11,935 matches
-
urmează să le ia - și care sunt acceptabile socialmente - atât în economie, cât și în societate. „Disputa capitalismelor” (Albert, 1994), generată de evoluțiile divergente ale capitalismului din țările Europei continentale în opoziție cu cele din Statele Unite și Marea Britanie, dublată de „disputa globalizării”, disputa politică din jurul celei „de-a treia căi”, în variantă americană (Clinton, 2002) sau în variantă britanică (Blair, 2001), disputa din jurul „guvernării mondiale” (Rasmussen, 2003; Socialist International, 2003), opuse autoreglării pieței mondiale - toate aceste incertitudini legate de capitalismul viitorului
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
le ia - și care sunt acceptabile socialmente - atât în economie, cât și în societate. „Disputa capitalismelor” (Albert, 1994), generată de evoluțiile divergente ale capitalismului din țările Europei continentale în opoziție cu cele din Statele Unite și Marea Britanie, dublată de „disputa globalizării”, disputa politică din jurul celei „de-a treia căi”, în variantă americană (Clinton, 2002) sau în variantă britanică (Blair, 2001), disputa din jurul „guvernării mondiale” (Rasmussen, 2003; Socialist International, 2003), opuse autoreglării pieței mondiale - toate aceste incertitudini legate de capitalismul viitorului au împiedicat
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de evoluțiile divergente ale capitalismului din țările Europei continentale în opoziție cu cele din Statele Unite și Marea Britanie, dublată de „disputa globalizării”, disputa politică din jurul celei „de-a treia căi”, în variantă americană (Clinton, 2002) sau în variantă britanică (Blair, 2001), disputa din jurul „guvernării mondiale” (Rasmussen, 2003; Socialist International, 2003), opuse autoreglării pieței mondiale - toate aceste incertitudini legate de capitalismul viitorului au împiedicat intelectualitatea occidentală să cadă de acord asupra unui model de „capitalism bun”. În plus, în vreme ce comunismul a fost o
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
orientate spre controlul și manipularea emoțiilor celorlalți au un nivel scăzut de stres. Astfel de persoane , orientate spre reglarea emoțiilor celorlați au bune abilități de a face față în mod adecvat conflictului, persoanelor dificile și situațiilor tensionate, rezolvarea conflictelor și disputelor, abilitatea de adaptare la muncă în echipă. Angajații care lucrează la privat sunt persoane deschise, orientate spre controlul și manipularea emoțiilor celorlalți. Se pricep la a face presiuni și folosesc modalități foarte convingătoare de prezentare, adaptate situației. Se folosesc de
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
prin fragilitatea somatica, prin incapacitatea de a face față la solicitări (sau la exigențele prorpiului ideal), prin boli dureroase sau dezgustătoare pe care le are de suportat. Im. Kant s-a declarat un adversar implacabil al sinuciderii; a considerat că disputa dintre eroism și lașitate, legată de problema sinuciderii, nu este o dezbatere morală, ci una de ordin psihologic. Pe de altă parte, citate dintr-un cunoscut scriitor italian contemporan (Pavese) ne pot arăta cât de multiplu interpretat este actul sinuciderii
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
la momentul respectiv. În ciuda derapajelor nefaste, Chestiunea Dunării a fost o experiență formativă importantă pentru diplomația Vechiului Regat, grăbind maturizarea și recuperarea retardului conceptual În care se afla În raport cu trendul general european. Și aceasta pentru că diferendul danubian, considerat inițial o dispută zonală fără prea multe șanse de escaladare, a evoluat relativ rapid, datorită contingenței directe cu politicile de expansiune ale unor puteri interesate de zona Dunării de Jos. El s-a transformat Într-o problemă cu ample conotații politice și de
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
conflict secondează psihologia omului normal, el este un act frecvent, dar omul normal Îl rezolvă Într-o manieră etică. Conflictul intraindividual apare ori de câte ori În câmpul conștiinței intervin două grupe de forțe contrarii, de exigențe contrarii, de formulări motivaționale diferite, de dispute intrasubiective, de relații duble diferite, Într-o situație unipersonală care se exprimă printr-o stare psihologică tensională a individului cu el Însuși”. În mod obișnuit, aceste stări conflictuale nu afectează personalitatea, sunt reziliate de motivațiile puternice specific umane, față de frustrarea
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
califică într-o semifinală. 1964: Budapesta - locul IV, echipa feminină. 1965: Budapesta - Jocurile Mondiale Universitare România - SUA - prima partidă masculină internațională oficială cu o selecționată a SUA încheiată cu scorul (60-69). 1966: Cluj-Napoca - echipa feminină ocupă locul IV în urma unei dispute cu URSS (65-67). Este prima dată când se organizează în România o ediție a Campionatului european feminin și singura din istoria baschetului românesc. 1967: Campionatul European de la Helsinki echipa masculină ocupă locul V. 1990 - locul V la Campionatele Europene - senioare
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
