4,618 matches
-
tonul său apodictic și ireductibil - că misterul nu e comod, te neliniștește. Dar dacă misterul ar fi absent, neliniștea metafizică a cunoașterii ar dispărea și omul ar deveni mineral. Funcția pozitivă a misterului este incitația spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect și mister se datorește nu numai intelectului, vocațional, ci și misterului. Trebuie să recunoaștem că suntem tâmpiți...” 1 Când asumă acest exercițiu de umilință, omul poate fi înțeles ca mister apofatic, purtând amprenta iconică a Dumnezeirii. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
popoare” era legitimată prin recurs la izvoarele patristice. Sfidarea bunului-simț a făcut din omiletica de tip monastic o feudă pentru ecumenismul stângist (altminteri, profund costisitor). Citarea trunchiată din operele unor autori ca Vasile cel Mare sau Ioan Casian a putut dezlega atacul împotriva pieței concurențiale, favorizând ideea centralismului dirijist în economie și - astfel - demisia responsabilității individuale 1. În fine, uzul inept al Scripturilor a negat - în plin contrasens exegetic - achizițiile indispensabile ale civilizației europene, fie că vorbim despre elogiul libertății, inviolabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din Brățara nopților, XII, pune Într-o grăitoare relație această așteptare / provocare a răspunsului, cu actul convocării tuturor semnelor universului În poem, dinspre cele patru puncte cardinale, Întru realizarea marii sărbători cosmice: Cheamă de la apus Împărțitorul de semne, Cine să dezlege inscripțiile cometelor pe copacul văzduhului? Cheamă de la răsărit trîmbițele incendiilor [...] Cheamă de la miază-zi armatele albastre ale fluviilor Fundele de nisip Înfloresc pe sînii de golfuri Și un glas farmecă valurile ca șerpii Cheamă de la miază-noapte pădurile de viscol [...] Cheamă furtunile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
foc cu o brichetă) și, la rândul lui, să se exprime conform glosarului. Este capabil să execute acțiunile exprimate prin 600 de fraze (așadar, mult mai multe), care îi cer, de exemplu, să pună o cheie în frigider, să-și dezlege șireturile, să se descalțe. Pentru mai multe detalii Gardner, A.; Gardner, B., „Teaching Sign Language to a Chimpanzee”, Science, nr. 165, 1969, pp. 664-672. Lawikk-Goodall, J., Les Chimpanzés et moi, Stock (ed. americană originală, 1970), Paris, 1971. Premack, A.J.
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
se îngrijește de aplicarea legilor. Critici feministe:xe "„feminist" Neutralitatea de gen a individului liberal nu este altceva decât masculinitate axe "„masculinitate" universalizată (experiența și nevoile bărbătești extinse la ambele sexe). Individul teoriei liberale este gata crescut, este adult sănătos, dezlegat de obligații față de îngrijireaxe "„îngrijire" altora 21, este independent și autosuficient și, în mare măsură, destrupat. Sarcina, nașterea și hrănirea naturală a copiilor desigur că nu sunt „neutre la gen” și nu pot fi încadrate în conceptul universal de „concediu
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
va atinge se va simți turbat: Nici viermii În mormîntu-ți nu vor afla mîncare, Că vor muri d-otravă din trupu-ți veninat” El vestește descărcările apocaliptice din blestemele argheziene. Poezia este, aici, mai convingătoare pentru că imaginația este mai inventivă, mai dezlegată de clișee. În negație, imaginarul heliadesc este mai bine legat de viața materiei. Partea „infernală”, „fatală” a existenței este stimulatoare pentru poezia lui. Peisajele adorației sînt mai uscate. Nu-i fără interes să vedem cum se succed aceste accente În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
am putea explica erezia lingvistică a lui Heliade. Întoarcerea la izvoarele latine este o Întoarcere la starea de plenitudine și puritate a spiritului din preajma Omnipotenței. În Sfînta cetate, care după unii comentatori ar fi o Încheiere a poemului Anatolidei, Heliade dezleagă din nou fantezia lui aeriană. Cetatea ideală, rezidență a Mirelui-popol, este o „tindă cerească” ce unește tot ceea ce are mai pur materia și tot ceea ce fabrică mai curat și mai Înalt spiritul uman. Orgia de pietre prețioase, de arbori fructidori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
paloare, cald și rece, o senzație de greutate și o ’Senzație de eliberare corporală: „În brațe n-am nimica și parcă am ceva, ................................................... Că uite, mă vezi mamă, așa se-ncrucișă...” Imaginile sugerează nașterea unei forțe necunoscute ce tinde să dezlege trupul de legăturile lui terestre: „Ah! inima-mi zvîcnește! Și zboară de la mine! ......................................................... Și tremur de nesațiu și ochii-mi văpăiază”, aducînd o stare de voluptate și de durere („un dor nespus m-apucă și plîng, măicuță, plîng”). Poate acestea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
