6,113 matches
-
pe pervazul din spatele lunetei, și-și înălță capul ca să se uite la femeie doar atunci când ea îi mărturisi că era o nimfomană, după care uită brusc de asta ca să amintească de Harpic, și în tot acest timp el făcu eforturi disperate să priceapă cum de ajunsese o doamnă așa grasă și în pielea goală - fiindcă lințoliul tot cădea de pe ea -, o doamnă... nu, în mod cert nu o doamnă, ci o femeie... cum de ajunsese o asemenea femeie, având toate simptomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dat, nu-și mai amintea exact dacă dormise acolo sau ajunsese, până la urmă, acasă, adică în apartamentul amicului Gafton, unde avea și el chilia sa de tranzit. Oricum, dormise prost, agitat de vise bizare, cu păsări imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și îl trase spre ea, în ea, adânc, mai adânc, în lava toridă. „Nu te uita, nu mă privi“. Sughița, înăbușit, vindecată, în deșănțarea disperată a înlănțuirii care îl învia și îlsperia și îl vindeca. Încercase, cândva, despresurarea. Ira tocmai revenise dintr-o călătorie, lipsise și el din oraș o vreme, ea a fost bolnavă, el pleca în concediu,pretexte de a rări întâlnirile, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile: doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scria bătrânul despre tangou, dansul de la șold în jos“. Oho, vorbea ca la carte, musiu. Zâmbea nea Gică, avea n-avea chef, îi plăcea jocul. O lua chiar înaintea măscăriciului, să-l provoace. „Cum ziceai, carnavalul este sărbătoarea tristeții? Bucurie disperată, așa ziceai. Nevoia de bucurie este boala lor și bucuria este masca tristeții, așa ziceai? Bucurie dușmănoasă, cu ură, așa ziceai?“ Nu aștepta răspunsul, o ținea înainte nea Gică, nu-i dădea timp lui Tolea nici să răsufle. „Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză, nerușinată, nesătulă, domnind, suverană. Înfometați și spioni și santinele, cenușiul apatiei fără speranță? In această somnolență disperată, se poate întâmpla orice oricui, așa spunea cândva Irina. Nimeni nu scapă de lenta otrăvire și nimeni nu scapă de hazardul lovind pe cine nu te aștepți. Revedea felina lungă și subțire, auzea, în jur, strigătele sălbatice ale mulțimii: Curvoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-a consumat înainte de moartea Virginiei Clemm sau nu e încă subiect de dispută. Poți să le numești paralele sau coincidențe, dar aceste detalii externe sunt mai puțin importante decât adevărul interior al existenței fiecăruia dintre ei. În felul său disperat idiosincratic, fiecare și-a asumat sarcina de a reinventa America. În cronicile și articolele lui critice, Poe a luptat pentru un tip nou de literatură națională, o literatură americană lipsită de influențe englezești sau europene. Opera lui Thoreau reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de viață conjugală alături de Bette, viitorul angajator al lui Tom a cedat, în cele din urmă. Nu în fața unei pasiuni mărunte, ilicite, ci a unei beții delirante, în toată regula, o iubire arzătoare și improbabilă. Iar ambițiosul Dryer, atât de disperat să își expună opera la Dunkel Frères, s-a lăsat sedus de bărbatul îndesat, în vârstă de 50 de ani. Sau poate a fost invers, și Dryer a fost cel care a comis actul de seducție. Indiferent cum, fapta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la ceea ce îi scrisesem. Am stat în casă așteptând să sune telefonul, dar, până la ora nouă, nu s-a petrecut nimic. Chiar dacă hotărâse să amâne convorbirea până după cină, cina trebuie să se fi încheiat până la ora nouă. Un pic disperat, un pic temător, un pic mai mult jenat pentru cât eram de disperat și de temător, mi-am adunat în cele din urmă curajul să formez numărul ei. Nimeni. Robotul s-a cuplat după patru apeluri, dar am închis înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
