7,734 matches
-
de neglijat. Este interesant, poate chiar util de urmărit cum (depășind speculațiile lipsite de argumente istorice), chiar într-un demers unilateral de acest gen, pot fi relevate, prin intermediul textelor religioase ori al operelor de artă, create întru credință și simbolizând divinitatea, elementele componente ale universalității, ale comuniunii umane. Vezi Francis A. Schaeffer, How Should We Then Live? The Rise & Decline of Western Tought & Culture, Fleming H. Revell, New Jersey, 1976. Ibidem, p. 491. Ibidem, p. 497. 1 Cel mai important partener
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
numele unui evreu despre care se presupune că ar fi fost conducătorul comunității evreiești din regiune sau cel puțin șeful sinagogii construită aici de o populație de origine iudaică. Spun aceasta fiindcă fiecare om are dreptul să se înalțe spre Divinitate în acord cu propriile sale convingeri. În fond e vorba de un unu, așadar comunicarea nu reprezintă decât forma, nu și esența credinței; doar că intermediarul acesta cel mai adesea a căutat să se afirme în dauna celuilalt, astfel încât adevărata
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și au încercat să le găsească semnificațiile, să le pătrundă misterele. Există numeroase chei de interpretare, iar visul a fost întotdeauna tratat cu mult respect. Toate civilizațiile i-au acordat un loc privilegiat, considerându-l un mediator între oameni și divinitate. Astfel, conform celor mai răspândite credințe, visul avea un sens divinatoriu, ca să nu spunem chiar profetic. Zeii, îngerii, duhurile sau demonii profitau de somnul oamenilor pentru a le asalta spiritul și a le transmite un mesaj, lor înșiși sau umanității
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sau demonii profitau de somnul oamenilor pentru a le asalta spiritul și a le transmite un mesaj, lor înșiși sau umanității. Dat fiind că plonjarea aceasta în lumea de dincolo prezenta numeroase pericole, egiptenii se protejau, punându-și la căpătâi divinitățile binevoitoare, în special statuia sau imaginea zeului Bes, ocrotitorul somnului. În antichitatea greacă și romană, interpretarea viselor era o artă. Înaintea fiecărui eveniment important, regele sau împăratul cerea să îi fie interpretate visele. În religiile monoteiste, visele profectice jalonează povestirile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
În opoziție cu materia și corpul, sufletul, element central și etern, este invizibil. Invizibilitatea este în același timp realitatea expresiei inimii (sentiment) și spiritului (gând) și o reprezentare simbolică a ființelor supranaturale. În mituri și legende, nu ține atât de divinități, care, în general, se manifestă luând întruchipări diverse, umane, animale, minerale sau vegetale, cât de demoni sau de spirite. Astfel, în diferitele credințe ale lumii, regăsim ideea unei lumi populate de ființe invizibile, acționând în secret pentru binele sau pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Cel ce visează este astfel sfătuit să își canalizeze energia și să își folosească în mod prevăzător banii, la fel cum face și veverița cu nucile sale. Elefant Animal sacru în India, elefantul este atributul zeilor (Indra, Shiva) sau chiar divinitatea însăși (Ganesha). Reprezentările respective sunt suficient de cunoscute, dat fiind faptul că influențează și inconștientul colectiv al occidentalilor. Ca să nu mai vorbim de simpaticul personaj Babar, ce reia semnificațiile ancestrale ale cunoașterii și înțelepciunii atribuite, de către orientali, pachidermului. Este recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cele referitoare la sexualitatea subiectului (un film pornografic este calificat drept porcos la fel ca și o povestioară fără perdea). Simbolismul puternic negativ al porcului prezintă însă și nuanțe: - în imaginea scroafei: simbol al fecundității, de unde și reprezentările a numeroase divinități cu mamele de scroafă; - în imaginea porcului, așa cum o găsim în basme: purcelușii exprimând vulnerabilitatea ființei în raport cu atacurile repetate ale lupului. Dihor Mai ales mirosul lui dezgustător îi dă dihorului semnificația în vis. Exprimă repulsia și dezgustul inspirate de pulsiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
oniric, faptul că este înarmat sau nu pentru a face față evenimentelor, că ia armele și se angajează în luptă sau că depune armele și deci renunță la proiectul său. Din acest motiv, armele intră în categoria atributelor favorite ale divinităților din toate culturile, la fel cum lupta dintre zei și demoni, adică dintre bine și rău, este una dintre temele majore ale mitologiilor și religiilor lumii. Lupta este inevitabilă. Omul nu trebuie să se sustragă. Armele au, prin urmare, o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