foc sînt imagini ale intensității. O intensitate provocată de o energie imaterială și desfășurată Într-un regim de neliniște voluptuoasă, de nelămurită seducție. Imaginile citate sînt, totodată, imagini purificatoare. Energia lor este ascensională, aeriană, prefigurînd trecerea În alt regim psihic. Dezlegat de alte obligații, discursul erotic este aici mai pur și, prin aceasta, mai profund. Discursul se tulbură din nou În poemele ulterioare. La o mireasă (1844) preamărește, Încă o dată, „virtutea matronală”, noțiune ce va reveni și În alte poeme. În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a spiritului creator. Gr. Alexandrescu lucrează, ca mai toți contemporanii săi, În mai multe registre. Cu o condiție: registrul (tema, imaginea, tonul, stilul) să aibă un anumit prestigiu literar. Luăm cazul spațiului imaginar: spațiul ocrotitor, acela ce eliberează fantezia și dezleagă limba. Fabulistul nu se oprește, nici el, la un singur peisaj, după cum nu are preferință pentru o categorie anumită de elemente din lumea materială. În mentalitatea estetică a epocii obiectele În starea lor primar materială n-au valoare poetică. Există
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de răutatea lumii. Dintre poeții de la 1840, Grigore Alexandrescu este cel mai consecvent cîntăreț al acestei teme. Tristețea, În vecinătatea zidurilor Înnegrite de vreme, este reconfortantă („Al meu suflat se-nalță pe aripi d-un foc sfînt” - Miezul nopții). Durerea dezleagă energiile sufletului, tăcerea, jalea fac să vibreze coarda cea mai fină a lirei: „Tot e tăcut și jalnic, Însă așa cum ești Singură porți povara mărirei românești, TÎrgoviște căzută! poetul Întristat Coloare variate În sînu-ți a aflat...” Tot aici se află
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aromele de pe țărmuri participă la realizarea acestui leac pentru melancolie. Un leac care este, totodată, un excitant pentru fantezie, un narcotic care produce acea stare de beție a ființei, regimul favorabil al sublimului. Agentul ei principal este privirea. Ca să se dezlege farmecul lucrurilor, ca dulceața lor magică să vină și să cuprindă ființa poetului, În fine, pentru ca acest proces de drogare („răpire”) să se producă, trebuie ca vederea să pătrundă obiectele și să se uimească. A se-ncînta, a se uimi, a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a trimis fiul pe pământ și a trebuit să asiste la răstignirea lui? Întoarce-te acasă liniștit. Îi venea să plângă. Se întoarse brusc, își acoperi ochii cu mîinile ca și cum ar fi vrut să nu-l podidească lacrimile, și plecă. Dezlegat parcă de orice grijă, ca un cerșetor care, spre ghinionul lui, își pierduse traista cu bucate de căpătat și nu știe cui să se adreseze. Caterina ghicise motivul ce-i îmboldise bărbatul să iasă atât de grabnic. Avusese chiar intenția
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
placul tău. Germania nu este patria lui Gutenberg 45? Mulțumesc fra' Tommaso, chiar și în conversație dovedești a fi un mare om. Nu se vorbește în zadar despre tine. De data asta vorbise Rudolf von Bunau din Meissen, mândria îi dezlegase limba: acel pușcăriaș avea ceva de vrăjitor. Nu își dăduseră seama că petrecuseră împreună trei ceasuri abordând mai multe subiecte, oprindu-se, de pildă, și asupra locurilor din Țara Sfântă: Tommaso, fără să fi fost acolo vreodată, vorbea ca și cum i-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
călcâie. Apoi se apropiară : — Acum ai să taci... ai să taci... Bătrânul se târa, înspăimântat. Se simți, deodată, săltat de subțiori și proptit pe picioare. Vocile se adunau iarăși într-una singură, care îl mâna din spate. — Mergi... ești liber... dezleagă-te... Bătrânul împletici câțiva pași, se lovi de perete, își duse mâna la obraz și degetele i se încleiară în sudoarea amestecată cu sânge. Bâjbâi până dădu de pragul ușii. Ieși, împins din urmă de Vocea care respira un aer
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
picătură a căzut după ce a numărat până la un minut. Avea impresia că lucrurile acestea i se întâmplau altcuiva, de parcă picăturile ar fi curs dintr-o streașină. Sufletul se desprinde de trup mai ușor decât sângele de sânge. — Puteți să-l dezlegați, spuse Rada, arătând spre bețiv și repetând spusele altcuiva, de demult. Nu se poate nici măcar ține pe picioare, n-are cum să fugă... Polițistul nu-și ridică ochii din registrul în care oamenii se preschimbau în coduri numerice, mai accentuate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
T.I.", iar în dreapta "Externe"; deasupra acestui cuvânt se citea "...teme", probabil, hârtia fiind sfâșiată, fusese "Interne". Orice alte elemente cădeau în hârtiuțele vârâte în buzunar de Doru. În rezumat, foița conținea această notație: "T.I., Externe." Ioanide, obișnuit pe vremuri să dezlege rebusuri, încercă să puna metodă și căută o serie de cuvinte pentru fiecare inițială. În cele din urmă, avu o lumină: "T.I." putea să însemne "Tudorel Ioanide". Așadar, nota ar fi sunat: "Tudorel Ioanide, Externe". De aci încolo arhitectul nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
