4,738 matches
-
Întorcea pe spate, i se vedeau vergeturile. Era În Maroc, arabii erau ciufuți și agresivi, soarele prea fierbinte. Nu merita să risc un cancer de piele doar ca să-mi petrec serile masturbându-mă În cameră. Victor a profitat de vacanță, se distra grozav la Mini Club... Vocea lui Bruno se sparse din nou. Eram un ticălos; știam că sunt un ticălos. În mod normal, părinții se sacrifică, așa e normal. Nu izbuteam să-mi suport sfârșitul tinereții; nu suportam ideea că fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
reprezentat de SIDA, am trăit momentul ca pe o eliberare. Mă culcasem cu zeci de bărbați și nici unul nu merita să-mi aduc aminte de el. Astăzi credem că există o perioadă a vieții când ieșim În lume și ne distrăm; apoi apare imaginea morții. Toți bărbații pe care i-am cunoscut erau Îngroziți de Îmbătrânire, tot timpul se gândeau la vârsta lor. Această obsesie a vârstei apare foarte devreme - am Întâlnit-o la oameni de douăzeci și cinci de ani - iar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Uite ce e, scumpete, sunt băgat într-o megaafacere. Nu pot să vin. Mă străbate un val de dezamăgire totală. Nu vine nici unul dintre ei ? — Îmi pare foarte rău, păpușă, zice Daniel. Știi cum e. Dar te rog să te distrezi foarte bine cu mama, OK ? Înghit în sec de câteva ori. Nu pot să-i spun că și ea mi-a tras clapa. Nu pot să-i spun că stau aici singură. — OK ! Reușesc, nu știu nici eu cum, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tu atâta să mă ajuți. Aveam totul sub control până în clipa în care te-ai băgat tu în propoziție. Nathaniel își lasă jos furculița, încă mestecând. Mă privește câteva clipe, și în ochii lui albaștri licărește ceva - pare că se distrează. Simt cum culoarea care mi se ridică în obraji mă dă de gol și, când cobor privirea, remarc că stau cu palmele în sus pe masă. Și, în plus, stau și ușor aplecată în față, îmi dau seama brusc îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-mi reproșeze trecutul. Evident că nu. Și dacă o va face ? Dacă mă trezesc că-mi dă una ? — Scuze. Ca din senin, Nathaniel apare în fața mea, cu chipul cald și prietenos. Ești bine ? — Foarte ! zic cu veselie forțată. Mă distrez de milioane ! — Hei, Nathaniel, spune Eamonn, ștergând un pahar. Îmi face cu ochiul. Cum se numesc cinci mii de avocați pe fundul oceanului ? — Un început ! Cuvintele îmi ies din gură înainte să le pot opri. Ar trebui să... putrezească toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și fac reverențe... — Samantha, ești sărită de pe fix, spune Freya printre icnete. Complet sărită de pe fix. Nu pot să rămâi acolo. Vin să te salvez. Mâine mă sui în avion... — Nu ! zic mai vehement decât aș fi vrut. Nu ! Mă... distrez foarte bine. E în regulă. La celălalt capăt al firului se lasă o tăcere suspicioasă. Fir-ar să fie. Freya mă cunoaște ca pe buzunarele ei. Cu un bărbat ? îi aud vocea, într-un final. Poate. Zâmbesc fără să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Educația adulților”. Deschide una dintre ele și-mi arată o vacă vesel colorată de carton. Din gura acesteia iese un balonaș care întreabă „Ce este un pronume ?” Mă holbez la ea, rămasă fără grai. — Vezi ? face Eddie mândru. O să te distrezi ! Pentru fiecare progres pe care îl faci primești un abțibild cu steluță aurie ! — Sunt sigură că Melisa va fi încântată să te ajute dacă ai nevoie, intervine și Trish. Nu-i așa, scumpa mea ? — Evident, spune Melissa cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la mine. Eamonn îmi răspunde cu un surâs. — Și, dacă vrei cumva să vii cu noi, în spatele barului te așteaptă un pahar sau două. — Păi... ăă. Mă uit la Trish. Poate mai târziu... — Duceți-vă ! spune aceasta, fluturând o mână. Distrați-vă ! Nu vă mai gândiți la muncă ! O să punem paharele murdare în bucătărie, adaugă, și te ocupi tu de ele mâine. — Mulțumesc, doamnă Geiger. Fac un efort și îmi păstrez seriozitatea. E foarte drăguț din partea dumneavoastră. — Trebuie să plec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ureche ? — Și când ne întoarcem ? Guy ridică din