lingvistic, „etichete patologice”. Natural că acest punct de vedere este pur speculativ și privește aspectele formal-externe, de ordin lingvistic al psihiatriei și psihopatologiei, neafectând în nici un fel esența interioară a „obiectului epistemologic” al acestor discipline. Este pur și simplu o „dispută lingvistică” legată de dificultățile inerente de articulare între „fenomenul psihic morbid” și „denumirea” acestuia. Discursul psihiatric este unul de ordin clinico-medical. În comparație cu acesta discursul psihopatologic este unul de factură psiho-filozofică, urmărind descifrarea semnificației acestor tulburări psihice în planul umanului, nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
duc la construcția unor „imagini” exagerate sau chiar false ale tulburărilor psihice; mai mult decât atât, pot fi „văzute” tulburări psihice acolo unde ele lipsesc. Aceste erori de înțelegere a fenomenului psihic morbid construiesc un „fals domeniu de cunoaștere”, favorizând disputele antipsihiatrice, care, în esența lor, privesc „confuziile” dintre limbajul bolnavului și limbajul psihiatrului. Aceste confuzii datorate „dezacordului” înțelegerii dintre cei doi interlocutori compromit sau chiar desființează „obiectul” psihopatologiei sau eșuează în discuții sterile. Din aceste considerente limbajul, atât în psihologie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etc. e) Vagabondajul cultural reprezentat prin pelerinajele rituale, periplul lui Ulysse (Odyseea) sau al lui Enea (Eneida). 17. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ I (Principii și modele de clasificare a bolilor psihice) Cadrul general al problemei Nicăieri în știință nu este întâlnită o dispută mai serioasă și parcă de nesoluționat ca în cazul delimitării cadrului și al acceptării formelor individualeale tulburărilor psihice. Integrat în sfera Științelor Umaniste „obiectul” psihologiei normale și patologice, este supus acelorași puncte de vedere contradictorii ca oricare alt „domeniu particular
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și patologicul sau sănătatea și boala. Între acestea este foarte greu de trasat o demarcație precisă, întotdeauna ceva se interpune între sănătate și boală. Un studiu recent a lui J. Sutter aduce în discuție o problemă menită să clarifice această dispută, prin introducerea conceptului de „anticipație” în psihopatologie. Anticipația este un concept dinamic prin care „individul se îndreaptă către viitorul său, cu ajutorul unor proceduri afective și cognitive obișnuite” afirmă Y. Pélicier. Ea reprezintă „o stare psihologică sau psihopatologică previzibilă”, ușor de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate trece la definirea, descrierea și clasificarea personalităților patologice. Dacă este relativ ușor de definit și delimitat personalitatea normală, este mult mai greu de stabilit un cadru unic pentru personalitățile patologice. Din acest motiv, există numeroase puncte de vedere și dispute între specialiști. Pentru K. Schneider, „personalitățile patologice sunt deviații pur cantitative ale personalității normale”. Se consideră că o personalitate este patologică în cazul în care profilul caracterial al acesteia este rar din punct de vedere statistic, iar atitudinile și comportamentele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întrunire, de acțiune social-politică etc. Semnificativ este faptul că aceste instituții apar, proliferează și funcționează în interiorul statelor totalitare, sub regimurile dictatoriale din deceniile VII și VIII ale secolul XX, iar prezența lor a stârnit numeroase acțiuni de protest, polemici și dispute politice, sociale și juridice. Cu toate aceste, instituții psihiatrice represive menționate își au originea în legea privind „Regimul alienaților și libertatea individuală” votată de Parlamentul Franței și în vigoare din anul 1838, iar G. Bernard Shaw face o impresionantă și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în F. Bobbitt, Curriculum Investigations, University of Chicago Press, Chicago, 1926 (retipărită în 1927). 41. J. Goodlad, Curriculum Inquiry: The Study of Curriculum Practice, McGraw-Hill, New York, 1979 (cf. Jackson, op. cit., p. 10; Pinar et al., op. cit., p. 27). 42. Despre disputa dintre Goodlad și Jackson (1992), mai pe larg în Pinar et al., op. cit., pp. 27-28. J. Goodlad și-a clarificat punctul de vedere în lucrări ulterioare, precum: A Place Called School, McGraw-Hill, Highstown, 1984; Teachers for Our Nation’s Schools
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
discipoli și urmași la catedră la Școala din Vienna, precum Pantagothus. Existau școli și la Lyon. Una dintre ele, la care a predat retorul Viventiolos, a rezistat până în secolul al VI-lea. Este interesant că acest erudit se afla în dispută cu episcopul din Vienna pe probleme curriculare (dascălul îi reproșa lui Avitus că „trăsese cam lungă silaba mediană din politur și nu urmase exemplul lui Virgiliu” într-o anumită predică a episcopului; acesta din urmă, mâniat, îi replică „creștinește” că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prăpastiei culturale” europenetc "8.1. Geneza „prăpastiei culturale” europene" În capitolele anterioare am demonstrat că sorgintea marii civilizații europene poate fi găsită în matricea spirituală a Antichității eline. Unitatea acestei civilizații provine din unitatea culturală a grecilor. Au existat, desigur, dispute între poleis-urile spațiului egeic și chiar o schismă perenă între democratica Atena și aristocratica Sparta. Dar archaia paideia, diaspora paideutică pitagoreică, înțelepciunea căutată de philosophoi, credința în posibilitatea athanasiei și virtuțile principiului meléte thanatou, dar mai ales marea sinteză enkyklios
