia soartei, nepăsător și leneș, leneș la trup, leneș la suflet. Își promisese că se va împotrivi, își promisese că va lupta. De curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
oricine. A fost trimis odată un salvator, un fel de medic care, cu prețul vieții lui, a cercetat bolnavul, a stabilit boala și a stabilit remediul, rețeta de urmat. Chiar dacă ne-am propune, n-am fi în stare noi să deslușim soluția, să mântuim pământul. Rolurile noastre sunt mai mici și sunt precis fixate, nu avem cum să ieșim din ele: noi suntem martorii, noi suntem cei care văd, cei care înțeleg, avem calitatea că nu suntem orbi, ca atâția dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
egală: -Eu nu aprob o asemenea atitudine și nu am cum să particip la asemenea revoltă, iese total din canon, din marele proiect de care ascult... Pauză studiată, apoi continuă: -Dar tu, Veniamin, tu sfătuiește-te cu Truman. Împreună veți desluși ce e mai bine să faceți. Am învățat să-l citesc pe înger: ori de câte ori voiește să mă ajute, dar nu-și permite să se amestece direct, mă trimite la condor. La fel și de data aceasta. Lazarus se retrage pretextând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui Gârmoci chiolhanul de la care el fusese exclus. Futu-i mama lui de bou, el stă la răcoare, la o berică rece și la mititei, cu curvele, iar eu..., își zicea Fanache în gând, dar pe obrazul lui nu se deslușea nimic din gândul otrăvit. Șefii orășelului Serenite s-au urcat într-o mașină și s-au dus la locul faptei. Îi însoțeau, în remorca unui camion, directorul liceului, profesorul de latină, elevul care descoperise îngerul și un detașament de milițieni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Într-una din nopțile albe, care nu mai erau ceva neobișnuit în viața lui, tovarășul Cameniță a hotărât că trebuie s-o rupă definitiv cu trecutul. Până în zori s-a frâmântat în patul prea larg pentru el singur, fără să deslușească în ce fel s-ar putea pune în practică decizia lui radicală. (De câțiva ani, tovarășul Cameniță trăia ca un pustnic, tovarășa Cameniță, simțind că se apropie sfârșitul tinereții, sătulă și de bădărăniile soțului, pe atunci tovarășul Cameniță încă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu mai rămăsese din oraș, nimic nu scăpase de prăpăd. Doar o întindere nemăsurată de apă indiferentă, fără memorie. Apoi, s-a zărit în depărtare ceva ca o licărire, un punct care a prins să crească. Curând, s-a putut desluși că era un om care stătea agățat pe un soi de plută improvizată din acoperișul unei case. Omul acela era tovarășul Cameniță. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis despre sfârșitul orășelului Serenite. 26 TC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]