psihicului sau pe infantilismul situațiilor trăite. Ele evocă și confruntarea autorității (bastonul polițistului), presiunile suportate pentru a înăbuși toate actele de rebeliune împotriva ordinii prestabilite, represiunea, adică refularea masivă și brutală a pulsiunilor. Trident În reprezentările tradiționale, tridentul este atribuit divinităților din diferite panteoane (Poseidon, Shiva), dar și diavolului și armatei sale de demoni. De fapt, tridentul domină elementele și le supune legii sale. Este arma pedepsei și a purificării. În vis, indică adesea o conștiință zbuciumată, sentimentul de vinovăție ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ghid spiritual. Exprimă căutarea garanției morale, dorința de a merge sau de a rămâne pe drumul cel drept, eventual teama de a nu se rătăci. Bijuterie Bijuteriile au un dublu simbolism: 1. În plan sacru, dezvăluie chintesența și prețiozitatea. Statuile divinităților, dar și ale regilor și conducătorilor poartă, din acest motiv, numeroase bijuterii, semn al înțelepciunii, puterii sau forței. Bijuteriile împărtășesc simbolismul pozitiv, adesea înalt valorizat, al pietrelor și metalelor prețioase ce le compun. Dincolo de funcția de înfrumusețare, ele posedă o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
asupra lui însuși și asupra vieții sale. Oferă o privire avizată asupra lumii înconjurătoare. Poate, prin urmare, să aibă încredere în corectitudinea opiniilor sale sau în pertinența intuițiilor. Făclia are, în plus, o semnificație spirituală. Constituie mediatorul dintre umanitate și divinitate, între pământ și cer. Exprimă idealurile înalte și noblețea ambițiilor subiectului, dar se referă și la rugăciune, adică atât la cerere, cât și la recunoștință. Cele trei elemente analizate pot totuși avea semnificații mai prozaice, mai ales în expresiile populare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pentru a se înălța și a-și atinge obiectivele. Soluțiile blânde trebuie preferate violenței și acțiunii în forță. A cânta, cântec Cântecul este valorizat și considerat, în toate culturile, ca fiind mijlocul ideal de a onora și de a venera divinitățile. Este mărturia unei inimi pure și vesele. Este când vesel și ritmat, semn al bucuriei pe care o aduc împărtășirea credinței și a fraternității oamenilor, fie emoționant și trist, făcând apel la iertare, la ispășire, la adorare reverențioasă. A cânta
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
moartea, efectivă, din punctul meu de vedere, a lui Iuda, plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „Și s-a spânzurat”, din relatarea mateină, mai apare o singură dată, În Septuaginta, În 2Regi, 17,23, În legătură cu Achitophel, unul din sfătuitorii regelui David, care trecuse În tabăra lui Abessalom, când acesta s-a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
instanță, un gest de iubire și fidelitate absolută față de ceea ce reprezintă Isus. Dar Iuda respinge provocarea. Atunci Satana răstoarnă argumentația cu 180°, jucând cartea francheței și a geloziei. În realitate, Iuda nu-L iubește pe Isus, iar credința sa În divinitatea Învățătorului șchioapătă. Diavolul scormonește rana Îndoielii, a lipsei de siguranță, a melancoliei. „Isus este cel mai mare dușman al tău și al nostru”, Îi spune pe șleau. Trebuie să-L predai, trebuie să-L elimini, pentru a-ți recăpăta liniștea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lesin aÙtoà.). Iată, pe scurt, rezultatele anchetei. Blasfemia Împotriva Sfântului Duh se Înscrie În „pattern”-ul vetero-testamentar al neascultării, obrăzniciei, rebeliunii lui Israel În timpul exodului. Blasfemul prin cuvânt trebuie pus În corelație cu Împietrirea inimii. Cuvântul izbitor, murdar, ofensator la adresa divinității nu poate fi interpretat ca o izbucnire necontrolată, spontană, imprevizibilă a unei minți/inimi scăpate momentan de sub control. Dimpotrivă, el reprezintă manifestarea unei Încăpățânări sistematice, a unei Încremeniri calculate, deliberate și provocatoare. Blasfemul este emanația unei voințe de distrugere bine
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, Înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă În ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul Încalcă Legea; blasfematorul Își Întoarce necredința (asebeia) Împotriva divinității Înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de Încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea Îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților; transformarea Templului În prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci Însă când aceștia Își Îngăduie să echivaleze