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dimpotrivă, era un om cultivat și, dacă ar fi să-l credem integral pe biograful său Eginhard, era și foarte înțelept: disprețuia fastul și veșmintele luxoase, era lacom la mâncare, dar foarte cumpătat la băutură, se antrena cu locvacitate în dispute filosofice și teologice, era un spadasin neîntrecut, un călăreț fără pereche, un vânător iscusit și un înotător remarcabil; nu e clar dacă știa să scrie sau să citească, dar vorbea latina cursiv 3. Creștinismul putea fi liantul Europei Unite - ca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
studiului limbii latine, așa cum apărea aceasta în Vulgata, Biblia latină. Retorica era destinată formării capacităților necesare predicii pe care preotul o rostea în biserică, un element esențial al ritualului religios creștin. Dialectica se studia pentru formarea capacităților necesare convertirii păgânilor, disputelor cu necreștinii, ereticii, ateii etc. Dar și disciplinele din quadrivium se subordonau misiunii de formare a preotului creștin. Erau botezate artes reales, cu sensul de „metode practice” folositoare preotului și credinciosului creștin. Matematica și geometria erau studiate pentru calculul calendarului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și se admirau. Totuși, la Leiden nu s-au înțeles. Descartes, cum am mai spus, fusese în Boemia și luptase de partea catolicilor în sângeroasa confruntare de la Muntele Alb. Între cei doi titani ai gândirii s-a iscat o violentă dispută filosofică și politică. Descartes renunțase complet la citit, încredințându-se exclusiv „propriei judecăți”. Visa la o mathesis universalis, dar aceasta nu era pansophia comeniană. Cehul insista, în bună tradiție rozicruciană, asupra puterii spiritului omenesc de a ajunge la revelația divină
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de William Kilpatrick (1871-1965) ca o simplă „metodă”, a asimilat ideile lui Dewey și, începând din 1925, s-a transformat în curriculum progresivist 8. 11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientistetc "11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientiste" Aflat în dispută permanentă - deși subtilă - cu eficientismul dominant, progresivismul a evoluat continuu în perioada 1928-1989, alimentând cu „ingrediente epistemice” din ce în ce mai temeinice eforturile de a construi o teorie curriculară cu adevărat științifică. În anii ’20, teoriile eficienței sociale și progresivismului au declanșat în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de a construi o teorie curriculară cu adevărat științifică. În anii ’20, teoriile eficienței sociale și progresivismului au declanșat în SUA reforme educaționale rivale. „Tabăra eficientistă” (Bobbitt, Charters, Snedden ș.a.) și „tabăra progresivistă” (Dewey, Kilpatrick, Childs ș.a.) au intrat în dispută. Ambele susțineau optimizarea socială prin educație, dar propuneau realizarea acesteia prin viziuni curriculare foarte diferite. Boyd Henry Bode (1873-1953), colegul lui Charters de la Ohio State University, l-a criticat pe acesta și pe progresiviști în termeni violenți în lucrarea sa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
violent concluziile cercetărilor psihogenetice europene, în special ale celor desfășurate de Jean Piaget la Institutul „Jean-Jacques Rousseau” din Geneva. Între acest institut celebru și nou-înființatul Centru de Studii Cognitive al Harvard University, condus de J.S. Bruner, s-a declanșat o dispută acerbă, care s-a prelungit de-a lungul următoarelor două decenii și care a stârnit un interes uriaș, în întreaga lume, față de cercetările psihopedagogice. Confruntarea s-a încheiat abia în anii ’80 cu o „biruință americană”, pe care însă Școala
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost expuse în I. Jinga și E. Istrate, Manual de pedagogie, ALL, București, 2006, capitolul „Conținutul învățământului”. Capitolul XIIItc "Capitolul XIII" Preludii la simfonia curriculară postmodernătc "Preludii la simfonia curriculară postmodernă" 13.1. Antimodernismultc "13.1. Antimodernismul" Intrarea postmodernismului în disputele curriculare moderne a fost pregătită de o mișcare deloc timidă, dar care n-a intimidat pe nimeni: antimodernismul anilor ’60. Am exagera afirmând că antimodernismul curricular era legat de mișcarea hippy și de protestele beatnicilor împotriva războiului din Vietnam. Ca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pricinuit afecțiuni ale „cordului”, întrucât au fost aplicate direct în „inima” modernismului: limbajul de specialitate al domeniului, alcătuit din metafore și analogii mecanice. Astfel a luat naștere critica „inginerismului”, care, de fapt, a pregătit „covorul roșu” pentru intrarea postmodernismului în disputele curriculare. * Anii ’60 n-au reprezentat totuși „începutul sfârșitului” curriculumului modern. Marile sale edificii s-au înălțat în această perioadă. Păreau sigure, inexpugnabile și extrem de profitabile. De aceea au rezistat și în deceniul următor. Dar în anii ’60 s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]