umeri. — Peste câteva săptămâni ? — Samantha ! spune Elldridge, venind la mine. Ți-a spus cumva Guy vă vrem să vii cu noi la vânătoare la sfârșitul lui septembrie ? În nordul Scoției, o să ne distrăm. — Aha. Îhm, da, sună foarte bine. Îmi frec nasul. Singura problemă e că încerc să-mi păstrez câteva weekenduri libere... să-mi păstrez un tip de echilibru cu viața privată... Elldridge pare uluit. — Ai avut vacanța, Samantha, acuma gata, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dave se uită la ceas. Aproximativ. — Dar... de unde pînă unde ? spune Katie. Adică, așa, din senin ? În ochii lui Dave lucește un licăr de satisfacție. Evident că a spus povestea asta de o mie de ori de azi-dimineață și se distrează copios. Se pare că vrea să-și arunce și el așa un ochi asupra filialei din UK. — Parcă se retrăsese din afaceri, spune Jane de la contabilitate, care se apropiase din spate și ne asculta siderată. Parcă știam că, după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
OK. Asta e. Și ce dacă am spart o cănuță ? Nu are nici o importanță. Continuă să scrii la computer. — Hei, Jack, spune Nick, pe un ton camaraderesc, ca Între amici buni. Dacă te gîndești cumva că nu știm să ne distrăm, ia fii atent aici ! Arată spre o fotografie În care se vede un fund cu bikinii tanga tras la xerox, care se află pe panoul de la avizier Încă de la Crăciunul trecut. Nu știm nici acum cui Îi aparține... — ... la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blînd. SÎnt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da, urc. Ușile se Închid și liftul Începe să urce. Mi s-a pus un nod În stomac. — Îhm, domnule Harper, spun stîngace, iar el ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de pluș, Încercînd să nu mă gîndesc cît de diferită e mașina asta de toate mașinile În care am intrat vreodată. — Stai bine ? zice Jack. Da ! Foarte bine ! Vocea mea e doar un scîncet nervos. — Emma, spune Jack. O să ne distrăm de milioane. Îți promit. Ți-ai băut lichiorul pre-Întîlnire ? De unde știe... A, da. I-am spus-o În avion. — Da, adevărul e că da, recunosc. — Mai vrei puțin ? Deschide barul și văd o sticlă de Harvey’s Bristol Cream așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Și Jeremy ? Știe de treaba asta ? O, Doamne. Uite ce e, spun neajutorată. Nu sînt cine credeți că sînt... — Văd ! Nu te-aș fi crezut niciodată În stare de așa ceva. Îmi strînge brațul. Ei, bravo ție ! Omul trebuie să se distreze, asta e părerea mea ! Ți-ai scos și verigheta, adaugă, uitîndu-se la mîna mea stîngă. Fată isteață... hopa ! Vine ! Hai că mă duc. Pleacă clătinîndu-se ușor, În timp ce Jack Își reia locul la masă, iar eu mă aplec ușor În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un dezastru. Un dezastru total. Am făcut toate eforturile posible și imposibile de a face conversație, de a glumi și de a fi amuzantă. Dar Jack a mai răspuns la Încă două apeluri, iar restul timpului a fost posomorît și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plîng de dezamăgire. Pur și simplu nu Înțeleg deloc. Totul mergea de milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez puțin, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
megavacă aiurită. — Emma, ești OK ? — Nu tocmai, spun cu o voce ușor Îngroșată. Jack, Îmi pare foarte rău. Sincer. Îți jur, aveam totul planificat. Urma să ne ducem Într-un club supercool, unde se duc toate vedetele, și să ne distrăm de milioane... — Emma. Jack Își lasă jos cupa și mă privește. Tot ce-mi doream era să petrec seara asta cu tine. Și asta e ceea ce facem. Da. Dar... — Asta și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ăsta e un costum ! arăt iute spre rochia mea. Am uitat să vă spun. E Îhm... un costum cît se poate de autentic, o rochie pentru o petrecere de vară, stil anii douăzeci... — Emma, astăzi e o zi cînd ne distrăm, mi-o taie scurt Cyril. Iar o parte din amuzament constă tocmai În vederea colegilor noștri costumați cît mai amuzant. Apropo, familia ta unde e ? — A. Îmi iau fața plină de regret pe care am exersat-o toată săptămîna. Întîmplarea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pirat, cu