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sarx) și a locuit/și-a pus cortul Între noi (Ioan 1,14). „Eu sunt În Tatăl și Tatăl este În Mine” (Ioan 14,11). Dubla natură a lui Isus nu Înseamnă dezbinare, schizofrenie, ci unitate intimă a umanității și divinității. O formulă memorabilă În acest sens: „El scuipa ca oamenii, dar saliva Lui era dumnezeiască, pentru că prin ea Îi făcea pe orbi să vadă”. Există două categorii de eretici: unii, increduli, neagă divinitatea lui Isus și-L reduc la umanitate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
schizofrenie, ci unitate intimă a umanității și divinității. O formulă memorabilă În acest sens: „El scuipa ca oamenii, dar saliva Lui era dumnezeiască, pentru că prin ea Îi făcea pe orbi să vadă”. Există două categorii de eretici: unii, increduli, neagă divinitatea lui Isus și-L reduc la umanitate. Alții, dimpotrivă, Îl amputează de partea umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde un verdict asupra lucrărilor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
oamenii, dar saliva Lui era dumnezeiască, pentru că prin ea Îi făcea pe orbi să vadă”. Există două categorii de eretici: unii, increduli, neagă divinitatea lui Isus și-L reduc la umanitate. Alții, dimpotrivă, Îl amputează de partea umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde un verdict asupra lucrărilor Lui dumnezeiești, le pun pe seama lui Beelzebul. Prin urmare, Îl coboară până la diavol, negând lucrările Duhului. „E
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea În vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul Împotriva firii Sale umane (Fiul Omului), și alta pârjolitoare, impardonabilă, blasfemul Împotriva divinității Sale făcătoare de minuni: „Evreii nu insultau/calomniau pe nimeni altul decât pe Isus [atunci când spuneau că vindecă prin Beelzebul]; e așadar limpede că blasfemul Împotriva Duhului se referă la Domnul Însuși și că Domnul spune acest cuvânt desemnându-se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
afirmației lui Isus cum că toată lumea este chemată la mântuire. Interpretările patristice pun accentul pe două aspecte: unul ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, Întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin Își construiesc reflecția În jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința În favoarea botezului (așa cum făcuse, Înaintea sa, Tertulian). După el
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
l’esperienza, Roma, 1996, ca exemple de echilibru și fair play teologic. Grupajul din Istina Își propune să răspundă, În mod critic, la teza lui Meyendorff (cf. volumul din 1959), conform căreia doctrina patristică implică dogma palamită a deosebirii, Înlăuntrul divinității, a esenței și a energiilor necreate. Autorii textelor publicate În numărul respectiv supun teza lui Meyendorf „probei unui studiu riguros, deopotrivă istoric și doctrinal” (p. 259). Pentru o luare de poziție favorabilă lui Palamas, În lumea catolică, cf. André de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ocupă, ca formă de exprimare, un loc important în creația sa, unele compoziții de acest fel situându-se, ca perfecțiune a elaborării, alături de modelele clasice ale literaturii noastre. Meditația în fața vieții trecătoare, cu puține bucurii, ca și pioasa reculegere în fața divinității atotcreatoare întregesc aria de cuprindere tematică a acestei poezii. „Feeria în trei tablouri” Ileana a cunoscut o singură montare scenică, asigurată de artiști amatori la sfârșitul anului 1922. Este o amplă compoziție în versuri, împletind realul cu fantasticul, cu bogate
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
1985, a apărut abia în 1995. Dubla vocație a eseistului, literatura română și cea europeană, hermeneutica și comparatismul, apare aici cât se poate de tranșant: prima jumătate a cărții îi abordează pe Arghezi (experiența monahală, complexul arhetipal al dialogului cu divinitatea), Liviu Rebreanu (prezența catalitică a lui I. L. Caragiale în nuvelistica autorului Răscoalei, metaforele timpului citite prin Schopenhauer, ciclicitatea, hazardul, violența, moartea - „tulburătoarea chemare a tenebrelor” și neliniștea sufletului scindat), Camil Petrescu (Morfologii imaginare în „Rapid Constantinopol-Bioram”), Mihail Sadoveanu („psihoza întunericului
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
prim-plan moartea, stăpână impasibilă a marii treceri, dar tristeții îi răspunde, prin contrast, eternitatea exultantă a vieții. Sugestia de lunecare nesfârșită și de triumf al soarelui, transmisă în tablourile marine, capătă, în Conrad, o putere simbolică, de întruchipare a divinității („Oglindă minunată în care albastrul cer / Cu tot ce-i nuanță în splendidul eter, / Azur, lumină, purpur și cete-ntunecate, / Se miră, se răsfrânge c-o dulce voluptate. / Și fața sa cerească răsfrânge-n împrejur / Miriade de tablouri de purpur
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]