substanța lucrurilor, să descopere ceva nou, fiind veritabil pasionat pentru știință, fie și în maniera lui cam naivă, în vreme ce Gonzalv strângea numai bibliografie, cu grija continuă de a găsi pe ceilalți în culpă. Voluptatea lui Conțescu de a dibui și dezlega enigme avea acest rezultat că sugera elevilor cu inteligență mai suplă asociații, care la unul din ei, eseist de mare merit, G. Călinescu luă forma unei adevărate filozofii a naturii. În scurt, maestrul era inferior intelectualicește școlarilor pe care îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se găseau membri ai Mișcării. Familia nici nu-i aproba, nici nu-i dezaproba, precum, pe de altă parte, acești tineri n-arătau nici o inimiciție, nici o diminuare de respect pentru rudele lor de alte concepții. Se părea că tinerii fuseseră dezlegați de familie (ceea ce, firește, nu era adevărat decât doar în mod figurat, în sensul unui instinct) de a miza și pe posibilitatea victoriei mișcării subversive. Cei mai în vârstă spuneau ca maxim de moralitate tinerilor conspiratori: - Treaba voastră, vedeți să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-ar constitui în cazul izbîndei noastre cu ajutorul marilor forțe ale ordinii noi, eu sunt desemnat a fi ministru de externe, ca unul ce am mai multă pregătire intelectuală, Gavrilcea, om strașnic, va fi ministru de interne. (Ioanide: "Acum am dezlegat enigma hârtiuței din cort".) Pasajul de la "Luptăm" până la "Führer-ului" a înlocuit, în ediția a II-a, următorul text eliminat: £comandei asupra oamenilor, simt nevoia imperioasă de a fi un element dintr-un comandament. În America, nu descoperirea ei m-ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și-a revenit. Însă Hergot, care se consultase cu conferențiarul Conțescu, spuse că totul era o interpretare greșită. Conțescu nu-și pierduse graiul niciodată și bâlbâiala trebuie să fi provenit din obosirea centrilor nervoși. Bolnavul tăcuse și, odihnindu-se, se dezlegase la limbă. Încolo, paralizia mâinii persista. Sunt oameni care durează ani de zile după asemenea accidente. Suflețel, vizitîndu-l pe Conțescu, îl surprinsese într-un gest interesant. Acesta se străduia să apuce cu degetele mâinii paralizate dosarul medical, ajutîndu-și mâna bolnavă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mulțimii obediente? Deși sunt fragili, au o forță spirituală care-i înrudește cu zeii și care uneori sfărămă lanțuri. Acolo unde există putere nelegitimă care suprimă libertatea majorității oamenilor prin teroare, există și voci care sparg ziduri, frăng lanțuri și dezleagă popoare. Te-ai aștepta să fie Hercule. Cănd colo, o mănă de om. Istoria recentă a Romăniei cunoaște prea bine scena din Marele inchizitor. Doar că acesta era înlocuit de marele dictator. Comunismului i s-au erodat fundațiile cănd aproape
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
fantastică au scris și istorioare cu peripeții palpitante, dar spre deosebire de senzaționalul din cărțile de aventuri, în care se urmărește soarta eroului, insolitul fantastic țintește dincolo de destinul personajelor. În romanele polițiste eroul este un detectiv, înzestrat cu o inteligență deosebită, care dezleagă misterul crimelor obscure și nu-și permite să facă gafe ca eroii din povestirile fantastice. În ceea ce privește proza de analiză se poate observa că ea are o vechime mai mare decât literatura fantastică. Acesteia din urmă i se oferă instrumente de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se datorește sperieturii pricinuite de hotărârea părinților de a o mărita pentru avere, cu un bărbat pe care nu-l cunoștea, și, firește, nu-l plăcea. Modul în care se manifestă ,,boala’’ este acelea al bârfei dezlănțuite. Eroinei i se dezleagă limba, dând în vileag cele mai spectaculoase ,,secrete’’ din viața locuitorilor mahalalei în care locuiește. Aflând de ,,caz’’, Negoiță se înfățișează la locul cu pricina și se angajează s-o vindece pe tânăra logodnică a lui Ilie Bogasierul de la Bărăție
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cu putință și pierde terenul ferm al exersării ei. Luîndu-se pe ea însăși în proiect, libertatea evoluează către o zonă în care reperele se pierd și la care vorbirea directă nu are acces. Această zonă este singura care poate să dezlege secretul libertății noastre. În această zonă sîntem chemați să răspundem în fața sursei libertății despre felul utilizării ei (capitolul Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea și vina). Această zonă, care dă sens existenței umane, este zona cea mai importantă. Dar pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]