trei copii mici Împiedicîndu-i-se printre picioare. — Nenea Paul ! Nenea Paul ! țipă unul dintre ei. Ia mai sperie-ne o dată ! — Vreau o acadea ! zbiară un altul. Nenea Paul, vreau o acadeaaa ! — Bună, Paul ! zic cu moralul la pămînt. Te distrezi ? — Cel care a inventat Ziua Angajaților În Familie merită Împușcat, zice fără nici o urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu ! se rățoiește la unul dintre copii, și cei trei Încep să țipe Încîntați. — Mami, dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune Încet și pe frunte Îi apar cute de concentrare. Acum că spui tu, cred că da, așa e, toată lumea e destul de ... avansată În vîrstă. Dar, sincer, Emma, ar trebui să vii și tu. I se luminează iar fața. Ne distrăm extraordinar ! — Adică Încă te mai duci acolo ? mă uit la ea uluită. — În fiecare zi, spune mirată. SÎnt În comitetul de asistență socială. — Bună ziua din nou ! spune Phillip vesel nevoie mare, reapărînd cu trei pahare. ZÎmbește către Katie și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dispus ? — Connor, uite care-i treaba. Îmi cer scuze c-am Întîrziat. — Nu face nimic, spune țeapăn și Începe să toace o legătură de mentă, de zici că vrea s-o omoare. Și, cum a fost seara aia, te-ai distrat bine ? A, despre asta e vorba. Da, mulțumesc, spun după o pauză. — Cu tipul tău misterios. — Da, zic și arunc pe șustache o privire spre peluză, uitîndu-mă după Jack. — E cineva de la noi de la firmă, așa-i ? spune din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rîndul din mijloc. Sau În spate. Unde vrei tu. O privesc intrigată. Lissy, n-am știut niciodată că știi să dansezi chiar la nivelul ăsta... — Păi tocmai asta e, că nu știu să dansez, zice imediat. SÎnt groaznică. Dar mă distrez pe cinste. Vrei o cafea ? În drum spre bucătărie, se Întoarce și-mi aruncă o privire ciudată, ridicînd din sprînceană. — Ca să nu mai zic ce tupeu pe capul tău, să mă acuzi pe mine că fac sex. Unde-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mine, curioasă. — Bună dimineața, Emma ! RÎnjește spre Catherine. Ai mai citit vreo carte de-aia grea de curînd ? Ha ha. Vai, ce amuzant ! Colegii de serviciu s-au plictisit să mai facă mișto de mine. Singura care continuă să se distreze de mama focului e Artemis. Adevărul e, Artemis, că da, spun veselă, scoțîndu-mi haina. Am citit de curînd o carte super, cu titlul „Ce să faci dacă colega ta de serviciu e o vacă nesuferită care, atunci cînd crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe urmă văd eu cum fac și Încep o conversație cu el, doar așa, pînă Jack se convinge și pleacă. (Și poate scot vreo două hohote de rîs cu capul pe spate, ca să-i arăt foarte clar ce bine mă distrez cu tipul.) SÎnt la un metru de el, cînd individul se Întoarce cu fața, vorbind la mobil. — Bună ! Încep veselă, dar el nici măcar nu mă aude. Se uită la mine absent, după care se Îndepărtează, dispărînd În mulțime. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Lui Janis steaua fără de care nu aș putea naviga. Și adevăratei Rosie. Ciudat că binefăcătorii omenirii au fost niște oameni amuzanți. Cel puțin În America acest lucru s‑a Întâmplat frecvent. Oricine dorește să guverneze țara trebuie să o și distreze. În timpul Războiului Civil, oamenii se plângeau de istorioarele hazoase ale lui Lincoln. Poate că Lincoln a intuit că seriozitatea sobră e mult mai primejdioasă decât gluma. Dar criticii săi Îl considerau un ușuratic, iar propriul său Secretar de Război spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sabie a lui Damocles care atârnă deasupra capului tău. - Nu. Deasupra mea atârnă doar sabia lui Democlistir. Dacă această conversație ar fi avut loc Într‑un restaurant, ceilalți meseni ar fi crezut că ne povestim glume porcoase și că ne distrăm de minune. „Democlistir” era genul de banc gustat de Ravelstein, care a râs, cu capul dat pe spate, asemenea calului rănit din Guernica lui Picasso. Moștenirea pe care mi‑o lăsa Ravelstein era deci un subiect de carte - el gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]