până la ora nouă, nu s-a petrecut nimic. Chiar dacă hotărâse să amâne convorbirea până după cină, cina trebuie să se fi încheiat până la ora nouă. Un pic disperat, un pic temător, un pic mai mult jenat pentru cât eram de disperat și de temător, mi-am adunat în cele din urmă curajul să formez numărul ei. Nimeni. Robotul s-a cuplat după patru apeluri, dar am închis înainte de semnalul sonor. Același rezultat marți. Același rezultat miercuri. Neștiind ce altceva să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Tom cu ceva care e mai mult decât curiozitate detașată. Tăntălăul nu observă nimic, dar eu încep să mă întreb dacă tânăra aceasta dominatoare, inteligentă, nu este cumva soluția pentru problemele mele. Nu M.F.P.-uri eterice, ci o femeie nemăritată, disperată să pună mâna pe un bărbat. Un buldozer. O tornadă. O muierușcă flămândă, vorbăreață, care îl poate strivi pe băiatul nostru, punându-l cu botul pe labe. Pentru a doua oară în după-amiaza aceea, decid să îmi păstrez ideile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lua în brațe și îl ținea strâns, până i se potoleau lacrimile. Și ea stătea să plângă, dar bunătatea era specialitatea ei și înțelegea că, dintre toți cei care ne aflam în apartament în seara aceea, Rufus era cel mai disperat, cel care avea cea mai mare nevoie de consolare. În timp ce el continua să ne povestească cu glasul lui scăzut, cântat, jamaican, în mintea mea se năștea imaginea cadavrului lui Harry, întins într-un sertar frigorific de la Spitalul Metodist, la doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe robot. Nu știu de câte ori am ascultat mesajul acela împreună cu Tom și cu Honey, dar am derulat banda de destule ori ca să învățăm pe dinafară fiecare propoziție. De fiecare dată când îi auzeam vocea, mi se părea un pic mai disperată, un pic mai tensionată, un pic mai speriată. Vorbea încet, abia ridicând glasul la mai mult de o șoaptă de la început până la sfârșit, dar cuvintele erau atât de ucigătoare, încât aveau impactul unui urlet. Tom. Eu sunt, Rory. Sun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei și le-am găsit, amândouă dezbrăcate peste pături, adormite una în brațele celeilalte. Și s-au trezit? — Nu. Am închis ușa cât am putut de încet și am coborât scara în vârful picioarelor. Ce mă fac? Sunt atât de disperată, că-mi vine să-mi tai venele. Săracul Tony. Pentru prima dată de când m-a părăsit, mă bucur că e mort. Mă bucur că nu mai e ca să vadă... chestia asta oribilă. I-ar fi frânt inima. Fiica lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întrerupți. Acum e gata și cafeaua, așa că nu mai am nici un pretext să vorbesc cu el. Mă întorc la ușă, unde tremură Debbie. —Ei bine? mă întreabă intrigată. —Ei bine ce? îi răspund. Sunt așa de obosită, că am nevoie disperată de două bețe de chibrit ca să-mi țin pleoapele ridicate. Crezi că o să plece devreme pilotul? Sunt frântă și mă deranjează lentilele de contact. —Ai văzut ceva drăguț la clasa întâi? zice Debbie ridicând o sprânceană. — Da, zic dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
da una-două întâlnire cu vedete de la televizor. Ăă... când? — În seara asta. — În seara asta? Mă uit la ceas. E doisprezece fără un sfert. Ora de culcare. E un pic impertinent, nu? Să mă invite așa din scurt. Mă crede disperată? — Mă pregătesc să mă bag în pat, îi spun. Sună promițător. Putem să ne vedem altădată, mă ofer eu, pur și simplu ignorând remarca lui destul de sugestivă. Dacă își închipuie că sunt genul de fată care să iasă în miez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
răzgândesc. Gata. L-am trimis. Nu prea are ce interpreta din mesajul ăsta, nu? Aștept cinci minute. Nici un sunet de la mobilul meu. Vai, nu o să-mi răspundă, nu-i așa? Probabil a șters mesajul meu. Probabil râde de răspunsul meu disperat. Dar nu a fost chiar atât de disperat, nu? Adică nu a fost nici nepoliticos, dar nici chiar genul de mesaj „Urlă disperarea-n mine“. Îmi dau palme. Probabil a trimis mesaj la toată agenda. Probabil a primit o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ce interpreta din mesajul ăsta, nu? Aștept cinci minute. Nici un sunet de la mobilul meu. Vai, nu o să-mi răspundă, nu-i așa? Probabil a șters mesajul meu. Probabil râde de răspunsul meu disperat. Dar nu a fost chiar atât de disperat, nu? Adică nu a fost nici nepoliticos, dar nici chiar genul de mesaj „Urlă disperarea-n mine“. Îmi dau palme. Probabil a trimis mesaj la toată agenda. Probabil a primit o mulțime de răspunsuri. Îmi dau palme. Cine naiba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai timp să gândești. Mintea nu poate... În jurul meu zboară bagaje, se varsă băuturi, una dintre Însoțitoarele de zbor a căzut de pe scaun, Încearcă disperată să se prindă de un scaun... O, Doamne. O, Doamne. OK, acum Încetinește. E... e mai bine. Fuck. Pur și simplu... nu pot să... nu pot... Mă uit la american și Îl văd că se ține și el de scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
eu... nu eram nimic... — ... curs de fotografie și sincer am crezut că o să-mi schimbe viața... — ... cincizeci și două de kile. Dar aveam de gând să țin cură de slăbire... — Am aplicat la toate joburile din lume. Eram atât de disperată, că am aplicat până și pentru... — ... o tipă absolut odioasă, pe nume Artemis. Zilele trecute ne-a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat, deși eu am un birou vai mama lui... — ... uneori Îi pun suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
regulă, n-am nici cea mai mică problemă. Dar astăzi nu știu ce am, am așa, o neliniște. Oare am uitat ceva ? Pe fundalul zgomotelor pe care le face Connor În bucătărie și al sonorului vag metalic al televizorului, mintea mea orbecăie disperată după un indiciu. E sâmbătă dimineață. Mă aflu În patul lui Connor. Aseară am mâncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
treaba. Nu Înseamnă nimic. — Așa crezi ? Clatină din cap, gânditor. Nu știu ce să zic. Să sari de la opt la zece... e o mare săritură. Dacă avem nevoie de tine să rezolvi niște probleme grele de matematică ? — Sunt bună la matematică, spun disperată. Puneți-mi o Întrebare. Haideți, Întrebați-mă ce vreți din matematică. — OK. În colțul gurii are un mic rictus. Opt ori nouă. Mă uit la el, cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul, și mintea perfect goală. Opt ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aveam nici o legătură cu Panther Corporation. Mercedesul i s-a făcut zob și toată lumea a zis că e ca la prințesa Diana. Sunt atât de prinsă În lectură, că aproape uit să mai cobor și trebuie să mă năpustesc ca disperata spre ușă și să suport toate privirile alea din jurul meu care spun: Idioato ce ești, nu știai că vine stația ta ? După care, În momentul În care se Închid ușile, Îmi dau seama că am uitat articolul În metrou. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să mă dezlipesc de scaun. După câteva clipe, Paul mă privește nedumerit. Asta e tot, Emma, poți să pleci. Ba nu pot. În clipa În care ies pe ușa asta, totul s-a terminat. — Emma ? — Te rog promovează-mă, spun disperată. Te rog. Am nevoie de promovarea asta ca de aer, ca să-mi impresionez familia. E singurul lucru pe care mi-l doresc pe lumea asta și Îți promit că voi lucra pe brânci, chiar și În weekenduri și am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acolo și să joc rolul de angajat model. Iar el știe că nu sunt. Și ce-o să faci ? — Nu știu ! Cred că tot ce pot face e să Încerc să-l evit cât pot. — Și cât stă ? — Toată săptămâna, zic disperată. Toată săptămâna. Iau telecomanda, dau drumul la televizor și câteva clipe ne uităm În tăcere la niște modele care dansează, Îmbrăcate În blugi Gap. Când se termină reclama ridic privirea și o văd pe Lissy fixându-mă curioasă. — Ce ? zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]